Monologul vulturului doborât...
-nici săgeata nu mă poate frânge
nici vânzarea pe arginții de iudă
sufletul doar uneori mai plânge
inima de lacrime e udă...
să mai stau puțin să mai respir
împrejur să mai privesc sfios
necătând la starea de delir
și ajunul morții lui Hristos...
și săgeată asta-n trupul meu
parcă-i cui adânc în palmă Lui
parcă-i un destin ce-l duc mereu
pe un drum demult a nimănui...
cât mai am puteri, am să mai zbor
chiar dacă mai greu și pustiit
și săgeată-armă la picior
îmi va fi ca simplu satelit
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (26 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
iau gradienta entropiei mele
cu tot tenzorul energiei impulsive
și o arunc incetisor în stele
și-n versuri pe background-uri cursive
pe geamul veșniciei s-a lăsat
că răsărit de soare că oftat
că clar de lună stins de asfințit
că șoaptă-n care strig că te-am iubit...
sorb gravitația din hăurile negre
și îmbătat de vinul găurilor albe
rostogolesc în palme galaxii integre
și fac din ele pentru tine salbe...
.
poezie de Iurie Osoianu (23 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Adulter
... vânt rece. Întuneric deplin. Insomnie
stropi de ploaie lovind în ferești
miez de noapte adânc ca o glie
defrișată de cai din povești
gânduri negre și involuntare
peste cap colț de plapumă tras ca un chin
pisicuță torcanda strident la picioare
pânze albe din trestii de în
- te visez lângă mine - avalanșă de vise
sfarmă orice stavilă esita în cale
se tranformă în lavă de mișcări interzise
și erupe în toate esențele tale
iarăși vânt. Insomnie. Absolută tăcere.
stropi de ploaie lovind în ferești
te ridici. Te îmbraci. Și ca orice muiere
pleci la omul pe care-l iubești...
poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pornit spre tine
numai pustiu în jur, un alb pustiu
și va porni să viscolească iar spre seară
și tot ce-i viu va nivela ca-ntr-un sicriu
din care iarăși va renaște primăvară
numai pustiu în jur, un alb pustiu
cu lupii pe fundal, urlând la soare
în limba lor, poemul încă viu
transpus pe intervaluri de ninsoare
numai pustiu în jur, un alb pustiu
imaculat pe întunericul din zare
pornit demult spre tine tot nu știu
din ce noian de vise vei apare...
poezie de Iurie Osoianu (17 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melodia
iar sparge melodia albastre depărtări
și smulge armonie din liniște sihastră
iar trece veșnicia pe tainice cărări
și mor singurătăți în nostalgia noastră
și iar suntem în larg plutinde catastrofe
pe mari adânci și albe de ere liniare
sorbind din melodie și din nescrise strofe
când note monotone când rime glaciare
și nu mai stă-ntre noi nici o ființă vie
și nici un car cu vreme de-a valma nu mai trece
pe drumul care lasă curata nebunie
în lumea ce se zbate pe lîngă noi să plece
și arde nostalgia ca stelele în noapte
și iar renaște Phoenix din pulbere de astre
-superba melodie cu gust de vișini coapte
și liniști se așterne pe depărtări albastre...
poezie de Iurie Osoianu (24 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lapovița
suflă vântul, suflă și suflă
toarnă ploaia, toarnă și toarnă
și răsuflă a greu și răsuflă
ploaia asta ce trece în iarnă
arde soarele, arde și arde
trece valul, trece și trece
și se rup ale inimii coarde
și ninsoarea-i mai rece, mai rece
mor speranțe, speranțe, speranțe
vreme vine și vine și vine
albul iernii cu mii de nuanțe-i
tot mai lung între tine și mine...
poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O viață întreagă
... o viață întreagă am tăcut
tu bănuiai că te ascult
și altă viață-am tot visat
iar tu credeai că stăm la sfat
o viață întreagă-am tot cerșit
un strop adânc de infinit
îmi reproșai că îți cerșesc
mereu amarul "te iubesc"
o viață întreagă am jinduit
doar fruct oprit, neprihănit
oricum, simțeai că eu iubesc
inexistent nepământesc
o viață întreagă am tot mințit
că te iubesc, deși-am iubit
doar corp alene răsturnat
pe cel mai alb imaculat
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (24 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chintesență de moment
voi ați văzut vreodată păsări cu albe aripi de strigoi
plutind pe mările de flăcări din munții zilei de apoi?!
dar lupi, voi ați văzut vreodată zâmbind cu lacrimi puerile
c-a fost lupoaica violată, pervers, cu cotul lui Ahile?!
voi luna ați simțit, ciudata, cum sughița cu gelozie
când raze te legau de poartă unui gărduț de fantezie?!
copaci voi ați udat vreodată cu rădăcina până-n cer
cu apele de piatră sacă, cu ciur integru și de fier?!
și dacă da, să știți c-odată vă veți trezi din somnolență
nu-n lumea asta hazardată - în alta. Fără chintesență.
poezie de Iurie Osoianu (25 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
La moartea poetului...
Cerul, drumul și gândul, nu le poți îngrădi*
Nu poți franje blestemuri, nici de soartă fugi
Numai albă tăcerea, numai mutul destin
Prelunjeste plăcerea răstignirii pe chin...
Drumul ăsta pe care-l savurai în citate
Ți-a înfipt cu pudoare un pumnal pe la spate
Drum de care spune-ai că nu-l poți îngrădi
A servit numai bară între "cer" și "gândi"...
Noi rămăși fără tine într-o iarnă târzie
Ne-am trezit singuratici, părăsiți în pustie
Și de-atunci nu mai știm ce înseamnă poezie
Nici ubire de oameni, nici iubire de glie
Parcă luase-i cu tine tot ce"nseamn-a gândi
Și-ntr-o țara-prostie nu mai ai ce mai scri
Ne -a rămas contemplarea albăstrimii de ceruri
Pe plachete cu versuri de Grigore Vieru...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (14 februarie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la alb, dar cu o relevanță mică.
Poetului din mine
Sunt speriat de tine
De versul tău domol
Ce vine din adâncuri de depărtări albastre
Ce rupe verde firav
De cenușiul sol
Refredonând cântarea
Vazoanelor cu glastre
Sunt speriat de tine
De geniul fatal
Ce îmbină veșnicia cu versul inocenței
Aș vrea să fug de tine
În albul glacial
Aș vrea să uit de tine
Pe undele frecvenței
Sunt speriat de tine
Și nu mai am păreri
Și nu mai am puterea
Să spun ce voi a spune
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (21 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Gheorghe Petic...
Motto: În Basarabia își bat joc în închisoare de deținutul politic Gheorghe Petic.
Mai ceva ca în" nopțile albelor volume" din vremurile crunte ale României comuniste.
nesimțiții ăștia din Pas cu Da
trebuiau să-l facă deputat
dar așa-i la moldoveni - Iuda
e pe listă numai la trădat...
totu-i teatru ieftin și bătaie
nu numai de joc- de intelect
pe din față toți fac hărmălaie
pe din dos- se înțeleg perfect...
Petic o să stea la închisoare
astea au nevoie de martir
dă mă rog, sunt pete și pe soare
iar politică nu-i soare ci sortir...
drept că e sortir de miliarde
banii n-au miros - Vespasian
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (1 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneoriuneoriuneoriuneori
... uneori versul meu e subit genial
alteori e extrem de stupid
uneori e un soare masiv de cristal
alteori - un dezastru lichid
uneori versul meu e un gol adevar
alteori- o minciuna sfruntata
aruncata la lumea strigatoare la cer
care tot e un soi de erata
dar mai des versul meu e un negru strident
pe fundaluri de alb orbitor
nici Malevici n-a fost mai solemn si mai lent
mazgalindu-si celebrul sau dor
uneori, uneori, uneori, uneori
Univers, Univers, Univers, Univers
pentru Tine-n cazanul de stele si flori
clocoteste in forma de vers...
poezie de Iurie Osoianu (2 decembrie 2016, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ședința...
iar sunt înfrânt și mă retrag
învins în cel mai lung război al vieții mele
se vede că așa e scrisă-n stele
sentința unui crunt areopag
războiul meu a fost cu mori de vânt
cu monștrii mei din ambuscada rațiunii
mereu treziți din somnolențele genunii
de fraze și fragmente de cuvânt...
pornit nedeclarat pe când eram flăcău
acest război l-am dus numai cu tine
deși întreaga viaț-am manevrat printre destine
iar tu nici nu știai că războim mereu
dar azi am ridicat un alb drapel
și undeva a tresărit în depărtare
oștirea unui sentiment subit ce moare
în cel mai simplu și subtil măcel
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (19 noiembrie 2019)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verset fantasmagoric...
când adormi la pământ și-ntuneric se lasă
în materia ta cenușie
se așează încet peste spațiu o plasă
ce-l desparte tiptil de vecie
neuronii de noduri de stil, gordiene
și planete de stele albastre
feți -frumoși de frumoase elene
câmpi cu maci de lalele din glastre
munți de mări și pustiu de oază
ploi de albe și trste zăpezi
și curajul, curajul de groază
când respiri și nu vrei să mă vezi
și tăcerea adâncă din plasă
se tranforma treptat în infern
cu fantome plângându-și la masă
melodii din auzul intern
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (29 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demult...
demult sunt surd la toate și orb mă știu demult
și ros avar la coate și încă mai incult
trimis în vremea noastră de altele, mai gri
să bat când la fereastră când toate ponegri
așa e scris în stele să urc încetișor
când ploile din ele când trepte care dor
și să ridic o zare cu ochii mei cei orbi
uitându-mă la soare cu stoluri lungi de corbi
să trec din fugă vama cu umbre stacojii
spre țara mea din rama cu oameni încă vii
și înmuind pensula în gamă de culori
s-aștern pe pânze nula drapată între nori
s-adaug la ispite nuanță mai albastră
cu buze strâns lipite de liniște sihastră
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (8 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azurul...
. E albă noaptea, dulce și tăcută și cristalină ca un ștof de catifea, iar raza lunii saltă când strănută pe albăstrimi de pură zeflemea...
În jur atâta liniște loială și atâta pace-n întunericul pestriț că simți cum îți încing diagonala centuri de asteroizi răblăgiti.
Pe pagistea din vale, la izvoare, perechi de cai nechează grațios și zăngănesc din chinuite fiare, mușcând din șolduri, cu și fără sos.
Și greierasi rup strunele surdinii, improvizând printre vâltori a lea Sopin se văd furnici ținând caușul mănii să soarbă rouă rece de Eden...
Și stau într-o solemnă dispersare, cu orizonturi sângerii la răsărit, și luna se gătește de culcare chitindu-și deal mai moale și ferit.
Sătul, într-un târziu, de așteptare și contemplarea hăului din jur, pornesc încetișor înspre vâltoare, să prind și dimineața de azur...
poezie de Iurie Osoianu (5 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Misterul...
de pe culmi de fantezie mai cobor din când în când
să văd lumea ce mai scrie și poeții rând cu rând
și-ntr-o mare de cuvinte aranjate-n fel și chip
intuiesc numai morminte și castele de nisip
nici idei și nici cadențe numai iambi numai trohei
numai nobili excelențe purtătoare de idei
numai versuri triviale numai ode curgătoare
numai albii fluviale de la munte pân-la mare
n-aud nici o melodie nici o notă nici un semn
nici o umbră de poezie- numai limba grea de lemn
e stăpână peste toate ce se scriu și se vorbesc
de la mine-rupt în coate pân-la cei cu har ceresc
scot încet din cap căciula și mă scarpin dur în pleș
mai drapez nițel și nula trag un gât de Aqua Fresh
și revin pe culmi stelare să continui procedeu
ba numit versificare ba misterul lui Orfeu...
poezie de Iurie Osoianu (10 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie
peste fiecare clipă petrecută
într-o lume ce-o credeam iubire
s-a lăsat o nostalgie așternută
peste colț de suflet și de fire
... nostalgie, nostalgie, nostalgie
Înrămată în formele tăcerii
nu -mi mai lua din clipele uitării
vamă în favoarea veșniciei...
nostalgie, nostalgie, nostalgie
sentiment al naibii de himeric
cu sclipiri de negru cu isteric
pe albastrul pur al nebuniei...
nostalgie, nostalgie, nostalgie
soră dreaptă cu melancolia
lacrimă curgând pe isteria
unei stânci de albă gelozie
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (4 iunie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună străvezie...
erai aseară ca o stea
să fi avut un vis cu stele?
- da, da un vis în care ea
zbura în stol de rândunele
și ce vedeai în miez de noapte
sub clar de Lună străvezie?
- vedeam mereu aceleași șoapte:
- închide-mă în colivie
o rândunea în colivie?!
tu știi, dacă-i închisă moare
- ba nu, era așa de vie
și brusc sa transformat în floare
și ce-ai făcut cu dalba floare
închisă-n trista colivie?
- am întrebat-o dacă doare
când trece prag de nebunie
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (27 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Rugă târzie
... gingașia cuvintelor tale mă doare, mai adânc decât răul din ele
parcă-i pasăre pornită aiurea să zboare dintr-un lan de albastre lalele
parcă-i liniște țesută-n stative de lemn de păianjeni frumoși la statură
așternută pe jos să despartă solemn o cenușă de ultima zgură...
adâncimea privirilor tale trece-n fiori care zguduie alter ego-uri
și daltonic scot note pustii din viori și le trec pe abstracte tablouri
și din gama cuvintelor mele erup oceane sinistre de lavă
și cu focul cu care mereu te astup, te avânt în nuanțe de slavă
puritatea sentimentelor tale o simt ca un deget cu sare în rană
ca pe-un greu și adânc și teribil instinct mai ușor și mai alb ca o pană
ce aleargă mereu susținută în zbor de suflările vântului rece
înspre veșnicul nostru murmur de izvor auzit și de mine cum trece
iar plecarea ta dură spre lumile drepte, presimțită în nopțile noastre
mă impun, nebunatic să mai urc niște trepte și buchet de lalele albastre
să arunc la picioarele tale stelare ca pe-un ultim omagiu adus la vecie
printre lacrime seci, uneori de rigoare, ca o ultima rugă. Târzie...
poezie de Iurie Osoianu (6 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre alb, adresa este: