Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.

Poem scris la umbra unei nopți endemice
Am rămas singurii oameni de pe lună
care mai latră la lume.
"Ei, și?"
(Se auzea dintr-un colț îndepărtat al lumii.)
Fiți blestemați cu figurinele voastre ștampilate!
Ne-am săturat să tot alunecăm pe curcubeul acesta iluzoriu
cu parașutele primite cadou din partea industriei voastre aeriene
și care nu se deschid decât în vis,
cu semnături, autografe și dedicații subliminale
încrustate pe retina nopților albe!
Prin arterele lumii curge lumina (electrică)
și în sînul acesteia noi ne înfruptăm cu firimiturile roșii, portocalii,
galbene, verzi, albastre, indigo, violet
pe care le-ați aruncat peste chelia zeului nostru hermafrodit.
Cine sunteți voi să ne spuneți cum să murim
pe brațele voastre telescopice,
ca apoi să ne astupați gurile, ochii, urechile
cu hîrtiile multicolore și săltărețe,
care glăsuiesc de dincolo de timp?
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (2012)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!



O poemă deschisă
Nici nu știu pe unde să mai caut
acest tribunal divin despre care vorbesc nebunii
în timpul crizelor de personalitate,
ca să-mi vărs amarul și să lansez scrisori deschise
către toate colțurile Universului.
Să-i dau în judecată pe toți acei oameni de paie,
pe toate acele buruieni uscate,
stropite cu sudoarea ignigenă a neputinței
și lăsate să ardă sub un soare răbdător -
încet, sigur și frumos.
Dragoste, acei oameni de paie care au mințit cu adevărul
și care au furat ani buni din viețile tuturor
cu simulacrele lor, cu licitațiile lor puse în scenă,
cu moartea lor plină de viață.
Dragoste, pe sânul tău de lapte și miere vreau să îmi odihnesc capul
și să strig către infinit printre suspinele
lăsate să plonjeze în marea deschisă între noi
ca plaga unui pământ înconjurat și toropit.
Deși am uitat să-ți scriu poezii,
îmi mai aduc aminte de tine printre picături
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Monologul unui mort. Odă luminii
Era o noapte adâncă,
prin venele noastre curgea lumina
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Și caldă era,
mai caldă decât noi,
și pentru o clipă
ne-am alăturat celor fără de cuvinte.
Și caldă erai, mai caldă decât noi...
Lumină topită în noroi!
Din brațele tale am căzut
în vâltorile unui vis
rece,
și timpul a trecut mai lent
așa cum totul trece
prin noi,
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dacă viața este o haină care îmbracă spațiul în piele, carne și oase, atunci moartea nu e oare o haină care îmbracă pielea, carnea și oasele în spațiu?
aforism de Ionuț Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ionuț Popa despre moarte, adresa este:
