Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Ionuț Popa despre moarte

Ionuț Popa
piedestal
Piedestalul nu este altceva decât un catafalc somptuos.

definiție aforistică de
Adăugat de I.m. PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.
Ionuț Popa

Dans macabru

Degeaba la gât îți cumperi podoabe
Din cele mai fine și scumpe - snobism.
Prin anii de boală și crunt scepticism
Privirile-mi curg de chipuri neghioabe.
Curând - te-am citit - ființă naivă
Vei plânge la poarta finalului drum,
Dar râzi și dansează prin baruri, acum,
Cât noaptea-i de grea și rece - lascivă.
Sicriul e casa-ți imensă ce-o porți
Pe brâncii de aur, atât timp cât ești
Nebună, ființă, să crezi că-i doar vis,
Și teama din tine demult ce-o suporți
Va-nchide volumul greșitei povești
Cu dansul teluric al morții, precis.

poezie de
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Sinopsis

Partea proastă e că murim încet,
nu dintr-odată, fără tribulații,
fără spasmele descoperirii unui alt sine.
Prin fața noastră
trec mașini și tancuri, și avioane, și morți;
caii bat din copite,
cabrați se întorc cu spatele spre nicăieri.
Și noi aici am rămas
să ne uităm la ceas
cum mâine se transformă azi în ieri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Acest război ne va purta-n izbândă?

Acest război ne va purta-n izbândă?
Eu lupt cu foc, cu aer și cu apă,
când toate-acestea, dragoste, îți scapă,
și într-un colț te-așezi de-a dreptul blândă.

Sunt ca și mort, căci ochiul tău mă sapă,
lăsând în mine rodul din osândă,
Și vreau, apoi, tot pleoapa ta plângândă
să-mi dea puterea să nu cad în groapă.

De ce-mi afunzi elanul în pământ
cu fuga ta sfioasă de gazelă?
Când eu crestez cuvânt după cuvânt,

mi-e sângele pe haină o dantelă,
și te aștept să-mi cureți brațul frânt;
în lupta asta să rămâi fidelă.

sonet de (2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ionuț Popa

Când viața lor de viața ta se leagă

Când viața lor de viața ta se leagă
și când privești spre ei, te vezi pe tine,
mai mult de-atât nu ești, și nu-ți convine
că ochii văd în sinea-ți lumea-ntreagă.

Privești în jos, în sus, și ți-e rușine
ca unui dumnezeu lipsit de vlagă,
și-ai vrea să uiți că vântul îi propagă
spre mintea ta retrasă-n vizuine.

Din glas dement se-ascunde-n timbru dorul
ca frunza verde-n toamnele barbare,
și-arunci în ei durerea cu piciorul

deși îi simți, îi crezi, și-atunci te doare,
cum taurul răpune matadorul
și-odat' cu el și animalul moare.

sonet de (14 noiembrie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 17 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ionuț Popa

Sunt umbra mea cuminte

Mă războiesc cu demonii ce-n spate
mi s-au urcat și nu mai vor să plece.
Le-am repetat, în van, că timpul trece;
și viața, dar și moartea! Totul, toate...

Nici simțuri n-au - nu știu ce-i cald sau rece -
nici mâini murdare și nici mâini curate.
Nimicnicie, oare? Greutate,
ce-apasă pe clavicula-mi să-nece

dorința de a merge înainte.
Dar luptele indică spre-un trecut ce
mă mai aruncă înspre cele sfinte,

când demonii refuză să se culce
îmbrățișați, candizi, printre morminte.
Mă lupt cu ei, sunt umbra mea cuminte!

sonet de (8 august 2018)
Adăugat de I.m. PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Monologul unui mort

îmi place, nu-mi place, aici am rămas;
îți place,-ți displace, eu vreau să-ți mai spun:
cu ochiul de-a pururi pe-un altfel de ceas
întocmai vei trece-n sfârșitul nebun
ating neștiutul și-n ace de brad
(din groapă în groapă am tras umbra grea)
mi-oi pune aleanul și-oi cere să cad -
curajul de-atuncea săpa către-o stea
din fire de iarbă spre alte lumini
ce-aruncă din brațe un fir de nisip;
găsind în albastru coroana de spini
renasc o legendă și-o-nalț fără chip:
purta-voi drept cruce o limbă de ceas
pe fruntea cea albă-ntr-un veșnic popas.

sonet de (2 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ionuț Popa

Ce pot să fac?

Ce pot să fac? Amorul e cel mai bun poet;
nu eu îți scriu, ci suma trăirilor curate,
când tot ce face astăzi mai dulce un sonet,
se-apleacă la cheremul privirii-ți deocheate.

Ce pot să fac când moartea mă trage de-un picior
și-mi tot repetă, gravă, "aruncă-te-n cuvinte"?
Să te aleg pe tine, căci altfel am să mor,
și te-aș alege, scumpo, de-aș ști că nu mă minte.

Ce pot să fac în clipa în care m-ai uitat,
mai bine decât gerul să îl invit în gene?
Dar viața îmi răspunde, atunci, pe înserat:
"ți-a mai rămas o șansă: iubește-o în catrene".

Ce pot să fac? Lumina catrenelor e oarbă,
nu vrea decât din trupu-ți lumină să absoarbă!

sonet de (2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ionuț Popa

Când între noi distanța...

Nu cred că-n zi sau noapte mai caldă viața-mi este
ca-n orele în care cu tine sunt mai bun,
și am greșit, sunt omul ce-n mine zace peste
iubiri, când toate-acestea spre tine se impun.

Mai pedepsește-mi gura ce tace-adânc și minte,
sau scoate-mi ochii-aceia ce văd și împrejur,
dar fii tu mâna care mă scutură din minte
și mă învață-n taină să o-ndrăgesc când jur.

Să rupi din piele, mușcă, și taie-n carne vie,
jăratec dă-mi la masă- îl voi mânca privind
cum râzi, căci râsu-acela îmi face ziua mie
mai zi ca alte zile, cu jindul cel mai jind.

E aerul otravă, și libertatea moare,
când între noi distanța arată a-nchisoare.

sonet de (2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ionuț Popa

Pe scara omenirii...

pe scara omenirii urcat-am din genune
la naștere și-n viață cobor câte un pic
și vremilor las vorba s-aud ce au a spune
iar de se-mparte moartea vreau singur s-o despic

călare pe o rază m-ascund de umbra minții
servindu-mi din cuvinte tăcerea cea mai grea
ca noaptea ce abundă în raiul fără sfinții
ce-au refuzat să-ntindă stăpânului o stea

mi-e infinitul treaptă și balustradă clipa
când pașii ce în tremur fac saltul decrepit
spre colțul nebuniei și-au adormit în pripa
seducției fatale... nu-s eu cel toropit

în pântecul hapsânei vom colinda ca racii
și peste noi de-a pururi vor înfrunzi copacii

sonet de (10 august 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Ionuț Popa
Ionuț Popa

Spitalul de sănătoși

Încă o dată sunt eu și sper...
În spitalul acesta de sănătoși îmi fac veacul
și tremur la auzul fiecărei lacrimi
pe care moartea o varsă în surdină.
Niciodată n-am să mai pot păși pe buzele de asfalt ale vieții,
niciodată n-am să mai culeg din nori razele ce cresc ca niște spice de grâu
pe spinarea cenușie a Dumnezeului pierdut în peisaj,
niciodată n-am să mai fac toate aceste lucruri și multe altele...
la fel!

Încă o dată sunt eu și cred
că-n spatele fiecărei întâmplări există un motiv pentru a nu privi mai departe,
sau mai aproape de tot ceea ce se întrupează în liniște
pe la colțuri de stradă, prin paturi de amanți ajunși la vârsta rațiunii,
prin pahare de vin ciocnite la petreceri de novici într-ale vieții,
pe sub cerul cutanat al zilelor și nopților
ce trec și ele cum mai trec și eu și cum mai treci și tu,
prieten grav, pe care umbra sorții te-a ascuns
într-o lacrimă vărsată în surdină.

[...] Citește tot

poezie de (2014)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.

Ionuț Popa

C.M.R

Noi suntem
în proporție de
șaizeci la sută apă;
și apa curge,
și noi ne scurgem
printre degete.

Apa ia calea minimei rezistențe,
și noi suntem
în proporție de
șaizeci la sută
apă
și patruzeci la sută voință,
împotrivire,
întrupare a morții
pe calea minimei rezistențe.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Arbore genealogic (Sonet LXXV)

Visez mereu la arborele verde,
îl mai zăresc adesea printre astre
și cu sudoare mi-l așez în glastre,
când frunza-i cade și în gând se pierde.

De jeg să-i curăț soiul, de albastre
promisiuni ce-n umbre îl mai arde,
când se-nnoptează brusc pe bulevarde,
și-n rădăcini zac patimile noastre.

Zăcea copacul sub un cer de cretă...
Coroana-i vie, palidă se-aruncă
prin alte lumi, predând o grea ștafetă,

când vântul morții suflă a poruncă
și singura-i prezicere concretă
închide trunchiul într-o groapă-adâncă.

sonet de (8 martie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Porunci pentru suflet (Sonet XXX)

Să nu răspunzi la nume, când patima te strigă,
Să nu-ți adapi cu lacrimi neșansa de a fi
Un sclav printre nemernici, anemic printre vii,
Și nu culege lauri din frunze de ferigă...
Un rob, demult se spune, (robit fără temei)
De viață - nu de oameni - s-a aruncat în tihnă,
Și, negăsind în carte pretextul de odihnă,
A vrut, se pare, cerul puternicilor zei.
Cu-n ochi să judeci clipa, cu altul să-i plătești,
Și-n adevăruri apa cu care-ți uzi gâtlejul
S-o rupi în adâncimea ce urcă în prilejul
De a-ți scălda cu ploaia lacunele cerești.
Când vei răspunde, palid, la orice rugăciune,
Atunci să știi că moartea se-adapă din genune.

sonet de (13 martie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

În ger turbat. Stâng, drept, stâng, drept, stâng, drept... culcat! Om (aproape) viu de zăpadă cu picioarele înnodate de alcool și brațele ca două lopeți despicate și aruncate în fundul unui beci pustiit. Țurțurii curgând parcă din felinare luminau și ei, la rândul lor, străzile împânzite de sămânța divină din care în acea seară nu avea să răsară niciun fiu (poate doar moartea ar fi putut să schimbe ceva în peisajul monoton). Damfuri chinuite pluteau către cer, în spirale, legându-se de aburii gerului ca niște lanțuri ruginite și groase ce ar strânge trupuri de îngeri, criogenizate. Niciun zgomot, niciun glas, nicio înjurătură... nimic pe o rază de câteva sute de metri, și unul dintre copiii pământului zăcea lat în îmbrățișarea acestuia. Cămașa albă a părintelui îi penetra carnea de piatră într-o încordare demult visată. "Iubito..." cu un murmur aproape stins. "Iubito, de pielea-ți albă aș putea să mor, și n-aș mai avea nevoie de lumină, în respirația ta aș putea să fiu îngropat, și n-aș mai cere o altă eternitate, în noapte aș pune somnul să te iubească asemenea mie, și n-ai mai avea nevoie de odihnă." Delir. Febra topea gheața din jurul omului, și dragostea creștea în carnea lui odată cu boala. Spasme din Iad și îmbrațișări de sânge, trotuar dezolant, obraji de var, întuneric alb și o inimă ale căreri bătăi făceau cărări prin zăpadă.

(februarie 2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ionuț Popa

Treasure chest

Pieptul tău este un cer înnorat
peste care moartea
își înalță corbii ca pe zmeie.

Firele nu se văd.
Firele sunt ascunse
și roșii.

Se împletesc după avântul tău nebunesc:
din nimic... avem unul,
apoi încă unul,
după aceea două, chiar trei,
până la cinci, opt
către infinit.

Omule,
din pieptul tău
au evadat umbrele
acoperind gropile care te-au aruncat
spre nicăieri.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Sonetul descompunerii în memorie

Trăim ca organisme saprofite
în amintiri, tăcutele chermeze...
Cerșim un soare veșnic să ne-așeze
imaginile răsfirate prin orbite!

Ce va urma?... Nu știm ce-o să urmeze!
Din gândurile ce răsar pe nepoftite
contururile cele mai cumplite
ni le săpăm în dreptul morții treze!

I-am desenat peretelui ceasornic
și-am îndesat memoria-n secunde;
la coadă așteptăm un zâmbet dornic

să se ascundă unde se ascunde
o viață ca strigarea unui vornic
ce-și joacă umbra-n dansuri furibunde!

sonet de (22 iulie 2018)
Adăugat de I.m. PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Monologul unui mort

Îmi place, nu-mi place, aici am rămas!
Îți place,-ți displace, eu vreau să-ți mai spun:
cu ochiul de-a pururi pe-un altfel de ceas
întocmai vei trece-n sfârșitul nebun.

Ating neștiutul și-n ace de brad
(din groapă în groapă am tras umbra grea)
mi-oi pune aleanul și-oi cere să cad -
curajul de-atuncea săpa către-o stea

din fire de iarbă spre alte lumini
ce-aruncă din brațe un fir de nisip;
găsind în albastru coroana de spini
renasc o legendă și-o-nalț fără chip.

Purta-voi drept cruce o limbă de ceas
pe fruntea cea albă-ntr-un veșnic popas.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Misanthropy

Plămânii îmi sunt pătrunși de praf și de asfalt,
de oseminte, de mirosul oaselor umane.
Carnea noastră prinde miros
de carnea celuilalt,
și un lichid vâscos
se prelinge pe zidurile
ce ascund înăuntrul lor capcane.

Se tem câțiva să-și înlăture veșmântul
ce le acoperă naturalețea și trupul animal
în care sunt prinși.
Mă tem și eu să dau la o parte, dar nu veșmântul,
ci trupul ce-mi ține prizonier spiritul
ca într-o fortăreață carnală, de teama
celor curioși și a mizeriei.

Duhoarea cărnii arse de soare, pe viu,
mă sufocă și simt tot mai mult
că intră prin carnea mea
să-mi devoreze plămânul adult.

[...] Citește tot

poezie de din Valuri (18 mai 2007)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Ave! Eva! Evrika!

Mai știi când îmi țineai coșul pieptului în mână?
Ai mușcat din inimă și ai pus-o la loc,
ai așezat-o între inimile altora,
mușcate și ele,
aruncate în coșuri.

Evrika! Evrika!
Eva! Eva!
Ave! Ave!

Umblam desculț prin suflet, dar el nu era acolo,
poate că nu a fost niciodată!...
Tu ai intrat purtând cele mai grele cizme,
cu praful până la glezne,
și n-ai uitat să pleci când s-a făcut târziu.
Umblam dezbrăcat prin mine
și căutam ceva, orice,
o lacrimă nevărsată, un fir de păr,
o haină murdară sau un zâmbet rătăcit.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Ionuț Popa despre moarte, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Blog: Aforisme

Mai multe în Blog »

Forum: Citate

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook