Textele de mai jos conțin referiri la naștere, dar cu o relevanță mică.
Vorbe, vorbe
spulberate vise fumul
evadări pe unde nu-s
altceva decât un cumul
de cuvinte la apus
lacrimi false, jurăminte
la-ndemâna orișicui
veșnic cearta pe cuvinte
spre folosul nimănui
vorbe nasc și mor din colburi
sub hlamida nopții strânse
apele crescând din volburi
și pe mal, mirese plânse.
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumosul castel
Făcut-am castelul acesta
Fărâmă legând de fărâmă
Și-acum când e gata, prieteni
Priviți-l ce trist se dărâmă
Adrian Păunescu
-------------------------------
Își rupe din suflet zidarul
Punându-și ades temelie
Din nopțile albe, tiparul
Pe care singur îl știe
Poate că n-are de sus alte daruri
Și sapă de-o viață-n cuvinte
Mânat de himere, coșmaruri
Și-și vede de treabă-nainte
Își face mortarul, liantul
Și punțile lui se-ncovoaie
El știe ce-nseamnă neantul
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu cât omul ajunge la un standard mai înalt de trai, se leagă mai mult de cele trecătoare ale lumii acesteia, iar la plecare nu va lua nimic cu el, tot astfel cum nici nu a adus la naștere. Cel care întinde mâna numai spre cele absolut trebuincioase, se simte mai independent față de lume, mai puternic, iar plecarea lui din lume nu o va mai considera o tragedie universală.
Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ștreangul atârnat de viață
Răsăritul meu în lume
Zi și noapte se perindă
Și mă văd într-o oglindă
Că menirea ce-o avum, e
Ață atârnând fatal
Omul e chemat s-o poarte
De la naștere spre moarte
Până trece pe alt mal
Un mister sau o enigmă
Ștreangul atârnat de viață
Legănându-se răsfață
Miezul dintr-o paradigmă
Eu am fost? Sau poate altul?
Fiecare om o haină
Trece marea ca o taină
Petrecându-se înaltul
poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ștreangul atârnat de viață
Răsăritul meu în lume
Ca-ntr-un vis mi se perindă
Și mă văd într-o oglindă
Că menirea ce-o avum, e
Ață atârnând fatal
Omul e chemat s-o poarte
De la naștere spre moarte
Până trece pe alt mal;
Un mister sau o enigmă
Ștreangul atârnat de viață
Legănându-se răsfață
Miezul dintr-o paradigmă
Eu am fost? Sau poate altul?
Fiecare om o haină
Trece marea ca o taină
Dintr-un port în celălaltul
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Milă pentru noi, Părinte
Doamne, parcă iar mă tem
nu mai am curaj să scriu
găsesc în mine doar pustiu
și ața scămoșată pe un ghem
Lumea care mă condamnă
nu-mi acordă nici o circumstanță
iar eu mă nasc în fiecare stanță
și mor cu fiecare toamnă;
Lumea e așa cum este
eu n-am ce să-i dau în schimb
adevărul e un nimb
ca happy end-ul din poveste
Nu mai știu nici cine sunt,
bate vântul prin cuvinte
milă pentru noi Părinte:
spuză spulberată-n vânt
și întoarsă în pământ...
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărmanii suferinzi
moto:
Chiar de nu te înfioară
O să-i simți în preajma ta
Când începe să te doară,
Aerul din a putea
------------------------------
Suntem sătui de-atâta boală
Că putem să dăm și împrumut
De pe-o pernă capul ni se scoală
Și-și caută o alta așternut
Ni se surpă zidurile bolnave
Mucegaiul le-a cuprins spre nord
Și se-nchid cetățile bolnave
Ca un flux de sânge dinspre cord
Și orice boală naște altă boală
Și nici una nu ne e străină
Că învățăm întruna ca la școală
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcerea la întrebări
Geaba coperiș de țiglă
Înjghebează câte-un rost
Sau vremelnic adăpost
Când n-ai propria ta siglă
Cât alergi și te mai cauți
Iluzoriu prin imperii
Suflete, să nu te sperii
Că și îngerii-s precauți
Gem strădanii cât n-ajungi
Să atingi un vis cu mâna
Și ești dus cu anasâna
Pân'la prinții nibelungi
Viața-ntreagă doar o goană
Dup-o geană de lumină
Adierea ei străină
Un capriciu sau o toană
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din cuvinte fără rost
motto:
Se revarsă luna peste urbe
Statuile plâng pe străzile curbe
Pe care se plimbă ușor resemnate
Figurile triste cu șeile-n spate.
Pacea noastră echivocă
Nimeni nu o mai invocă;
Orz de turtă, grâu de pâine
Trăim doar de azi pe mâine.
Dintr-un gol de alambic
Nu mă mai privea nimic
Că din câte sunt capcane,
Mi-ați făcut numai șicane
Părul tău, ce diademă
Naște altă teoremă
Șterge timpul fără zarvă
Zvârcolirea dintr-o larvă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Lociuesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zburam legați
zburam legați dar nu de gleznă
spre un mister necunoscut
din care parcă ne-am născut
în niște secole de beznă
lăsam în urmă lumi și astre
nescrise-n nici un catalog
și timpul chiar părea olog
în perimetrul de dezastre
vedeam în toate-un început
ca un ferment de viață nouă
și toate lucrurile nouă
ne pretindeau un alt tribut
planete noi și constelații
se-nfiripau din câte-un nimb
și-acelaș posesiv olimp
năștea la rându-i, filiații
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulce Sarazate
Pace peste sate
Liniște-ntre noi
Dulce Sarazate
Orișice altoi,
Dimineți și seri
Fragede amiezi
Cântul de aezi
Naște primăveri.
Straie de răcoare
Luncile colindă
Și ca-ntr-o oglindă
Jinduie să zboare.
Felinare oarbe
Fiecare clipă
Zboruri înfiripă,
Vântul le resoarbe.
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinii veseli
Ador butaforia măruntă de pănușă
Soarta când e prea ciufută seamănă cu o mătușă
Dacă e milionară, ție n-o să-ți dea un cent
Ba mai cheamă și notarul și te-a scos din testament
De la visele frumoase, până la cele mai abjecte,
Am născut pe rând simboluri, dacă n-am putut afecte
Le-am lăsat ca moștenire unei alte generații
Să mai vină (cine știe!) în coloană cruciații
Zilele în care plouă, parc-am fost, parcă n-am fost
Să-mi aștept diurn beleaua ca să mă găsească-n post;
Achit, semnez și tac, mă reîntorc la vatră
Și-nchid poarta să n-aud, câinii veseli cum mă latră...
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dresoarea
moto: A zburat la circ o fiară
Fără vreun amendament
Avionul tău de seară,
Este de bombardament
----------------
Femeia în negru și șarpele
Care se uita fix în ochii ei
Dacă nu-ți asumi riscul, nu iei
Startul spre țara, unde cresc harpele
Dresuri de tigri, pantere, frecvent
Cercuri de flăcări, luciri de cuțite
Papagalii continuând să imite,
Zodia-n care te naști, inocent
Copiii palizi în primele rânduri
Adulții pe laturi, în spate
O mușcă, n-o mușcă, spunea jumătate
Fiorul trecea prin baraca de scânduri
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară brusc
Sosește primăvara calm
Prin galeriile subtile
Din care urcă greu, tactile
Influorescențe de napalm
Primăvara vine brusc
C-am ieșit ca gâzele la soare
Aripi și lăbuțele să-mi usc
După iarna asta mare
Dorm cățeii toropiți de cald
Pământul mai mustește-a sevă
Parc-am intrat de nu știu când în grevă
Și-aș visa un râu ca să mă scald!
Nu m-aș duce nici la băcănie
Să-mi cumpăr de-ale gurii și nici pâine
C-aș dormi așa și până mâine
De necaz. Sau chiar de bucurie
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oră matinală
Oră matinală
aripile-mi cresc
gânduri dau năvală
in șuvoi firesc
Noaptea jumătate
robul lui Morfeu
când se bat armate,
pentru leșul meu
Cealaltă, de vise
care mi le prad
și când, pare-mi-se
că adun și scad,
Bat tobele garda
un domeniu umblu-l
sunt legat cu zgarda
de pământ, ca plumbul
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autorportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
Se-nveșmântează-n alb Râmeții
Și Alba Iulia de ger
Sănii albe sparg nămeții
Cu caii dalbi și lerui ler
E firea-ntreagă mai curată
Și bat în clopote ninsori
Trimișii Domnului se-arată
Strălucitori ca niște sori
Se-mbracă lumea în zăpadă
Și se acoperă cu ger
Ninsoarea stă din cer să cadă
Pe caii dalbi și lerui ler
O Doamne, câtă strălucire
Și spune îngerul voios:
Azi vise face mântuire
Că S-a născut Domnul Hristos!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnule redactor șef
Domnule redactor șef
Vine vremea în oglindă
Sperie troznind o grindă
Lucrătura la gherghef
Îndrăznesc să vă supun
Labirintul meu firesc
Virtual donquijotesc
Adiere de simun
Nu justific, nu acuz
Riscul doar în nume propriu
Pentru teama de oprobriu,
Când e vorba de abuz
Cu sau fără călăuză
Năzuim cu toți o oază
Și apoi vedem cu groază
În declin soarta lehuză!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Războiul perpetuu
Atâtea împotrivă
Mi-au stat adeseori
Că nu știu ce derivă,
Mă-mpinge spre ninsori
Spre valul ce mă ține
Ades prizonier
Ademeniri feline
Și-o regulă de fier
C-atâtea lupte dure
Se duc fără favoruri
Și nu se-ndur' să-ndure
Nimic fără omoruri:
O floare de cireș,
O pasăre de cântec,
O țintă fără greș
Nesățiosul pântec
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trece vremea
Trece vremea peste noi
Și ne duce apa
O făptură de nevoi
Și se-nchide trapa
De unde venim,
Încotro ne-ndreaptă
Zborul un chilim
Fiecare treaptă?
Nașterea și moartea
Suferința zestre
Fiecărui partea
Spre lumini, ferestre
Dincotro spre unde
Ni se face semn
Ce mister ascunde
Tainicul îndemn?
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate toate astea...
poate toate astea nici nu s-au întâmplat
dar eu le visez în fiecare seară
când se scurg luminile de ceară
pe damascul florilor din pat
cronicarii își făcuseră datoria
și trecuseră cu zâmbetul pe buze
visând la cavaleri și invocând pe muze
pentru iubirea ta, Maria
turnirurile ieșiseră din vogă
și florile de crin au rămas pe scuturi
ca urme ale unor vagi săruturi
și petele de sânge de pe togă
numai florile își cunosc singure tăria
mor și renasc în fiecare an
nimic nu se naște și moare în van
și nici dragostea mea pentru tine, Maria!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Untaru despre naștere, adresa este: