Textele de mai jos conțin referiri la vânt, dar cu o relevanță mică.
Stepele nopții
Bate ploaia noaptea darabana
Vânturile, caravane, șesul
Viselor difuze înțelesul
Dincolo de care doar capcana,
vagi frânturi. Și două lumi deschise
Totul e o goană de himere
Ce-ai să faci când vor veni a-ți cere
Slujitorii regelui, permise?
Spală noaptea draperii de ploaie
Viața noastră plină de mizerii
Suflete, e greu, să nu te sperii
Toată lumea s-a umplut de zoaie
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar copiii mai visează
Împrejurui meu doar oarbe
Goluri negre, hăuri mari
Întuneric care soarbe
Păcura din păcurari
Vânt adie dinspre haturi
Lișițele sunt plecate
Tremur' apele sub zbaturi
Valuri, valuri speriate
Fug fantome prin ferești
Ca să nu le prindă zorii
Dintr-o carte cu povești
Și cu zâne iluzorii
Doar copiii mai visează
Un imperiu viitor
O lume ceva mai trează
Și care să fie-a lor!
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răscolește vântul plaja
Răscolește vântul plaja
Morile, un semn de întrebare
Iau zenitul în spinare
A scumpit năravul glaja
Nu mai recunoști ținutul
Ploi acide adăpost
Cad întruna fără rost
Cine ia pe umeri scutul?
Peste toate doar un drum
Zăvorăște strașnic cercul
Străduiește-se, încercu-l
Fiecare oarecum
Pâinea zilnic un argat
Drămuită rații, rații
Se câștigă fără grații
Și se pierde la văleat
poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă-ntorc subit
Mă-ntorc subit ca dintr-un lung coșmar
Cu flori de crustacee prinse-n păr
Halucinant un iz de calapăr
Adoarme risipit pe-un țărm avar
Te-aș striga dar nu-ndrăznesc femeie
Viclene vânturi toate împotrivă
Poartă luntrea vieții în derivă
Precum aedul orb o epopee;
O falie adâncă ne desparte
Rostogoliți în două emisfere
La ultima din vămi ni se va cere
Cioburile din clepsidră sparte.
Ca un brigand cu trunchi de abanos
Înfășurat în falduri de hermină
Această rană plină de lumină
Face vindecarea de prisos;
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pâine de dor
Pâine-mi e de dor și grâuri
Și vin cai de mă mângâie
Eu mă duc să-mpletesc frâie
Până crește apa-n râuri
Și la fel de stepe-ntinse
Și de fetele morgane
Hai cu mine măi cârlane
După nopți albe și ninse
Hai să batem zarea-albastră
Și luceferii-n copite
Murgule plin de ispite,
Cât e lumea contra noastră
Dor de frâu să-l țin la brâuri
Coama-n vânt să mă mângâie
Eu mă duc să-mpletesc frâie
Până crește apa-n râuri
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Temeri
În seara asta mă voi teme
Mai mult decât în alte seri
Suspină vântul greu. Și geme
ca niște care de poveri
De parc-ar fi să mi se-ntâmple
Un nu știu ce înfricoșat
Ca picătura care umple
Paharul meu întârziat
Și parcă niște pași se-ndreaptă
Și parcă cineva mă strigă,
Urcând tiptil treaptă cu treaptă,
Scoțând lăcata din verigă:
Aicea sunt, aici aștept
Eu nu am unde mă ascunde
Precum neliniștea din piept
Cu presimțirile-i fecunde
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucrătorii viei
de ce dăm noi importanță
omului după ținută?
fiecare om strănută
când ajunge în instanță
orișicare se dă mare
și-și adaugă la puncte
numai calități defuncte
mai ales când nu le are;
de ce ne umflăm în pene
când vorbim cu cei mai mici
că tot nu ne cred și nici
nu le semănăm la gene?!
pantalonul tău cu dungă
nu mai este o virtute
dacă iei drept servitute
doar ce-ți zornăie în pungă;
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul salcâm
De la oameni pân-la ierbi
Ne mai mor cu zile cerbi;
De la ierburi la copaci
Joacă Vraca rol de vraci
De la oameni, mai departe
Curge lacrima din carte
Pentru-atâtea tare care
Duce-n spate fiecare:
Au cu suta, au cu mia
În zadar copacii mi i-a
Numărat academia
Dacă plâng și dacă mor
Bate vânt rănile dor
Ultimul dintre salcâmi
Șade-n chingi și-ntre parâmi
De teamă să nu-l dărâmi
Cu vreo pală de cuvânt,
Și se scurge în pământ
Și se scurge în pământ...
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul dintre salcâmi
De la oameni pân-la ierbi
Ne mai mor cu zile cerbi;
De la ierburi la copaci
Joacă Vraca rol de vraci
De la oameni, mai departe
Curge lacrima din carte
Pentru-atâtea tare care
Duce-n spate fiecare:
Au cu suta, au cu mia
În zadar copacii mi i-a
Numărat academia
Dacă plâng și dacă mor
Bate vânt rănile dor
Ultimul dintre salcâmi
Șade-n chingi și-ntre parâmi
De teamă să nu-l dărâmi
Cu vreo pală de cuvânt,
Și se scurge în pământ
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Nu-mi mai călca pe vise
Nu-mi mai călca pe vise că astea nu sunt preșuri
Și scoate-ți ochelarii să vezi tu câte vrejuri
Ne urcă rătăcirea în capete și brusc
Cu visele deșarte ca-ntr-un simun etrusc
Stinge te rog țigara, nu mai privi la lustră
Că noi nu suntem vip-uri, nici peșteră lacustră;
S-or da în vânt turiștii pe tot ce e exotic
Dar nu știm limba spargă, nici alfabetul gotic
Nu-mi mai vorbi de bani, de masă, de chirie
Și hai să facem rost măcar de-o farfurie
Din cele zburătoare ce fac experimente,
Conduse de haiduci sau poate de Terente!
Propun o escapadă când luna e-n eclipsă
Să cerem de la nasa pe vară o elipsă
Un optimism robust pe toate le îndură
Și-o să-i privim de sus, pe cei ce azi ne-njură;
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se deșiră noaptea
Se deșiră noaptea lung peste atol
Vântul jucăuș saltă ghemotoace
Arlechini de aer au pornit să joace
Peste satul care, de sus, pare gol
Turmele de lână coborând în pace
Pe meridiane de la pol la pol
Pleava vânturată face un ocol
Ácelor àcele de-nfipt în cojoace
Oamenii de parcă nici nu se mai văd
Au cerut refugiu în visele lor
Plâng melancolia fiecărui zbor
Și cu gândul veșnic la un alt prăpăd;
Zorit metronomul bate uniform
Și furtuna vine. Însă ei tot dorm
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
La gâtlejul lumii un lasou
confuzia îndreptățea temeiul
ticăloșíí pe muche de cuțit
penumbrele pe istmul ascuțit
și vânturile vălureau hameiul
cădea amurgul sec pe vreun cătun
cu tainele de veacuri dintr-un ou
la gâtlejul lumii un lasou
pe care-l mânuiește un nebun
busole sar din acele rebele
în cerc de neguri asuda pădurea
pe care o trecea în bronz Paciurea
în lumina ultimelor stele;
afonii la pupitru, mari orchestre
împart medalii cu nevrednicie
ajunge stirpea stearpă la chindie
și noi n-avem geamuri la ferestre
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
La patru și zece
Încă o noapte trecută
La patru și zece în zori
Duce vântul spre munte ninsori
Ca dezastrul o bancrută
Și deodată parcă-s furii:
Încăperea ca un blitz
O străbate un chiț-chiț
După cele de-ale gurii
Eu nici ziua nu găsesc
În cămara de rezervă
Nici măcar câte o conservă
Rătăcită nefiresc
Speriați că fiecărui
Teamă-i e unul de altul:
Mă' Chiț-chiț tu dai asaltul
Când mă pregăteam să vărui?
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traversăm zadarnic un concert
Meduze blând coboară în priviri
Latente umbre părăsesc păduri
Sintagmele cu ultimii sperjuri
Mizează pe-un buchet de trandafiri
Învălmășiți în moara de cuvinte
Înalt catargul, vântul de la pupa
Busolele fac țăndări cupa
Sus ancora și numai înainte!
O altă Terra Nova ne așteaptă
Halucinant în veacurile târzii
Îngheață toate spaimele în vii
Și mor lăstuni pe fiecare treaptă
Închidem strâns sextante și hublou
Adoarme țărmul pe un banc deșert
Și traversăm zadarnic un concert
Ca-ntr-un preclasic anonim tablou
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzele pădurii
Frunzele pădurii
Tremură cu toate
Trec iarăși pandurii
Cu flintele-n spate
Lacrima, obida
Codrului adânc
Călăreț cu șaua
Noaptea la oblânc
Zare detunată
Plânge un ecou
Parcă dintr-odată
Într-un alb halou
Drumuri care poartă
Muntele pe cale
Dacă se prăvale
Zodia din toartă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog la nivel... înalt
moto: Eu mă grăbeam dar dumnealui
Mă ținea de haină să nu plec
Că are treabă vizavi la cec
Să dea un telefon și n-are cui
-------------
- Bună ziua bade Gheorghe
Vezi că-ți cade pălăria
- Pe mine nu mă cheamă Sorge
Și nici nu-mi place călăria
- Zi mai tare că n-aud
A trecut de ora trei
Servesc masa într-un dud
Vino și tu dacă vrei
- N-are lifturi prepeleacul
Parpalacul fâlfâie lejer
Nu mi s-a stricat dovleacul
Ce să cat în dud, mon cher?
Nici nu ninge, nici nu plouă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fumegă înserarea
Fumegă-nserarea pe ulițele roase
Himerele coboară în șiruri din oglinzi
Păianjenii tristeții se lăfăie pe grinzi,
Pădurile adorm în scorburile joase
Cocoșii de pe case fac iar larmă
Și alergii la vânturile stranii
La miezul nopții-au nechezat cârlanii
Când a bătut un clopot de alarmă
Un flux de ape unduie agale
Un plop stingher uitat la mantinelă
Spre care urcă lent o pasarelă
Iar aerul e aspirat în foale
Un sentiment acut de conservare
Cuprinde brusc întreaga esplanadă
Imboldul cărnii care stă să cadă
De unde trebuia să zboare
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ăștia dacă vor să zboare
moto: Acestea fiind zise, închei
Convorbirea de nouă minute
Mă duc la cantină și nu te,
Mai sun până mâine la trei
-------
Nu mai vreau să-mi pun papucii
Că mi i-a udat Bosforul
Și-au săvină mamelucii
Cu șerbet și cu Li, Chioru'
Bate vântul peste case
Și prin tigve când sunt goale
Iar în urma mea, rămase,
Multe, multe, sparte oale
Dacă-l vezi și el se duce
Nu-i același când se-ntoarce
Că se-oprește și seduce,
Cele mai frumoase parce
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interior
La mine-n suflet e furtună
Și secetele crapă lutul
Când vin zapcii și cer tributul
Pe bruma razelor de lună
Pe tot ce-a fost și-ncă mai este
Îmi cere veșnic câte-o dare
Acel ce-a devenit mai mare
Peste cei mici, ca-ntr-o poveste
Și poezia mă destramă
De mâlul meu cotidian
Și iar mă țese într-o tramă,
De pe un alt meridian
Și-o să ne-aducă resemnați
Pe coama unui val, Bosforul
Șalupe cu-ncetinitorul
Ca altădată pe pirați
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulce Sarazate
Pace peste sate
Liniște-ntre noi
Dulce Sarazate
Orișice altoi,
Dimineți și seri
Fragede amiezi
Cântul de aezi
Naște primăveri.
Straie de răcoare
Luncile colindă
Și ca-ntr-o oglindă
Jinduie să zboare.
Felinare oarbe
Fiecare clipă
Zboruri înfiripă,
Vântul le resoarbe.
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Untaru despre vânt, adresa este: