Ion Untaru despre frică

Nimenea nu ştie

nimenea nu ştie
cum trec prin strâmtoare
cu noaptea în spinare
vadul Poezie

frica mea un adăpost
zaua fiecărui lanţ
rugineşte un Bizanţ
ca melasa un compost

cărţile din raft
mă mustră tăcut
paharul zilei l-am băut
cu fotoliul bruderschaft

una câte una
ideile vraf
până mâine luna
plânge un seraf

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raport de complezenţă

Minciuna prinţe ne demască
Aici se moare în tăcere
Fiecare om devine-o mască
Râzând de propria-i durere

N-ai să duci la cap nici o anchetă
Interesul are mâna lungă
Cu bănuţii strânşi din câte-o chetă
Pe răboj mai tragem câte-o dungă

Cei mai mari o duc întruna bine
Oricine-ar fi în vârful piramidei
Lăcomia-şi trage pentru sine
Partea din strădania omidei

Vei pleca-ntocmind doar un raport
Şi trăgând de păr nişte concluzii
Businessul rămâne doar un sport
Zarurile - la cheremul muzii

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

apele vuiau aproape
marea inunda pustiul
rătăcea pe ţărmuri fiul
întristatelor agape

musafirul de la cină
noaptea cu argint de lună
închisese vremea bună
într-un sâmbur de lumină

păsările mari de vrajă
răsărite dintre stânci
dintre care doar pe brânci
mai puteai s-ajungi pe plajă,

teama care circumscrie
paşii noştri singuratici
spre misterioase atici:
drumul care veşnic suie...

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Latră dulăii la tribune

Nu mă tem de lupii maturi
Tai un cal bătrâni şi-i saturi
Eu mă tem de lupii tineri
Tudor Gheorghe
-------

Latră dulăii la tribune
Pe unde scurte şi pe unde lungi
De dorul naţiei române
Că-ţi vine auzind, să plângi

Promit atâtea lucruri bune
Că n-ai tăria să-i alungi
Latră dulăii la tribune
Pe unde scurte şi pe unde lungi

Au cele mai moderne strune
Fac cearcăne la ochi şi pungi
Că prind naivii să se-adune

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantezie la un ceai

Vă rog un ceai. Îl vreau fierbinte
Cafeaua e mai scumpă. Şi nocivă
Treceţi-mi-l în cont. Şi cu-o misivă
Să-l plătesc, aduceţi-mi aminte

C-o fi rusesc sau chinezesc, nu-mi pasă
Eu sunt atât: un musafir
Şi mai doresc o ceaşcă de kefir
Să mă retrag discret înspre terasă

Pe termen lung, benefic, longeviv
Din fel şi fel de cunoscute poame
Cusurul lui că nu ţine de foame
Altminteri e un minunat conviv

Un ceai de mentă. Sau de sunătoare
Îl pot gusta şi singur la adică
Mai mult pretextul dacă se ridică
Problema companiei de rigoare

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adesea nopţile mă scol

adesea nopţile mă mai scol
ca un nebun din oră-n oră
precum un monstru ce devoră
bunătăţi stropite cu alcool

dar eu am cămara goală
ameţesc după provizii
că visez şi-n somn guvizii
şi un borş fierbinte-n oală

doar atunci când deschid ochii
mă intrigă peste toate
un sictir pe cât se poate
ca de teama babei Dochii

spuneţi-mi voi ce să fac
fără greve sau zaveră
să păşesc în altă eră
dacă toate-mi pun capac?!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Milă pentru noi, Părinte

Doamne, parcă iar mă tem
nu mai am curaj să scriu
găsesc în mine doar pustiu
şi aţa scămoşată pe un ghem

Lumea care mă condamnă
nu-mi acordă nici o circumstanţă
iar eu mă nasc în fiecare stanţă
şi mor cu fiecare toamnă;

Lumea e aşa cum este
eu n-am ce să-i dau în schimb
adevărul e un nimb
ca happy end-ul din poveste

Nu mai ştiu nici cine sunt,
bate vântul prin cuvinte
milă pentru noi Părinte:
spuză spulberată-n vânt
şi întoarsă în pământ...

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul salcâm

De la oameni pân-la ierbi
Ne mai mor cu zile cerbi;
De la ierburi la copaci
Joacă Vraca rol de vraci
De la oameni, mai departe
Curge lacrima din carte
Pentru-atâtea tare care
Duce-n spate fiecare:
Au cu suta, au cu mia
În zadar copacii mi i-a
Numărat academia
Dacă plâng şi dacă mor
Bate vânt rănile dor
Ultimul dintre salcâmi
Şade-n chingi şi-ntre parâmi
De teamă să nu-l dărâmi
Cu vreo pală de cuvânt,
Şi se scurge în pământ
Şi se scurge în pământ...

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea pe o bârnă

Priviţi cum merge lumea pe o bârnă
Între doi poli: abis şi absolut
Şi bravând, ea nu s-a mai temut
În care parte soarta îi atârnă;

În orice bătălie ai un scut
Dansează în echilibru bruna cârnă
Că-i iese sau nu-i iese totul zbârnă,
Aplauzele coşul i-au umplut

Accept sau nu accept să o urmez,
Cine ar putea din cale s-o întoarcă
Îndemnul unui demon sau o parcă
Ori poate săritorul la trapez?
A fi sau a nu fi, a zis Hamlet
Lovind prin draperie cu un stilet.

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul dintre salcâmi

De la oameni pân-la ierbi
Ne mai mor cu zile cerbi;
De la ierburi la copaci
Joacă Vraca rol de vraci

De la oameni, mai departe
Curge lacrima din carte
Pentru-atâtea tare care
Duce-n spate fiecare:
Au cu suta, au cu mia
În zadar copacii mi i-a
Numărat academia
Dacă plâng şi dacă mor
Bate vânt rănile dor

Ultimul dintre salcâmi
Şade-n chingi şi-ntre parâmi
De teamă să nu-l dărâmi
Cu vreo pală de cuvânt,
Şi se scurge în pământ

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carari necunoscute

zefirul curgea lin prin buze de tilinci
paingii-şi ţeseau pânza şi grijile-n acorduri
sirenele de noapte întretăiau fiorduri
în zumzet de albine şi cânt de caterinci

o ceaţă strecurată ne-a prins în plasa ei
distilerii de greieri cu aere nocive
reflexe risipite din sute de ogive
înconjurau cu teamă sfioasele femei

te-am întrebat de unde curg şoaptele de aur
de unde vin călării cu pavezele-nalte
de biruinţă cornuri spărgând cu zorii alte
cărări necunoscute în verdele din plaur

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era să fie (Scurt tratat asupra fricii)

O spaimă albă trece prin cuvânt
Ţărâna face scurte temeneli
Un fulger izvorât din mii de stele
Prin degete se scurge în pământ

Se spânzură copacii de un cer
Cu marea străvezie de bulboane
Şi pielea încreţită de frisoane
Îţi lasă pururi aerul stingher

Era să fie. Dacă ar fi fost
N-ai mai fi fost aici, acum
Ci dincolo cu totul. Ca şi cum,
Rosturile n-ar mai avea rost

Era să fie. Sute de ocazii
Au făcut balanţa să se-ncline
Spre semnul care l-ai trecut cu bine
Dar vezi că mai urmează alte razii!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge

Ninge iar cu bolovani de vată
Ninge ca-ntr-o mie de poveşti
Că ziua se scurtează dintr-odată
Şi noi ne zgribulim lângă fereşti

Şi-o să luăm caloriferu-n braţe
Şi-o să-l plătim mai scump, că ne e frig
Firea noastră-a celor vinovaţi e
Ciudată, dacă toate mă intrig'

Ninge ca-ntr-o iarnă absolută
Dintr-un cer de care ne e teamă
Peste viaţa noastră în derută
Şi oprită pentru-o clipă-n vamă

Vizavi stau doi bătrâni privind
Poate că gândesc la fel ca noi:
- Uite colo alţii cu ce jind
Îşi cheamă amintirile-napoi!

poezie de Ion Untaru (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturele de pe umăr

În fiecare dimineaţă
încerci să dai de tine
de tine celălalt de care-ţi e teamă
pe care nu ştii cum îl cheamă
începi să cobori, începi să urci
nu mai eşti sigur începi să încurci
adevărul cu minciuna
dorinţele cu promisiunea
şi-ntotdeauna când răsare luna
îţi vine să te salţi singur în furci

Unii mai eşuează
la prânz la amiază
dau bir cu fugiţii
se întorc o iau de la capăt
eu n-am ce să capăt
de la ea de la tine
de la fluturele de pe umăr
mă întorc şi-ncep să număr
unu doi trei cinci

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din inedită
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cuvinte fără rost

motto:
Se revarsă luna peste urbe
Statuile plâng pe străzile curbe
Pe care se plimbă uşor resemnate
Figurile triste cu şeile-n spate.

Pacea noastră echivocă
Nimeni nu o mai invocă;
Orz de turtă, grâu de pâine
Trăim doar de azi pe mâine.

Dintr-un gol de alambic
Nu mă mai privea nimic
Că din câte sunt capcane,
Mi-aţi făcut numai şicane

Părul tău, ce diademă
Naşte altă teoremă
Şterge timpul fără zarvă
Zvârcolirea dintr-o larvă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Lociuesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi voie

Lăsaţi-mă dar să vorbesc
Teamă nimănui nu inspir
Favoare sau chiar chilipir
După cum e livretul livresc

Am dreptul şi eu la o glumă
Când bat perceptorii la uşă
Să-mi sară cu mâinile-n guşă
Că fiscul mai vrea înc-o sumă

Atârnă o funie-n pod
La fel ca un semn de-ntrebare
De-o groază de vreme că n-are
Cine să-i facă marinăreşte un nod

Şi mierlele vremii se duc
Odată cu stele puzderii
Ţărâna cu ciutele serii
Pătrund într-un codru caduc

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senectute

Ai rămas copil, copile
Într-o lume de balauri
Cu nebuni care cresc grauri
Însă n-au grăunţe. Şi le

Mai cultivă clandestin
Printre semne pe hârtie
Într-o secetă târzie
Coborâtă pe destin

Ai rămas copil, copile
Ca un cer ascuns de rouă
Şi din părţile-amândouă
Mişună-mprejur reptile

Ai rămas copil şi iată
Cum cad vise şi mor doruri
Lumea-i plină de fioruri,
Boala care vinde-cată

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Încăperea sumbră şi mică
nu bănuiam c e avea să mi se întâmple:
metronomul îmi bătea în tâmple
aşteptam să se lumineze de ziuă
iar pe deasupra şi o
senzaţie stranie de frică

Nu ştiam ce avea să urmeze
şi mă simţeam vinovat
toată lumea mă arăta cu degetul;
Parcă mă aflam într-un ţinut de uriaşi
Şi ce însemnau aceste metereze
din faţa uşii la do paşi?

Cineva mi-a pus în mână
o hârtie cu pecete,
altcineva m-a luat de mână şi m-a dus
în faţa lor o mulţime de necunoscuţi
Mişcările tuturor erau încete
şi când acela a întrebat dacă mă recunosc,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul nostru se-ntrerupea brusc

Jocul nostru se-ntrerupea brusc
În zilele ploioase ca o
Veveriţă când ieşeam să-mi usc
labele. Iar tu strigai: Makao!

Îngheţase-n baltă pipirigul
Eu aveam o teamă de scaieţi
Tu fugeai să nu te prindă frigul
Să întâmpini alte dimineţi

Nu iubito, munţii nu-s de vină
Dacă tu nu mai citeşti jurnalul
Trage storul, fă lumină,
Clovnul a fugit cu carnavalul

Murgul necheza. Săreau scântei
Ca dintr-o brăţară de bazalt
Câte vorbe fără de temei
Îngropăm cu ziua în asfalt

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar aveţi nevoie de votul meu

Nu mai scoatem nici o vorbă
Să nu ne mai bage pumnu-n gură
Toţi acei care ne fură
Şi din pâine şi din ciorbă

Interesele magnaţii
Şi averile oculte
Că se tem să nu-i asculte
Crişurile şi Carpaţii

Fiece orchestră cântă
O, din umbră, partitură
Talpa e aceea care îndură
Greu-n fiecare trântă!

Ne îmbătăm cu apă rece
Şi cu vorbele viclene:
Geaba daţi vina pe lene
Şi pe piramidele aztece!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!