Încotro mergem, Doamne?
din adânc de ani izvodul
păsări albe de lumină
zboară toate fără vină
și gătindu-le exodul,
celor care se petrec
dintr-o sferă-n altă sferă
ispitiți de-o baiaderă
printr-un antic templu grec;
că venim de unde nu e
altceva decât mister
singurul din falangster
și-acela bătut în cuie!
și ne ducem iarăși unde
bâjbâind pe câte-o treaptă
nu vom ști ce ne așteaptă
fiindcă mintea nu pătrunde!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pecețile cu dichis
Cele care pentru noi s-au scris
N-au mai fost citite după
Dar nici ei să poată rupă
Pecețile cu dichis
Am pierdut apoi cărarea
Deși ei spuneau invers
Ornicul din univers,
Tuturor le lua darea
Și privind din nou oglinda
Greu ca să mai recunoști
Ce himere, câte oști,
Făceau noaptea să troznească grinda
Împărate, Împărate
Iartă, că ne dăm bătuți
Bucuroși de servituți
Slugile răscumpărate
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
La gâtlejul lumii un lasou
confuzia îndreptățea temeiul
ticăloșíí pe muche de cuțit
penumbrele pe istmul ascuțit
și vânturile vălureau hameiul
cădea amurgul sec pe vreun cătun
cu tainele de veacuri dintr-un ou
la gâtlejul lumii un lasou
pe care-l mânuiește un nebun
busole sar din acele rebele
în cerc de neguri asuda pădurea
pe care o trecea în bronz Paciurea
în lumina ultimelor stele;
afonii la pupitru, mari orchestre
împart medalii cu nevrednicie
ajunge stirpea stearpă la chindie
și noi n-avem geamuri la ferestre
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară fără cuc
fulger - ghem de frică, cioburi
luminează neguri ape
șarpele pândea aproape
licitațiile de joburi;
primăvară fără cuc
frunză veștedă-n livadă
pasărea ce stă să cadă
din poveștile lui Muck -
clipă tăinuind averi
pășunea mea pe care iezii
se scaldă-n laptele amiezii
cu aevăruri în doi peri
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
E-atâta pace în ninsori
Și-n fulgii care stau să cadă
Că-și lasă pasul în zăpadă,
Amprenta, de mai multe ori
Iubita mea cu trup de ger
Înhamă caii suri la sănii
Cu-argint și zurgălăii. Să ni-i
Mânăm ca niște mesageri
Privește-n jur: poclade albe
Acopăr răni câte mai sunt
Și se revarsă pe pământ
Lumina blândă-a unor salbe
Coboară îngerii și-și lasă
Un strat de pur și diafan
Și plângem fiecare an
De răutatea ce ne-apasă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zburam legați
zburam legați dar nu de gleznă
spre un mister necunoscut
din care parcă ne-am născut
în niște secole de beznă
lăsam în urmă lumi și astre
nescrise-n nici un catalog
și timpul chiar părea olog
în perimetrul de dezastre
vedeam în toate-un început
ca un ferment de viață nouă
și toate lucrurile nouă
ne pretindeau un alt tribut
planete noi și constelații
se-nfiripau din câte-un nimb
și-acelaș posesiv olimp
năștea la rându-i, filiații
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Pâlpâie o flacără timidă
Umbrele se-nchină la icoană
Oprite grijile din goană
S-au închis în câte o firidă
Tremură și sufletul ca ceara
Binecuvântarea curge ca un har
Psalmii de credință din altar
Luminează fețele cu seara
Jertfa lumânării, purpuriu
Razele aruncă pe pereți
Suferința din atâtea vieți
Să facă roditor acest pustiu
Doamne curățește-ne de vină
Smerenia ne-așează în genunchi
Lumânarea arde ca un trunchi
Noduros, în valuri de lumină
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până trece lumina prin el
Luna de pe cer
luna dintr-o băltoacă
ia ursul și joacă
joacă-l pe vecin, joacă-l pe primar
agață-l de felinar
până trece lumina prin el
și se face cuminte ca un cățel
Cine geme, cine se teme
lustruiește toată ziua la steme
pentru oameni mari, pentru oameni mici
care le pun la spinare și urcă
iar acolo unde calcă, spurcă
și nu mai vin niciodată îndărăt
nici prin zloată, nici prin omăt
Câte noduri, câte poduri
trăim într-o lume de coduri
nu mai poate nimeni să le dezgroape
și între ele numai atrape
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visez
Neștiut periplu visul
În oceanul de mister
Unde s-a deschis închisul
Altei vămi în efemer
Fulger scurt lucind în beznă
Universu-apropiat
Doar inelul de la gleznă
Țintuindu-te de pat
Ești aici. Dar și departe
Dormi. Dar și călător-ești
Într-o lume ce desparte,
Cerul de cele lumești
Unde este cheia, codul
Netrecutelor trecute?
Alexandre, taie nodul
Funiilor revolute!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună dimineața
Liniștea pe grind
Ca un lucru vechi
'mi-ntră-n urechi
Numai țiuind
Stelele pe cer
Una câte una
Se sting ca și luna
Și pe urmă pier
Patru și un sfert
Cântă iar cocoșii
Tare. Ticăloșii:
Ce să fac? Îi iert.
Cu sau fără vină
Un nesomn mă bate
Pân-la și juma'te,
C-apoi e lumină
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Reverie
moto: Crește prețul la legume, praz
Ce să faci cu-atâta penurie
Între agonie și extaz,
La ora mesei, în bucătărie?
----------
Adâncă pace, dulce miez
De care rar avurăm parte
E toată viața doar o carte
Deschisă printr-un fa diez
Și se va lumina de ziuă
În jumătăți de oră două
Lumea e un fel de zoo,
Cum spunea și Cassius Dio
Înainte înseamnă înapoi
De mai multe ori și, după
Ce descoperi că ocupă
Locul unu, locul doi
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulie, dar nu oricare
moto:
Sunt doar un semn de întrebare
Precum un vis nedumerit
Cravașa lumii rău mă doare
Ori de câte ori m-a nimerit
---------------------------
La fereastra dinspre stradă
Uliță voiam să zic
Coborâse luna în ogradă
Mesageri din Carul mic
Pe la două, poate trei
Lumina ca o făclie
Ceasul meu de insomnie
Liniștea de pe alei
Era vis sau numai vrajă?
Aerul plutea ușor
Am rămas uimit de strajă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toată viața
Fără nici un preaviz
A căzut idebu-n pană
Și ne zbatem de pomană
Ca orbetele la kwiz
N-am lumânare, n-am opaiț
Iarna nopțile-s mai lungi
Și nu ai acum s-o alungi
bezna. Și să-i dai cu baiț
Nu am gaz, și-mi este greu
N-am feștilă, ce să ard
Mă lovesc de zid ca de un gard
Stând în calea mea mereu;
Somnul iarăși mă evită
Din partener mi-a devenit rival
Furând din spațiul meu vital,
În tâmple sângele-mi palpită
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
V-am trimis curând o carte
V-am trimis curând o carte
Și smerit aștept răspuns
Care nu a mai ajuns
Nici întreg și, nici în parte
Dar maestre, nu se poate
Orice simplă uzurpare
De prestigiu, nu mai are
Circumstanțele ei, toate
Și mă-ncarc atunci de vina
C-am pus mâna pe condei
Supărându-i pe ahei
Și oprind în geam, lumina
Vă eliberez de facto
Admițând fără efort
Că speranța din acont
Valorează cât exact, o
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire, vine noaptea
Fetișizăm acute dureri imaginare
Dar ni s-a stins lumina din noi, din felinare
Iubește-l pe acela ce trece prin oglinzi
Că-ți dă inima ghes dac-ai putea să-l prinzi
Și lacrimile noastre cotate inutil
Or fi ele curate dar sunt de crocodil
Iubito vine noaptea o să intrăm în beznă
Legați neverosimil cu un inel la gleznă
Se cerne printre nori lumina în cetate
Imperiile lumii le vom purta în spate
Cezarul când se simte în lectică cezar
Privirile spre care să ridicăm mai rar
Dar uite fericirea se vinde la tarabe
În pliculețe albe cu litere arabe
În care se închide o moarte la scadență
Murim de sărăcia numită opulență
Potcoavele-s de aur în rest piele și os
Pierdute prin hățișuri păduri de abanos
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie
Septembrie. Și dacă
E plină încăperea
Cu manuscrise, mierea
Nu va mai fi opacă
Izvorul de putere
S-a distilat cu anii
Cum murmură castanii
Eternele mistere
Se-adună pretendenții
Pe statele de plată
De fiecare dată
Cu noi și noi pretenții
Iar trântorii din stup
La fel conservatori
Rămân în închisori
Și tatuați pe trup
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lumină, dar cu o relevanță mică.
Femei frumoase
Îmi trec prin gând aleatoriu
Arome de hașiș, femei frumoase
În transparențe de mătase
Prin mari castele de ivoriu
Și cum, plutesc lascive prin odăi
Cu miros de ambră și de mosc
Le privesc dar nu le recunosc
Ascunși pe după draperii, călăi
Dac-aș întinde-o mână, le-aș atinge
Dar stăpânit de-o lene suverană
Cadânele ca un balsm pe rană
Și un păcat spre ele m-ar împinge
Dar vin pirați cu săbiile curbe
Se clatină seraiuri în oglinzi
Și tremură păienjenii pe grinzi
Și cade înserarea peste urbe
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Purta la vale stelele pârâul
Purta la vale stelele pârâul
Mureau copacii de căldură
Cu demnitatea care îndură
Toamnele pe rând desfrâul
Ne regăseam în muguri. Delicate,
brațe de liane moi și verzi
În care noaptea să te pierzi
Cu simțurile vinovate
Păduri cu sute de catarge
Ne străbăteau necontenit
Iar steaua noastră la zenit,
Lumina ghețurilor sparge
Să fi trecut, au, câte veacuri
Stafia timpului topise
Copilăria fără vise
Cătând la suferințe leacuri
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăfăieții
moto: Nici un filament nu arde
Doar așa pe veresie
Azvârlind spre primărie
Vorbe proaste și bombarde
--------------
Lăfăieți de modă veche
Ce-ați luptat fără stindard,
Cântând așa după ureche
Un lăutar, n-ajunge bard!
Enigma voastră iar derută
Femeile ce merg pe dos
Provocatoare de bancrută
Și paguba ca un folos;
Închise drumurile singur
Sărmanul conte Prepeleac
Dacă nu coborâți în ringuri
Celelalte sunt un fleac!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripa amiezelor
aripa amiezelor tăcută
se mișca la un semn de seraf
ceasornicul curgea de pe glaf
și lasă pe fața luminii o cută
rana mea de la picior
dacă m-ar lăsa să zbor
peste ghețurile sloi
n-aș mai veni înapoi
de când ajunsese primar
gospodarul nu se mai ducea la coasă
și seara lua primăria acasă
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Untaru despre lumină, adresa este: