Iolanda Şerban despre visare

Ţi-aş scrie pe-un colţ de stea

Dacă luna m-ar lăsa
Ţi-aş scrie pe-un colţ de stea
Despre vise, despre frici,
Despre ce mai e, pe-aici.

Despre zboruri şi căderi,
Despre cum n-am fost nici ieri,
Despre rugi şi întâmplări,
Deziluzii şi frustrări,

Despre cum în lung nu-i lat,
Oricât de mult am umblat.
Iar atunci când mi-a fost greu,
M-a-ndrumat doar Dumnezeu,

Fiindcă-aşa m-ai învăţat,
Pân' din cer ţi-ai făcut pat,
Şi la EL te-ai înălţat

[...] Citeşte tot

citat din Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gutuie-n vers! Cu scorţişoară!

În ziua-n care-ai înviat
Erai copil, erai bărbat
Erai şi toamnă şi durere
De revedere.

Şi-n ziua-n care-ai apărut
La poarta dorului tăcut
Erai şi ploaie şi-ntâmplare-n
bazarul meu. De tâmple goale

Când plopii se jeleau de frunze
Pe banca viselor nespuse
Cerneam priviri întrebătoare
Cu resemnare.

Belşugul de smochine triste
Cafeaua care, se răcise
N-aveau nici gust şi nici savoare
N-aveau culoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În colţul gurii strângi creionul cu iubire

Mi te închipui trist şi-ngândurat la masă...
O sobă-i în odaie şi-n ea lemne trosnesc...
Ţi-s ochii ape-adânci prin vise ce nu-ţi lasă
nici cina de cuvinte când iar te canonesc.

În colţul gurii strângi creionul cu iubire...
Pe masă fila albă aşteaptă s-o-nveleşti...
Cu litere de foc, în grea destăinuire,
acum când luna-şi cerne opalul prin fereşti.

Schiţezi cu mâna gesturi însufleţind năluci...
E fruntea ta înaltă o boltă de mister...
Ai vrea chipul iubitei aproape să-ţi aduci,
să-i ţeşi "dezabieuri" din gândul frugifer.

Visezi trupu-i molcom şi coapsele rotunde...
Îi cauţi sânii gingaşi libovnic să te-nfrupţi...
Şi-obrazul ei roşind în plete să se-afunde
când toată poezia în carne i-o pronunţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduire

Azi, ţi-aş scrie o colindă
să se-audă până-n tindă.
Până-n tinda cea albastră
unde-(a)pari tu la fereastră
cum stăteai, odinioară,
să-ţi cântăm lerul, Mioară!

Împletind în opt sau şase,
azi, ţi-aş scrie cu mătase,
fir de stea cu gene-nchise
grămădind scântei de vise.
Umbra magilor să-mi poarte
semn de tine! Şi de toate!

Lerul ăsta, maică dragă,
e un murmur fără vlagă.
E alean, tăinit în noapte,
dinspre vii spre miazămoarte.
Şi-umblă, mamă, iarăşi vestea
că se luminează ieslea!

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întru slava dezrobirii

N-ai văzut parfumu-n care, floarea,-şi despletea cărarea
Răscolind uşor în sânge dorurile mântuite
Ce-şi urcau pe crucea sorţii visurile locuite
În etern de necuvinte, ispitind înfiorarea?

Nici nu ai simţit durerea ce se ascuţea în Cântec
Când zidea,-n columna vieţii, tinereţea mea cuminte?
Inima, hamalul pudic, fără minte sub veşminte
Înroşea rostogolirea dinspre gând, uşor, spre pântec,

Ca din mângâieri curate să-nrodesc pruncii-n poeme,
Întru slava dezrobirii, ţie, să m-arăt întreagă.
Sub năframa împlinirii, matca, devenită vlagă
Să-îndrăznească strălucirea şi-n Iubire să te cheme.

N-auzit-ai graiul nopţii, alungând rele credinţe
Ce îşi zornăiau ţechinii socotinţelor părute?
Volnicindu-şi demnitatea şi sfidând necunoscute,
Încuibat la sânul Lunii, sufletu-şi ţesea, velinţe.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am pledat vinovată

Am evadat din ultima noastră seară
obosisem să iubesc fragmentând bucăţi de fericire.

Am fugit desculţă să te caut dincolo de toate gratiile tăcerilor
pe tine întregul meu cel cu mâinile nezdrelite
prin alte cotloane tainice.

Pe urmele mele ai asmuţit tot aburul pământului
şi câteva furtuni erau cât pe ce să mă prindă
de gleznele neputinţelor.

Am căzut în genunchi, în genunchii tăi am căzut,
atunci m-ai privat de mersul pe jos
şi-am învăţat zborul rotit al vieţilor rămase mie.

Din viaţa răbdată mai am un "trebuie" în răsăritul buzelor
şi-un "amin", încleştat din apusul pleoapelor
până în necuprinsul braţelor mele.

Fac zilnic apel către juraţii sufletului

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş naşte

M-as naşte-un cuvânt pe buzele tale
Sau litera vie ce-n minte-o striveşti
Vocală, consoană, sau semn de-ntrebare
Când gura deschizi, mereu să rosteşti.

M-aş naşte un vis peste sufletul tău,
Speranţa să-ţi cauţi mereu lângă mine,
Iar visul de-i bun, sau chiar de e rău
Să lase plăcerea să-ţi curgă prin vene.

M-aş naste un val, în inima ta
Cu flux şi reflux mereu să te-ating
Când marea cea tristă tributul şi-l vrea
Doar eu printre valuri, la piept să te strâng.

M-as naşte culoare de-ai ştii s-o priveşti
Din ploaie şi soare un sfânt curcubeu
Lumina, căldura şi tot ce-ţi doreşti
Găseşte-o-n nuanţa din sufletul meu.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazualitate

Văd cum parcă plânge
mâna mea cea dreaptă
firuind cuvinte,
veşnica-nţeleaptă.
Stânga mea zâmbeşte,
blândă mulţumire
degetelor unse,
toate cu iubire.

Le privesc distrată
cum stau îmbufnate
când, deşi diferă,
ele-şi sunt... surate.
Caut o pricină,
voliţională,
să le treacă starea,
asta, de crâcneală.

Le-aduc mai aproape,
una, dă să-ţi scrie

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rusalie

Din vise pleiadă
ne facem cascadă
cu ape neape
ce-ascund
pe sub pleoape
săruturi-trecuturi, frivole-amintiri,
ce dor câteodată-n cuvânt, dezveliri.

Ne moare impulsul
şi pulsu-n consens,
când vorba se hodină-n pat de tăcere
şi omul i-un nud dezvelindu-şi nonsens
când sufletu-i
este-un paing,
fără vrere.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn de catifea

Ne-ascunde înnoptarea sub mantia-i de vise
Ai catifea în palme şi-amurguri în priviri
Aş vrea să-ţi mai şoptesc din legile nescrise
Dar mi-au crescut în suflet noi muguri de uimiri

C-o perlă între gene seninu-mi străluceşte
Ţin între pleoape-ascuns cărunt de lună nouă
Se zbate răsuflarea şi-n pieptu-mi cuibăreşte
Noi tresăriri muiate-n ambrozie şi rouă

Mă-mpiedic în suspine dar mi le-astupi cu gura
Şi beau mă-mbăt cu tine ca ultima novice
Mi-ai instigat emotii muşcând din ţesătura
Ce-nvăluia femeia ursită să-ţi abdice

Ai mâini neliniştite şi-n buze jar nestins
Din infinit coloană-mi cobori îmbrăţişări
Mi-e spatele-o vioară cu-arcuşul subatins
Ce-şi cântă-nfiorarea muiată-n sărutări

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăcată-n noaptea ultimului dor

Te iubesc prin iarnă, alb, sfâşietor,
îmbrăcată-n noaptea ultimului dor.
Dormi cu mine-n pleoape ultima tăcere
până însăşi viaţa, moartea ne-o va cere.

Te iubesc cuminte-n, albul, din cuvinte,
până heruvimi-mi vor doini veşminte.
Unde straniul sorţii nu-mi vrea poezia
dar mă vrea femeie-n, toată blasfemia.

Te iubesc rotund, fără cum şi dacă,
plină-i de amar, inima săracă.
Mă declar învinsa-ţi nea îndrăgostită
iartă-mi nămeţirea-n, inima-ţi firidă.

Te iubesc în taina marilor iubiri
unde omul simplu-şi dăruie rostiri.
Unde necuprinsu-şi varsă energia,

[...] Citeşte tot

citat din Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa, lume de catifea

mi s-a lipit de gene
visul acesta nebun
în care nici o corabie
nu cutează să se hazardeze

iarna cuvintelor ameninţă
lumi paralele
printr-un cer nevăzut
în pânza reveriilor argintii
flagelul iubirii doarme
înghesuit într-o clipă supremă

mi s-a lipit de gene lumea
ca un fulg ludic
trup de sidef albastru
într-un poem de lacrimi şi soare

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slove-n balanţă

iară mi-e toamnă
zbucium şi vamă
lacrimi proscrise-n
marasme de vise

cin' să le vadă
cum să-nţeleagă?

număr cocori
fluturi şi nori
fără să ştiu
de-am să mai fiu
dar am s-aştept
vernalu-ţi semn
răstorn în gând
frunze şi vânt

ploi şi speranţă
slove-n balanţă
m-apasă greu

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Născuţi împreună, zvârliţi separat

Pe drumul ce duce din cer spre păcat
Născuţi împreună, zvârliţi separat,
Mijeşte o clipă de-un pur început,
Din sfânta iubire şi-un vis absolut.

Pe-o mână de fapte, deloc întâmplare,
Născuţi împreună, zvârliţi ancolare,
La porţi de iubire cu vorbe uitate
Renaştem speranţe şi-amintiri invocate.

Din mantii de-atingeri pe-un zvon de sărut,
Născuţi împreună, zvârliţi prin tribut,
Sorbim cu plăcere din lapte şi miere
Şi-nvingem amarul, reprobat de vedere.

Pe cerul speranţei din inimă'n gând,
Născuţi împreună, zvârliţi tremurând,
Ne ţinem suflarea şi ochii-i închidem
S-aprindem scântei, amnare de riduri.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

P.S. Te iubesc!

În sălbăticia mea
n-ai să poţi înşeua
caii dorurilor mele;
visele nativ rebele;
aerul şi luna plină
şi surâsul. De lumină...

În căutătura mea
de-ai să cauţi vei afla
adevăruri nerostite;
adâncimi nebănuite;
tâlcuiri nezgomotoase,
şi-amintiri. Contagioase...

Plină-s de poveşti trăite
fataliste; fericite;
nu dezmint şi nu reneg;
mă destram şi mă încheg.
Întuneric sau scânteie
toate m-au făcut. Femeie...

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crochiu de toamnă

Alambicate stări interioare
Una de bine, una care doare
Una de dragoste şi bucurie,
Alta de toamnă-atât de plumburie.

Poveşti de neuitat, poveşti nescrise
O mie una nopţi, de dor şi vise
Călătorii pe mările speranţei
Mici adnotări pe ţărmul circumstanţei.

Alambicate dăinuiri sub tâmple
Cer ca uitarea să mi se întâmple
Fără să ştie că, din miez de frunte
Şi pân' la inimă-i-un fel de punte

Sangvină, trainică şi-atât de vie,
Un clocot dat în pârg de poezie,
În care dorul, binele, durerea,
Sunt embrionii care-mi dau puterea.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La adăpostul genelor mele

pavoazată cu nouri şi stele
la adăpostul genele mele
retrăiesc emoţii eludate
apăsător surâsul mă caută

ne/vinovat de-ndurate tăceri
nu ştii ce-nseamnă să iubeşti
femei cu extreme acute

motiv pentru care propun

hai să ne întâlnim
între două vise suprapuse
pe marginea aceluiaşi sărut

vreau să învăţ darul rostirii
şi-atunci pe veranda ochilor mei
prin plânsul degetelor tale
sufletul o să-mi iasă la lumină

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castele de nisip

aş fi putut să-ţi spun
dă-te mai la dreapta
stânga întotdeauna trişează cu iubire
nu mai întoarce capul după oameni
ai scăpări la literele mari
când dai de rutină scuipă-ţi de trei ori în sân
fă-te mai frumoasă decât nu te-ai ştiut
nu cere scuze necurmărilor
pietrele vor fi acolo pasul să-ţi înalţe
îmbracă-te în înscrisuri
veghind pleoapa clipei străvezii
fugi de buzele verzi
visele sunt fix în spatele tău
din întâi în întâi doar viaţa face ce vrea

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de primăvară, Nouă

În haine diafane, zâmbind precum o zeie,
Cu verdele-n agrafe şi-n gene flori de rouă
Ni se strecoară'n suflet cu trup ca de femeie
O primăvară veche dar una-atât de... Nouă!

La gât poartă o salbă din candizi ghiocei,
Îşi flutură altiţa păşind cu mlădiere,
Şi-a pus pe tâmple muguri, îmbobocind cercei,
Când palmele-s grădină, foşnind psalmodiere.

Pe glezne înfăşoară canafi, din ierburi crude,
Desculţă se avântă c-un mers copilăresc,
Sfioasa senzuală se-ascunde-n straie flude
Şi-mbujorată toată câmpiile-o iubesc.

Copila-anotimp răsare şi apune
Îşi împleteşte frunza în crânguri de smarald
Cu piruete-n valsuri poeme-ntregi compune
Când ziua ne-o dezmiardă c-un verde radiant.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban (12 mai 2013)
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă

Cine eşti tu, vânzător de speranţe,
Ce şoapta-şi respiră prin sângele meu?
Eşti suflet-pereche, cu drept de creanţe,
Sau demon ce-şi vinde păcatul cel greu?

Tu, eşti vrăjitorul privirii pierdute,
Uitată de vreme, în goluri de timp,
Îmi scaperi scântei pe tâmplele-abrupte
Şi-mi faci din iubire un alt anotimp?

Felina ce-atacă, mereu la-ntâmplare,
Gustând carnea dulce de-un alb nepătat,
Drumeţul ce-oferă, zâmbind, la plecare,
Sărutu-i şi-o floare, c-un gest elegant?

Năluca din noapte, cu buzele-i calde,
Şi-atingeri divine'ntr-un joc voluptos,
Ce-mi mângaie cerul, nădejdilor moarte,
Şi-mi toarnă în suflet iubirea-i prinos?

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!