
Philosophy
Zilele curg la vale precum apa,
dar noaptea, cine ne-o mai roade disperarea
de care ne-am lipit, bolnavi,
cu pleoapa?
M-am întrebat ascuns într-o încăpere-a minții-
sunt trogloditul propriilor gânduri -
din ce-aluat ambiguu ne-au făurit
părinții...
Sunt stele, sunt valuri de lumină, purpurii,
doar caut seara printre frunze moarte
răspunsuri la-ntrebarea unei întregi
filozofii.
Din căutări în căutări, lovindu-mă de cer,
contemplu vag în orice împrejurare
o lume la cheremul pământului
stingher.
poezie de Ionuț Popa din Valuri (30 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!



Pe scara omenirii...
pe scara omenirii urcat-am din genune
la naștere și-n viață cobor câte un pic
și vremilor las vorba s-aud ce au a spune
iar de se-mparte moartea vreau singur s-o despic
călare pe o rază m-ascund de umbra minții
servindu-mi din cuvinte tăcerea cea mai grea
ca noaptea ce abundă în raiul fără sfinții
ce-au refuzat să-ntindă stăpânului o stea
mi-e infinitul treaptă și balustradă clipa
când pașii ce în tremur fac saltul decrepit
spre colțul nebuniei și-au adormit în pripa
seducției fatale... nu-s eu cel toropit
în pântecul hapsânei vom colinda ca racii
și peste noi de-a pururi vor înfrunzi copacii
sonet de Ionuț Popa (10 august 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Spitalul de sănătoși
Încă o dată sunt eu și sper...
În spitalul acesta de sănătoși îmi fac veacul
și tremur la auzul fiecărei lacrimi
pe care moartea o varsă în surdină.
Niciodată n-am să mai pot păși pe buzele de asfalt ale vieții,
niciodată n-am să mai culeg din nori razele ce cresc ca niște spice de grâu
pe spinarea cenușie a Dumnezeului pierdut în peisaj,
niciodată n-am să mai fac toate aceste lucruri și multe altele...
la fel!
Încă o dată sunt eu și cred
că-n spatele fiecărei întâmplări există un motiv pentru a nu privi mai departe,
sau mai aproape de tot ceea ce se întrupează în liniște
pe la colțuri de stradă, prin paturi de amanți ajunși la vârsta rațiunii,
prin pahare de vin ciocnite la petreceri de novici într-ale vieții,
pe sub cerul cutanat al zilelor și nopților
ce trec și ele cum mai trec și eu și cum mai treci și tu,
prieten grav, pe care umbra sorții te-a ascuns
într-o lacrimă vărsată în surdină.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (2014)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.

Visez la trena iernii...
visez la trena iernii pe-un vânt de primăvară
și-mi trec prin emulații artere rădăcini
acaparând trăirea-mi zenitul mă-nconjoară
cu steaguri de lumină din cercul de lumini
de ce tu moarte alba te stingi de-acestă pară
și brațele de sticlă ți le așezi pe-al meu
grumaz de-i iei culoarea și îl înalți să piară
în veșnicele dansuri de flori și curcubeu?
ascund în ochiul serii o pașnică răcoare
și calc în drum pe raze ca pe-ascuțite lame
chiar noaptea luna scoate săgețile din soare
să-mpungă odihnirea și-apoi să o destrame
îmbrac trudit amarul când de atâta dor mă
aruncă anotimpul pe-a-nghețurilor formă
sonet de Ionuț Popa (14 aprilie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Aștepți să-mi plec dorința...
aștepți să-mi plec dorința înfășurată-n vise
picioarelor ce umblă prin cercuri de mojici?
socoți că veșnicia o cerem din culise
cu neputința-n viață de-a ne cunoaște mici?
cu-acele triste fețe dorești a mă susține
când nu pricepi ce-i ăla un joc periculos?
dar să răspunzi cu patimi îți pare că-i mai bine
decât să-mi vezi pivirea cum o aștern pe jos...
nu văd suflare-n ceruri nici existență-n moarte
să-ți domolească vocea umplută cu venin
iar de te strânge gheara... arunc-o într-o parte
din suflet cu durerea ce-ndeamnă la suspin
se sting tăcute-n gânduri văpăi de redundanță
atunci când acalmia ne pune în balanță
sonet de Ionuț Popa (1 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


C.M.R
Noi suntem
în proporție de
șaizeci la sută apă;
și apa curge,
și noi ne scurgem
printre degete.
Apa ia calea minimei rezistențe,
și noi suntem
în proporție de
șaizeci la sută
apă
și patruzeci la sută voință,
împotrivire,
întrupare a morții
pe calea minimei rezistențe.
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Arbore genealogic (Sonet LXXV)
Visez mereu la arborele verde,
îl mai zăresc adesea printre astre
și cu sudoare mi-l așez în glastre,
când frunza-i cade și în gând se pierde.
De jeg să-i curăț soiul, de albastre
promisiuni ce-n umbre îl mai arde,
când se-nnoptează brusc pe bulevarde,
și-n rădăcini zac patimile noastre.
Zăcea copacul sub un cer de cretă...
Coroana-i vie, palidă se-aruncă
prin alte lumi, predând o grea ștafetă,
când vântul morții suflă a poruncă
și singura-i prezicere concretă
închide trunchiul într-o groapă-adâncă.
sonet de Ionuț Popa (8 martie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Heil! (Sonet V)
Spre nopțile uitate-n târguri grele
Eu mă îndrept cu pași mărunți și singuri,
Când nu mai pot a îngropa prin crânguri
Fațada ștearsă-a României mele.
Omor cu gândul fețe inamice,
Mă-mpiedic, sobru, de un trai grotesc,
Și asta-i țara-n care azi domnesc
Picioare strâmbe, semne și varice.
Privirea mea se-ndreptă către pleavă -
Organice nimicuri, cu pretenții.
Zadarnice-ntrebări se strâng la poartă,
Trăiri intense-n veșnica dumbravă,
Când locului, pe rând, incompetenții
Conduc o societate-aproape moartă.
sonet de Ionuț Popa (1 februarie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Porunci pentru suflet (Sonet XXX)
Să nu răspunzi la nume, când patima te strigă,
Să nu-ți adapi cu lacrimi neșansa de a fi
Un sclav printre nemernici, anemic printre vii,
Și nu culege lauri din frunze de ferigă...
Un rob, demult se spune, (robit fără temei)
De viață - nu de oameni - s-a aruncat în tihnă,
Și, negăsind în carte pretextul de odihnă,
A vrut, se pare, cerul puternicilor zei.
Cu-n ochi să judeci clipa, cu altul să-i plătești,
Și-n adevăruri apa cu care-ți uzi gâtlejul
S-o rupi în adâncimea ce urcă în prilejul
De a-ți scălda cu ploaia lacunele cerești.
Când vei răspunde, palid, la orice rugăciune,
Atunci să știi că moartea se-adapă din genune.
sonet de Ionuț Popa (13 martie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Treasure chest
Pieptul tău este un cer înnorat
peste care moartea
își înalță corbii ca pe zmeie.
Firele nu se văd.
Firele sunt ascunse
și roșii.
Se împletesc după avântul tău nebunesc:
din nimic... avem unul,
apoi încă unul,
după aceea două, chiar trei,
până la cinci, opt
către infinit.
Omule,
din pieptul tău
au evadat umbrele
acoperind gropile care te-au aruncat
spre nicăieri.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cu târnăcoapele de pliscuri
Am fost și eu copil
și visam
în deplina insolență de atunci
să vând zboruri păsărilor,
când ele doar încercau,
în același timp,
să planteze căderi în sufletul meu
cu târnăcoapele de pliscuri.
"Două aripi la preț de una,
cu tot cu pene,
și permisul de altitudine
valabil până la moarte."
Și pământul îmi fugea de sub tălpi
așa cum de Ignat porcii se zvârcoleau de sub noi
și fugeau prin ogradă,
când bucățile-mi de inimă
atârnau de înălțimile cu ochi.
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul descompunerii în memorie
Trăim ca organisme saprofite
în amintiri, tăcutele chermeze...
Cerșim un soare veșnic să ne-așeze
imaginile răsfirate prin orbite!
Ce va urma?... Nu știm ce-o să urmeze!
Din gândurile ce răsar pe nepoftite
contururile cele mai cumplite
ni le săpăm în dreptul morții treze!
I-am desenat peretelui ceasornic
și-am îndesat memoria-n secunde;
la coadă așteptăm un zâmbet dornic
să se ascundă unde se ascunde
o viață ca strigarea unui vornic
ce-și joacă umbra-n dansuri furibunde!
sonet de Ionuț Popa (22 iulie 2018)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Luigi Farao: Noi știm totul chiar și despre oamenii care încă nu s-au născut.
Cezar Codreanu: Este posibil acest lucru? Glumiți sau...?
Luigi Farao: Bine, nu în sensul în care te gândești matale. Nu suntem și nici nu vrem să părem prezicători. Ideea este că noi știm cum vor evolua oamenii de la naștere și până la moarte chiar înainte ca ei să se nască, cu unele marje de eroare, în funcție de mediile în care se nasc, mă înțelegi? Lucrăm cu studii de probabilitate. Dar rezultatul este, grosso modo, cel pe care am încercat să-l concentrez în aforismul pe care l-am împărtășit adineauri cu matale.
Cezar Codreanu: Și prin totul... să înțeleg că știți de pe-acum traiectoria celor mai mici mișcări pe care noii oameni le vor întreprinde în decursul vieților lor?
Luigi Farao: Prin totul mă refer la tot ce contează, firește. Avem birocrația, în primul rând, pe care o folosim așa cum doctorul folosește stetoscopul pentru a asculta bătăile inimii unui pacient, însă diferența este că atunci când noi aplicăm instrumentul nostru, pacienții ne ascultă pe noi. Mai ales cei care nu doresc să ia pulsul închisorilor.
replici din romanul În pregătire de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Monologul unui mort
Îmi place, nu-mi place, aici am rămas!
Îți place,-ți displace, eu vreau să-ți mai spun:
cu ochiul de-a pururi pe-un altfel de ceas
întocmai vei trece-n sfârșitul nebun.
Ating neștiutul și-n ace de brad
(din groapă în groapă am tras umbra grea)
mi-oi pune aleanul și-oi cere să cad -
curajul de-atuncea săpa către-o stea
din fire de iarbă spre alte lumini
ce-aruncă din brațe un fir de nisip;
găsind în albastru coroana de spini
renasc o legendă și-o-nalț fără chip.
Purta-voi drept cruce o limbă de ceas
pe fruntea cea albă-ntr-un veșnic popas.
sonet de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Astenie de toamnă
Zadarnic pulsează natura.
Nu plouă, e bocet în groapă,
și oasele curg în morminte
când stropii sunt cioburi de apă.
Cerșind muritoare concluzii,
bătrân pare lemnul în zloată,
iar toamna lovește adesea
cu fulger albastru-n cravată.
Costumul de negru și vise -
covor peste oameni, afară -
îmbracă speranța în moarte
și urcă pe umeri povară.
Zadarnic pulsează natura.
Prin spatele frunzelor roșii
întinsul încalță năglodul
și cântă durerea cocoșii.
poezie de Ionuț Popa (11 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Misanthropy
Plămânii îmi sunt pătrunși de praf și de asfalt,
de oseminte, de mirosul oaselor umane.
Carnea noastră prinde miros
de carnea celuilalt,
și un lichid vâscos
se prelinge pe zidurile
ce ascund înăuntrul lor capcane.
Se tem câțiva să-și înlăture veșmântul
ce le acoperă naturalețea și trupul animal
în care sunt prinși.
Mă tem și eu să dau la o parte, dar nu veșmântul,
ci trupul ce-mi ține prizonier spiritul
ca într-o fortăreață carnală, de teama
celor curioși și a mizeriei.
Duhoarea cărnii arse de soare, pe viu,
mă sufocă și simt tot mai mult
că intră prin carnea mea
să-mi devoreze plămânul adult.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa din Valuri (18 mai 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pe limba tuturor
Pe cât de încet se aud silabele
atunci când gândim pe vârfuri pentru a nu ne trezi gândurile
pe atât de tare ceva strigă în noi într-o limbă necunoscută,
posibil moartă,
sau într-o limbă care încă nu a cunoscut
onoarea pierderii în trecut.
Și strigă în muțenia ei și în surzenia noastră,
o parte din noi se scutură de nopțile albe
și de cearcănele adâncite până în inimi
ca atunci când ne întindeam peste golul tranziției,
căscat între rău și mai rău.
Pe cât de încet cad stelele văzute din depărtare
chinuite de laptele (s)acru al originii
pe atât și noi, mai repede ca niciodată,
trecem unii pe lângă ceilalți,
unii prin ceilalți și toți prin toate
fără să lăsăm un fir de praf selenar în urma noastră.
Știm că e doar o iluzie.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ave! Eva! Evrika!
Mai știi când îmi țineai coșul pieptului în mână?
Ai mușcat din inimă și ai pus-o la loc,
ai așezat-o între inimile altora,
mușcate și ele,
aruncate în coșuri.
Evrika! Evrika!
Eva! Eva!
Ave! Ave!
Umblam desculț prin suflet, dar el nu era acolo,
poate că nu a fost niciodată!...
Tu ai intrat purtând cele mai grele cizme,
cu praful până la glezne,
și n-ai uitat să pleci când s-a făcut târziu.
Umblam dezbrăcat prin mine
și căutam ceva, orice,
o lacrimă nevărsată, un fir de păr,
o haină murdară sau un zâmbet rătăcit.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Poem scris la umbra unei nopți endemice
Am rămas singurii oameni de pe lună
care mai latră la lume.
"Ei, și?"
(Se auzea dintr-un colț îndepărtat al lumii.)
Fiți blestemați cu figurinele voastre ștampilate!
Ne-am săturat să tot alunecăm pe curcubeul acesta iluzoriu
cu parașutele primite cadou din partea industriei voastre aeriene
și care nu se deschid decât în vis,
cu semnături, autografe și dedicații subliminale
încrustate pe retina nopților albe!
Prin arterele lumii curge lumina (electrică)
și în sînul acesteia noi ne înfruptăm cu firimiturile roșii, portocalii,
galbene, verzi, albastre, indigo, violet
pe care le-ați aruncat peste chelia zeului nostru hermafrodit.
Cine sunteți voi să ne spuneți cum să murim
pe brațele voastre telescopice,
ca apoi să ne astupați gurile, ochii, urechile
cu hîrtiile multicolore și săltărețe,
care glăsuiesc de dincolo de timp?
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (2012)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


O poemă deschisă
Nici nu știu pe unde să mai caut
acest tribunal divin despre care vorbesc nebunii
în timpul crizelor de personalitate,
ca să-mi vărs amarul și să lansez scrisori deschise
către toate colțurile Universului.
Să-i dau în judecată pe toți acei oameni de paie,
pe toate acele buruieni uscate,
stropite cu sudoarea ignigenă a neputinței
și lăsate să ardă sub un soare răbdător -
încet, sigur și frumos.
Dragoste, acei oameni de paie care au mințit cu adevărul
și care au furat ani buni din viețile tuturor
cu simulacrele lor, cu licitațiile lor puse în scenă,
cu moartea lor plină de viață.
Dragoste, pe sânul tău de lapte și miere vreau să îmi odihnesc capul
și să strig către infinit printre suspinele
lăsate să plonjeze în marea deschisă între noi
ca plaga unui pământ înconjurat și toropit.
Deși am uitat să-ți scriu poezii,
îmi mai aduc aminte de tine printre picături
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Ionuț Popa despre moarte, adresa este:
