Lev Tolstoi despre timp

Memoria despre trecutul apropiat dispare odată cu trecerea anilor: omul capătă din ce în ce mai mult conştiinţa "eului" său imobil. Dispare şi gândul asupra viitorului. Omul devine inapt pentru lume.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

prezent

Prezentul este acel moment din afara timpului care uneşte trecutul cu viitorul. În acest prezent pot face apel la conştiinţă pentru ca momentul să devină real. Trecutul şi viitorul sunt însă iluzii.

definiţie celebră de Lev Tolstoi
Adăugat de kharmenyo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba pe care o vorbeşte poporul şi în care există modalităţi pentru a exprima tot ce poate un poet să spună, mi-i dragă. Şi, lucru principal, această limbă este în acelaşi timp cel mai bun îndreptar poetic.

Lev Tolstoi în scrisoare adresată lui N.N. Strahov (1872)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai rele fapte sunt săvârşite din pricina gloriei lumeşti. Faptele rele sunt săvârşite şi din poftă trupească, numai că pofta scade cu anii, în schimb ispita gloriei lumeşti creşte şi se accentuează cu anii.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Smerenia e temeiul tuturor, al virtuţii şi al raţiunii. Nu există nimic mai de folos pentru suflet decât amintirea faptului că eşti o gânganie neînsemnată în timp şi spaţiu a cărei forţă stă doar în înţelegerea acestei lipse de importanţă.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu e în mişcare, ci palpitantă, freamătă în fiecare fiinţă. Faptul că mie mi se pare că viaţa se deplasează în timp este o iluzie. Viaţa doar se manifestă tot mai mult şi mai mult în timp. Soarele nu se deplasează în timp ce norii care îl acopereau îl descoperă din nou.

citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de eu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât timp trăieşti fără să te întrebi cine e cel care trăieşte în tine, trăieşti ca un animal. Dar de îndată ce te întrebi şi ai găsit în sinea ta pe cel prin care trăieşti, l-ai cunoscut pe cel care trăieşte în Tot, ai cunoscut şi iubirea, l-ai cunoscut şi pe Dumnezeu.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am simţit atât de limpede superioritatea cosaşului care munceşte dimineaţa devreme pe roua câmpului, ba chiar şi în arşiţa de la miezul zilei, fată de starea mizerabilă a stăpânului care îşi citeşte la o cafea ziarul care îl enervează, plin de iritare, plictiseală şi hemoroizi.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te irită, te supără egoismul oamenilor. Dar gândeşte-te numai, şi vei vedea că sunt de compătimit. Sunt lipsiţi de binele cel mai mare, care nu se compară cu nimic, binele conştiinţei de sine a ceea ce e mereu liber, mereu bucuros, mereu în afara timpului şi constrângerilor materiei.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt manifestarea Întregului în spaţiu şi timp. Tot ce este, toate acestea sunt eu, numai că eu sunt limitat de spaţiu şi timp. Ceea ce numim dragoste e numai manifestarea acestei conştiinţe. Manifestarea este, desigur, mai vie în raport cu fiinţele mai apropiate în spaţiu şi timp.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci era odios faptul că-mi luam dreptul deplin şi neîndoielnic de a mă socoti stăpân pe trupul ei, ca şi cum ar fi fost propriul meu trup, şi în acelaşi timp simţeam că nu pot domina acest trup, că el nu-mi aparţine şi că ea poate dispune de el după vrerea ei şi că vrea să dispună de altfel decât voiam eu.

Lev Tolstoi în Sonata Kreutzer
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi susţine totdeauna că cel mai mare rău moral ce se poate abate asupra omului este conştiinţa. E dureros, foarte dureros, să ştiu dinaninte că peste o oră concepţiile mele se vor schimba independent de mine şi totodată conştient, deşi eu voi fi acelaşi om şi aceleaşi imagini vor sălăşlui în mintea mea.

Lev Tolstoi în Jurnal I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot nu sunt mulţumit de forma rugăciunii. E seara zilei de 9. Vreau să mă exprim altfel: Nu doresc nimic pentru viitor, ştiind că tot ce va fi va fi bine, nu doresc nici laudele oamenilor, ştiind că rostul meu nu e în iubirea oamenilor pentru mine, ci în iubirea mea pentru ei, iubire cu fapta, cu vorba, cu gândul.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai datorită timpului, mişcării e posibilă condamnarea de sine, căinţa, şi prin urmare bucuria sporirii în duh. Numai datorită spaţiului şi separării e posibilă iubirea şi bucuria ei. Pentru făptura care nu se mişcă şi nu e separată, pentru Dumnezeu, nu există nici bucuria sporirii în duh, nici binele iubirii.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partea rea a medicinei e că oamenii se ocupă de trup mai mult decât de suflet. Viaţa e rânduită astfel încât pier milioane de tineri puternici, sănătoşi, copii, piere viaţa însăşi, în timp ce sunt trataţi cei bătrâni, inutili, răi. Şi mai ales îi învaţă pe oameni, chiar şi pe cei din popor, să se ocupe mai mult de trup decât de suflet.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce se întâmplă cu tine şi ce ţi se pare că ai făcut în viaţa asta a fost aidoma unui vis. De aceea, la fel cum timpul nu există pentru un om când visează, fie că doarme un ceas, fie că doarme o sută e acelaşi lucru pentru cel adormit, tot astfel şi pentru omul care trăieşte în lumea asta timpul nu există. Omul se află mereu în prezent.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zilele noastre, sentimentul patriotismului este nenatural, iraţional şi dăunător şi provoacă o mare parte din relele din pricina cărora suferă omenirea şi în consecinţă, acest sentiment nu trebuie să fie cultivat aşa cum se face în prezent, ci trebuie, din contră, să fie suprimat şi eradicat prin toate mijloacele disponibile oamenilor raţionali.

citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa e cercetarea esenţei spirituale, cunoaşterea e cercetarea corpului, materiei. Conştiinţa este ştiinţa idealului perfecţiunii şi a raportului dintre tine şi el. De aici izvorăşte desăvârşirea morală. Cunoaşterea este ştiinţa lumii materiale, inaccesibilă în condiţiile timpului şi spaţiului, a nemărginirii lor, şi de aceea nimic nu izvorăşte din ea.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai ce e spiritual în viaţa noastră există cu adevărat. Astfel, noua conştiinţă a adevărului spiritual e un fapt împlinit, chiar dacă această conştiinţă n-a căpătat sau nu va căpăta niciodată (din pricina morţii, de exemplu) traducerea în fapt. Spiritul e în afara spaţiului şi timpului, de aceea conştiinţa, dacă este într-adevăr spirituală, sinceră, atunci s-a săvârşit deja măcar în intenţie.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

La gândul faptelor pe care urmează să le săvârşeşti şi, dacă poţi, în timpul săvârşirii lor, întreabă-te: de ce faci ce faci, pentru tine, pentru Dumnezeu, pentru cugetul tău sau pentru oameni, pentru aprobarea lor. Întreabă-te: ai face acelaşi lucru dacă ai şti nu doar că nimeni nu va afla despre asta, dar şi că acestă faptă, care ţi se pare bună, va rămâne pentru oameni un motiv să te judece.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!