Ion Untaru despre plată

Interior

La mine-n suflet e furtună
Şi secetele crapă lutul
Când vin zapcii şi cer tributul
Pe bruma razelor de lună;

Pe tot ce-a fost şi-ncă mai este,
Îmi cere veşnic câte-o dare
Acel ce-a devenit mai mare
Peste cei mici, ca-ntr-o poveste

Şi poezia mă destramă
De mâlul meu cotidian
Şi iar mă ţese într-o tramă,
De pe un alt meridian

Şi-o să ne-aducă resemnaţi
Pe coama unui val Bosforul
Şalupe cu-ncetinitorul
Ca altădată pe piraţi;

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolutul relativ

moto: Câte legi descoase-le
Toate sunt de-a-ndoasele
---------------------------------

Dacă e sau nu mai e
Totul o iluzie
După care doar alergi
Numai ca să scrii şi ştergi
Sare cercul, sare doaga
Mâzgăleşti şi terfeloaga

Că se totul dă de-a dura
Şi mărind harababura
La ce bun să-nveţi ce nu e
Nicăieri bătut în cuie:
Relativul absolut
Şi plăteşti mereu tribut

Ca orbetele ce plimbă
întunericul. Şi schimbă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai linişte

Daţi-mi numai linişte şi un creion
Hârtie şi, eventual un glob
Şi gloabă să plătesc de nu-l fac zob
Pe cel ce nu mă lasă să lucru la bruion!

Înfig ţăruşi pe-ntinderea de ape
Şi marea de catarge o umplu la un semn
Cuvintele acestea pe care le însemn
Nu vor putea din umbra mea să scape!

Vise şi corăbii: să-ntindeţi doar o mână
Şi nopţi de ciocârlii în oricare deşert
O lume de prieteni că pe duşmani îi iert
Şi aliată am numai o zână

Doar linişte-mi doresc şi un creion
Hârtie şi eventual un glob
Întreaga viaţă-am fost numai un rob
Iar lumea m-a crezut bufon

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne şterge apa din oglinzi

Stimată doamnă, amândoi
Privim oglinzile din noi
În care ape flutur' vag
Când amintiri adie trist
Ca un refren uitat de Liszt
Dintr-un regat de inocenţă
Ajuns la ultima scdenţă
Şi-n care nu mai suntem noi
Copiii blonzi, căci amândoi
Am tot plătit la vămi întruna
Şi-apoi ne-a despărţit furtuna
Cu dune de nisip şi sare
Şi-şi duce crucea fiecare
Lăsând în urmă urme, urme
În care noaptea vin să scurme
Străini ce seamănă cu noi;

De-aceea doamnă, amândoi
Cu ochii plânşi şi suferinzi
Ne şterge apa din oglinzi

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbarea noastră în amurg

Plimbarea noastră în amurg
N-a mai stârnit vâlvă în foburg
Lăsăm în urmă pete de tristeţe
Şi plopi care ne dau bineţe

Aceeaşi veche panoramă
Din cartierul de aramă
Cu internatul şi cantina,
Cu străzi pe care umblă carantina

Chioşcul bătrân cu ilustrate
Şi oameni care cumpără în rate
Bucurii cu lipsă la cântar
Şi vodcă proastă la pahar

Cu sărăcia-n haine noi
În care parcă nu mai suntem noi
Cu gratitudini şi obedienţe
Că alţii fac pe noi experienţe;

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele

Hotărâsem escalada
Muntelui cel mai înalt
Pregătind de un asalt
Invincibilă armada

Şi-am plecat de lângă vatră
Ţinta noastră numai vârful,
Şi lăsând în vale stârvul
Recilor statui de piatră

Seara ridicam un cort
Ca să ne păzim de rece
Cu o grijă ce petrece
Somnul greu după efort

Sacii noştri de dormit
Noaptea ne ţineau de cald:
Parcă adia un fald
De la focul de lignit;

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine Speranţa

Faceţi loc, vine Speranţa
La cine dintre noi se va opri?
Zeiţa asta a-nclinat balanţa
Şi o deşartă-n fiecare zi

De la sclav până la rege
Toată lumea o imploră-n gând
Chiar şi la fărădelege
O invocă rând pe rând,

Şarlatanii, demagogii
Oamenii cu neamul prost
Dar dogii şi bul-dogii,
Trepăduşii fără rost

Ea împarte doar favoruri
Deseori după capricii
Pierde bătălii la scoruri,
Şi-o plătim cu sacrificii

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog cu salcâmii tineri

Sătul de atâta goană a vieţii
Mai fac un copleşit popas
Salcâmii tineri mă veghează
Şi stau cu dânşii la taifas

În umbra lor mă văd puiet
Desculţ, firavă rădăcină
Şi-n loc de rădăcini doar muguri
Mustesc în zborul spre lumină

Şi m-aş planta în locul lor
S-o pot lua de la început
Ca lumii ăsteia nedrepte
Să-i mai plătesc încă-un tribut

Primiţi-vă în rândul vostru
Să încerc şi regnul vegetal
Şi să contemplu trist cum cade
Cortina ultimului val

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine bate în poartă

cine bate în poartă de nu vrea să se ducă:
o fi venit Terente, sau nea Mărin, sau Sucă
să dea cu pasul sau să dea cu yardul,
să plătească dările cu cardul,
că fără dări nu se mai poate
lucrăm în genunchi şi murim pe coate
s-a rupt un echilibru, se prăbuşesc imperii
o lume veche, s-a împărţit în două
una face purici, alta face ouă
şi tu inimă te sperii!
pe ce mai punem azi temei
dacă nu pe vin şi pe femei?
că fără adevăr, şi fără iubire
nimeni nu-şi mai vine în fire!

dar ce folos că ştim acestea
că vin paparazzi şi ne fură vestea?
şi unde e Diana zeiţa vânătorii
că tremură-n grădină de teamă sicomorii
nu mai vântura amiezi şi nu mai da cu tifla

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul s-a oprit la mantinelă

(exerciţiu liric)

I

stropi de ploaie rece peste faţă
am plecat subit fără umbrelă
oraşul s-a oprit la mantinelă
aşteptând să treacă o paiaţă

vulturi de ninsoare-mi dau târcoale
lumea parcă nici nu s-a născut
bântuite de un spleen acut,
străzile o iau încet la vale;

orice părere pusă la index
zadarnic trece cu sublim efort
dinspre sacrificiu spre confort
evazivă ca o dura lex.

II

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu mai vrea să lucreze

Nimeni nu mai vrea să lucreze
Dacă nu-i plătit cât trei
Trec haiduci pe caii lei
Spre ţinuturi calabreze

Spânzură ţara de grinzi
Liderii se ţin de chermeze
Nimeni nu mai vrea să lucreze
Dacă nu-i plătit cât trei

Astea nu sunt ipoteze
Fantasmagorii, idei:
Vrem salarii tiroleze
Vrem bere, vrem mititei;
Nimeni nu mai vrea să lucreze...

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!