Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Ionuț Popa despre moarte

Ionuț Popa

Doar moartea ne poate salva de moarte.

aforism de
Adăugat de I.m. PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.
Ionuț Popa

Elegia ceasului

Ceasul nu este decât o moarte
ce poartă cravată,
o moarte ce intra în casa fiecărui
anonim
să-i strângă avântul
la pieptul ei...

... de lemn.

Moartea nu este decât un șarpe
deghizat în toate ceasurile
pe care le-ai văzut la bunici,
pe care le-ai ridicat cu inconștiența sugarului
ce plânge doar de foame;
ceasurile care te-au îndrumat
către toate întâlnirile eșuate
și cele care au știut să ascundă orele
în buzunarele de la spate ale timpului,
când ai fost bolnav.

[...] Citește tot

poezie de (15 iunie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

Ce pot să fac?

Ce pot să fac? Amorul e cel mai bun poet;
nu eu îți scriu, ci suma trăirilor curate,
când tot ce face astăzi mai dulce un sonet,
se-apleacă la cheremul privirii-ți deocheate.

Ce pot să fac când moartea mă trage de-un picior
și-mi tot repetă, gravă, "aruncă-te-n cuvinte"?
Să te aleg pe tine, căci altfel am să mor,
și te-aș alege, scumpo, de-aș ști că nu mă minte.

Ce pot să fac în clipa în care m-ai uitat,
mai bine decât gerul să îl invit în gene?
Dar viața îmi răspunde, atunci, pe înserat:
"ți-a mai rămas o șansă: iubește-o în catrene".

Ce pot să fac? Lumina catrenelor e oarbă,
nu vrea decât din trupu-ți lumină să absoarbă!

sonet de (2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbi
Ionuț Popa
piedestal
Piedestalul nu este altceva decât un catafalc somptuos.

definiție aforistică de
Adăugat de I.m. PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ionuț Popa

Dans macabru

Degeaba la gât îți cumperi podoabe
Din cele mai fine și scumpe - snobism.
Prin anii de boală și crunt scepticism
Privirile-mi curg de chipuri neghioabe.
Curând - te-am citit - ființă naivă
Vei plânge la poarta finalului drum,
Dar râzi și dansează prin baruri, acum,
Cât noaptea-i de grea și rece - lascivă.
Sicriul e casa-ți imensă ce-o porți
Pe brâncii de aur, atât timp cât ești
Nebună, ființă, să crezi că-i doar vis,
Și teama din tine demult ce-o suporți
Va-nchide volumul greșitei povești
Cu dansul teluric al morții, precis.

poezie de
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

Arunci aiurea... (variație după sonetul lui Leonardo da Vinci)

Arunci aiurea-n pântece de toate:
Sarmale grele, câte-o murătură,
Înghiți cu poftă metrul de friptură,
Și-n porc găsești, avid, o zeitate.
Cu berea-n mână, stând de-obezitate
Pe trei saltele, bei fără măsură,
Citești reviste, iei o-mbucătură -
Coran ți-e manualul de bucate.
Cu glasu'n oale ți-ai găsit menirea;
Mănânci mai des, iei totul de pe mese,
Depui grasimi în ritm cu învelirea
Ficatului și minții. N-o să-ți pese
Că ți-a cuprins obrazul puhăvirea
Când te visai panseaua ce fusese?
Osânze rele ochiul vor să-ți lege.
De vrei să mori, tu moarte vei culege.

sonet de , după Leonardo da Vinci (12 decembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

Sinopsis

Partea proastă e că murim încet,
nu dintr-odată, fără tribulații,
fără spasmele descoperirii unui alt sine.
Prin fața noastră
trec mașini și tancuri, și avioane, și morți;
caii bat din copite,
cabrați se întorc cu spatele spre nicăieri.
Și noi aici am rămas
să ne uităm la ceas
cum mâine se transformă azi în ieri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

În ger turbat. Stâng, drept, stâng, drept, stâng, drept... culcat! Om (aproape) viu de zăpadă cu picioarele înnodate de alcool și brațele ca două lopeți despicate și aruncate în fundul unui beci pustiit. Țurțurii curgând parcă din felinare luminau și ei, la rândul lor, străzile împânzite de sămânța divină din care în acea seară nu avea să răsară niciun fiu (poate doar moartea ar fi putut să schimbe ceva în peisajul monoton). Damfuri chinuite pluteau către cer, în spirale, legându-se de aburii gerului ca niște lanțuri ruginite și groase ce ar strânge trupuri de îngeri, criogenizate. Niciun zgomot, niciun glas, nicio înjurătură... nimic pe o rază de câteva sute de metri, și unul dintre copiii pământului zăcea lat în îmbrățișarea acestuia. Cămașa albă a părintelui îi penetra carnea de piatră într-o încordare demult visată. "Iubito..." cu un murmur aproape stins. "Iubito, de pielea-ți albă aș putea să mor, și n-aș mai avea nevoie de lumină, în respirația ta aș putea să fiu îngropat, și n-aș mai cere o altă eternitate, în noapte aș pune somnul să te iubească asemenea mie, și n-ai mai avea nevoie de odihnă." Delir. Febra topea gheața din jurul omului, și dragostea creștea în carnea lui odată cu boala. Spasme din Iad și îmbrațișări de sânge, trotuar dezolant, obraji de var, întuneric alb și o inimă ale căreri bătăi făceau cărări prin zăpadă.

(februarie 2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbi
Ionuț Popa

Spre-al tău contur...

Spre-al tău contur mi se întoarce trupul
Ca floarea după astrul de gălbează...
Ce strașnic gol te va găsi iar trează?
La câte luni va mai urla și lupul

Din ochiul meu? În vast deșert o oază
Prin roș' asfalt se va deschide-n stupul
Cu-albine-n piept ce-mi înțepau calupul
De umbre moarte, stări și metastază.

Din câte nopți vei frământa aleanul
În cordul meu de tine-ncătușat?
Când îți alegi, misterioasă, planul

Să smulgi din zâmbet un fior curat,
Eu dau, atunci, îngândurat cu banul...
Sunt viu sau mort în suflet dezbrăcat?

sonet de (20 martie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

Acest război ne va purta-n izbândă?

Acest război ne va purta-n izbândă?
Eu lupt cu foc, cu aer și cu apă,
când toate-acestea, dragoste, îți scapă,
și într-un colț te-așezi de-a dreptul blândă.

Sunt ca și mort, căci ochiul tău mă sapă,
lăsând în mine rodul din osândă,
Și vreau, apoi, tot pleoapa ta plângândă
să-mi dea puterea să nu cad în groapă.

De ce-mi afunzi elanul în pământ
cu fuga ta sfioasă de gazelă?
Când eu crestez cuvânt după cuvânt,

mi-e sângele pe haină o dantelă,
și te aștept să-mi cureți brațul frânt;
în lupta asta să rămâi fidelă.

sonet de (2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 28 ianuarie 2016.
Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbi
Ionuț Popa

* * *

Am fost și eu copil,
și visam
în deplina insolență de atunci
să vând zboruri păsărilor,
când ele doar încercau,
în același timp,
să planteze căderi în sufletul meu
cu târnăcoapele de pliscuri.

"Două aripi la preț de una,
cu tot cu pene,
și permisul de altitudine
valabil până la moarte."

Și pământul îmi fugea de sub tălpi
ca un porc de Ignat, prin ogradă,
când bucățile-mi de inimă
se spânzurau de înălțimile cu ochi.

poezie de (aprilie 2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbi
Ionuț Popa

Zbura prin mine-un fluture isteric

N-am internet, nici chef, n-aud nici glasul
cuvintelor - în minte mai răsună,
când fără tine noaptea-i o lacună
ce mă cuprinde când spre somn duc pasul.

Și cerul se arată ca o prună
mai coapt㠖 e târziu, privesc spre ceasul
cu limbile ce-mi par a fi compasul
pe foaia vremii ce în vers m-adună.

Sclipesc în stele clipele ce dor,
pornind spre pleoape raze de-ntuneric,
și fulgi de smoală între gene mor...

Am prins și astăzi zâmbetul eteric;
când chicoteai picior peste picior,
zbura prin mine-un fluture isteric.

sonet de (2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

E douăzeci și doi...

E douăzeci și doi: ce surd decembre
îmi bate-n lungul oaselor deșarte
și-aruncă-n mine orologii sparte,
când Timpu-mi trage disperat de membre.

Din cerul var sarcastic El împarte
pioase rugi și alb curat de febre.
E noapte-n zi și-n ziuă sunt tenebre,
descoperind în tot secunde moarte.

Ce gol de iarnă... - mi-e tocită gheata,
când ironia-mi scutură grumazul.
Un nor anemic își revarsă pleata,

și-n atmosferă simt cum trece gazul
dintr-ún plămân ce-a găzduit săgeata
momentelor din care-am tras extazul.

sonet de (22 decembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

Când viața lor de viața ta se leagă

Când viața lor de viața ta se leagă
și când privești spre ei, te vezi pe tine,
mai mult de-atât nu ești, și nu-ți convine
că ochii văd în sinea-ți lumea-ntreagă.

Privești în jos, în sus, și ți-e rușine
ca unui dumnezeu lipsit de vlagă,
și-ai vrea să uiți că vântul îi propagă
spre mintea ta retrasă-n vizuine.

Din glas dement se-ascunde-n timbru dorul
ca frunza verde-n toamnele barbare,
și-arunci în ei durerea cu piciorul

deși îi simți, îi crezi, și-atunci te doare,
cum taurul răpune matadorul
și-odat' cu el și animalul moare.

sonet de (14 noiembrie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 17 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbi
Ionuț Popa

Sunt umbra mea cuminte

Mă războiesc cu demonii ce-n spate
mi s-au urcat și nu mai vor să plece.
Le-am repetat, în van, că timpul trece;
și viața, dar și moartea! Totul, toate...

Nici simțuri n-au - nu știu ce-i cald sau rece -
nici mâini murdare și nici mâini curate.
Nimicnicie, oare? Greutate,
ce-apasă pe clavicula-mi să-nece

dorința de a merge înainte.
Dar luptele indică spre-un trecut ce
mă mai aruncă înspre cele sfinte,

când demonii refuză să se culce
îmbrățișați, candizi, printre morminte.
Mă lupt cu ei, sunt umbra mea cuminte!

sonet de (8 august 2018)
Adăugat de I.m. PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

Per aspera...

Îmi spui: "ești mediocru, vrei amor!"
(în abstinență nu-mi găsesc culcușul)
și-mi dai să gust - îmi înmânezi căușul-
din apa sfântă; beau, și parcă mor.

Îngreunează aripa-ți urcușul,
eu te-aș străbate fără un picior,
dar tu, oftând pe-o margine de nor,
îmi izolezi pornirile sub dușul

ce din înaltul unde rece stai
asupra mea ca o cascadă plânge.
Se ofilesc petalele-ți de sânge,

când vântul suflă dinspre-un veșted rai,
și te sufocă nimbul care-ți frânge
dorințele ce-au adormit în grai.

sonet de (2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

Monologul unui mort

îmi place, nu-mi place, aici am rămas;
îți place,-ți displace, eu vreau să-ți mai spun:
cu ochiul de-a pururi pe-un altfel de ceas
întocmai vei trece-n sfârșitul nebun
ating neștiutul și-n ace de brad
(din groapă în groapă am tras umbra grea)
mi-oi pune aleanul și-oi cere să cad -
curajul de-atuncea săpa către-o stea
din fire de iarbă spre alte lumini
ce-aruncă din brațe un fir de nisip;
găsind în albastru coroana de spini
renasc o legendă și-o-nalț fără chip:
purta-voi drept cruce o limbă de ceas
pe fruntea cea albă-ntr-un veșnic popas.

sonet de (2 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbi
Ionuț Popa

Când între noi distanța...

Nu cred că-n zi sau noapte mai caldă viața-mi este
ca-n orele în care cu tine sunt mai bun,
și am greșit, sunt omul ce-n mine zace peste
iubiri, când toate-acestea spre tine se impun.

Mai pedepsește-mi gura ce tace-adânc și minte,
sau scoate-mi ochii-aceia ce văd și împrejur,
dar fii tu mâna care mă scutură din minte
și mă învață-n taină să o-ndrăgesc când jur.

Să rupi din piele, mușcă, și taie-n carne vie,
jăratec dă-mi la masă- îl voi mânca privind
cum râzi, căci râsu-acela îmi face ziua mie
mai zi ca alte zile, cu jindul cel mai jind.

E aerul otravă, și libertatea moare,
când între noi distanța arată a-nchisoare.

sonet de (2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbi
Ionuț Popa

Cioburi de lumină

Cristal ți-e trupul în vârtej de fuste
și ochii-ți sunt ferestrele spre mine;
mi-e gândul stors ca floarea de albine,
când literele te-nvelesc, robuste,

cu rouă-albastră. Dezmierdări puține
sunt și vor fi - ce încercari înguste
să-ți miște fruntea din aride cruste
ori chipul pal să-l urce-n opaline

contururi. Tu, întemnițat odor
în universul lumilor barbare,
mai șterge-mi rana pân' o fi să mor

în lupte-adânci. Îți cer, în gând, iertare
că n-am solide aripi de condor,
să-nalț iubirea dincolo de soare.

sonet de (16 februarie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

Philosophy

Zilele curg la vale precum apa,
dar noaptea, cine ne-o mai roade disperarea
de care ne-am lipit, bolnavi,
cu pleoapa?

M-am întrebat ascuns într-o încăpere-a minții-
sunt trogloditul propriilor gânduri -
din ce-aluat ambiguu ne-au făurit
părinții...

Sunt stele, sunt valuri de lumină, purpurii,
doar caut seara printre frunze moarte
răspunsuri la-ntrebarea unei întregi
filozofii.

Din căutări în căutări, lovindu-mă de cer,
contemplu vag în orice împrejurare
o lume la cheremul pământului
stingher.

poezie de din Valuri (30 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi

<< < Pagina 1 >

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Ionuț Popa@moarte? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Ionuț Popa despre moarte, adresa este:

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cum să fac să-mi treacă febra musculară mai repede? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!