E vremea frunzelor să pice
Și-a nucilor să se despice,
A dragostelor de o vară,
Să se desprindă și să moară...
catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință de toamnă
E toamnă iar la ușa mea,
Facturi picate stau grămadă,
Ca frunzele... și tare-aș vrea
Să ningă, să nu se mai vadă!
epigramă de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scurtcircuit
Peste distanța dintre noi
Cad frunze grele de la ploi;
Un timp ce-i bun conducător
De flux din electroni de dor.
Mă simt atât de vinovat
De parcă-s electrocutat;
E totul ud în jurul meu,
Mă curentează Dumnezeu.
Renunț la isihasm de-acum
Și fug de-acas, desculț pe drum;
Când văd un fir de orice fel,
Îmi pun piciorul gol pe el.
Cu drumul dintre noi s-a zis,
Trei pași din iad în paradis,
Din ceruri pe pământ doar doi
Și numai unul între noi.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (1 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurire dalbă
Cad frunzele buluc
Din interzisul nuc,
Dovleacul fără mumă
Se strâmbă rău la brumă.
Dovelții dintr-o dată
Rămân orfani de tată
Când cade pe grădină
Tot frigul din lumină
Să vă mai spun aș vrea
Că toamna, moartea mea,
Poartă la gât o salbă
De nemurire dalbă.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipele, frunze ce pică peste sentimentul inutilității, ascunzându-l ca pe o cărare dintr-o pădure în care m-am rătăcit născându-mă.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Natură statică
Lumina toamnei stă mirată
De parc-ar fi din rai picată,
Și vântul stă picat nervos
Lângă picioru-i luminos
De foc să nu se mai oftice
Și frunza toamnei stă să pice,
Un ochi pe care-l trece plânsul
Căzut pe gânduri stă și dânsul
poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 septembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedreptate de toamnă-iarnă
Gura ți-e flămândă, plăpândă, gemândă,
Frunza e caducă, uitucă, năucă,
Toamna e bogată, ciudată, mirată,
Iarna mai așteaptă, deșteaptă, nedreaptă...
poezie de Marius Robu (29 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CÂTE UN DUMNEZEU PE SEARĂ
Seara, femeile mai scutură
Câte-o pătură, câte un covor
Mai țin de coadă câte-o mătură
Mai țin în suflet câte-un pui de dor.
Seara, frunzele copacilor sunt
Obosite de-atâta lumină
Și se mai țin de un cotor în vânt
Și pică doar o dată, fără vină.
Seara, femeile sunt obosite
Și cad în păcate mereu
Vinovate, nebune, iubite
Femeile n-au doar un Dumnezeu.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apocalipsa culorilor
Frunzele ude
Pică uscate
Fecioare crude
Pică pe spate
Apocalipsa
Pică mai rar
Îi simte lipsa
Vântu-n frunzar
Focul ce vine
Galben și crud
Pică pe mine
Verde și ud
poezie de Marius Robu din Aproape alb (2 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză verde matostat
Ești întortochea,
Nu știi cum te chea,
Dar te crezi deșteap
Că știi să joci leap
Și ai mersul legă,
Dar nu prea știi să gă...
De-ai ști să faci dragos,
Ți-aș da-n dar un matos.
poezie de Marius Robu (20 iulie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Început de săptămână de poet cu pana-n mână
Început de nou decor,
În care alte și alte
Frunze vor pica în zbor
De pe crengile înalte.
Ram rămas la înălțime
Peste iarnă desfrunzit,
Până primăvara vine,
Asta-s, m-am obișnuit.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desprindere de toamnă
A mai venit o toamnă-n viața mea
Și-a mai căzut o frunză peste mine
Mă simt mormânt, și parcă n-aș mai vrea
Să mai albesc în iarna care vine
Iar au plecat și berzele și cucii
Și m-au lăsat mai singur ca lumina
Prin codru nu mai mișună haiducii
Și-n beznă mi-a rămas pe veci retina.
Mă simt așa de frunză și de ram
Încât mă rup de mine și rămân
O frunză doar din cel care eram
Și-un ram din cea ce m-a ținut la sân.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Pastel
Miroase lumina stingher
Și frunzele pică de probă,
Salut, anotimp efemer,
În verde și galbenă robă!
Miroase a păsări gătite
Să plece pe drumuri de zări,
Adio, voi zile-nsorite,
Cărați-vă-ncet în uitări!
Miroase a struguri în pârg,
Porumbul e gata de moară
Și molcome care, spre târg,
Trosnesc sub a verii povară.
Pe dealuri, o fată străină,
Cu ia cusută-n arnici,
Pornește spre sate să vină;
E toamna, miroase de-aici!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, fecior!
Toamna mă-ndeamnă să zbor,
Brațele, aripi de dor,
Frunzele, moale covor,
Pernă... de cad, să nu mor,
Bube să n-am la picior,
Mândră să-mi caut ușor,
Noră s-aduc, în pridvor,
Mamei. Adio, fecior!
poezie de Marius Robu (14 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnie târzie
Aș vrea s-adorm, dar în zadar:
Mi-e rușine de mine cu mine
Mă simt ca un tufan orfan
Și orice pădure îmi este secure
Am fost lăstar în codru rar
Dar mi-au săpat la rădăcini haini
Și din pădure m-au mutat în sat
Cu-o frunză și-un cuțit m-au altoit
Iar frunza s-a făcut în goană coroană
Cu rod bogat, cu rod nemăsurat
Din care nimeni nu mănâncă încă
Și fructele-s lăsate să rupă crengi plecate.
Mă rog să bată vântul sfântul
Să-mi scuture povara și ocara
Că nu-s perfect și eu ca Dumnezeu
Cu merele de aur măcar, de nu de chihlimbar
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (25 martie 2008)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Test de paternitate
Ochii mei au sărutat
Sâni de frunze crude, verzi,
Dintr-un pom ce-i azi uscat,
Și prin care poți să vezi
Soarele, sân despuiat,
Alăptând guri de amiezi
Al căror tată, ciudat,
Aș fi fost, dar n-am dovezi.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vertical
Să-mi dai niște palme de frunze
Copac verical și umbros
Că-s fiu al iubirii confuze
Din lumea cu susul în jos.
Să-mi dai o bătaie să cresc
În sus, ca și tine, spre cer
Să mor în picioare, firesc
Să râd, în uitare că pier
Să-mi dai niște umbră să fac
Pe pământ ceva de folos
Mă-nvață la urmă să tac
Și drept și bine și frumos.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mocănească
Mărunt ca ploile de toamnă
Mi-e sufletul. Și vântul bate
Noian de frunze scuturate
Mi-s amintirile, măi doamnă.
Mai ud, mai greu ca niciodată
Mi-e trupul. Vântul s-a oprit,
Noian de codru desfrunzit
Mi-s amintirile, măi fată.
poezie de Marius Robu (2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă fără brațe
Nu pot în brațe să te strâng,
Decât în vis, decât în gând;
Îmi vine să mă duc în crâng,
Să țin în brațe, tremurând,
Copacii triști, copacii goi,
De frunze părăsiți, pe rând,
E toamnă și, de dor de noi,
Te strâng în brațele din gând.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la frunze, dar cu o relevanță mică.
Vis petrecut
Mai bine dorm decât să nu te am
Că visul mi-e mai darnic decât viața
Și-n el răsari ca frunzele pe ram
De-aceea toamnă-mi este dimineța.
Bună dimineața, dragoste din vis
M-am trezit cu toamna și-am venit în dar
Să-ți aduc o floare dintr-un paradis
Care se petrece singur și-n zadar!
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marius Robu despre frunze, adresa este: