Soarele-i mândru
Când luminează calea
Pașilor frumoși
haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două viteze viteze
De lumină să fugim,
Adormim.
Visele să le gonim,
Ne trezim.
Viteza luminii
Poartă fuste mini,
Goana viselor,
Chiloți cu picior.
Două fete mari,
Distincte-n scalari.
Spuneți-mi voi care
Mai fată, mai mare.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluzie oftică
Ce proastă pari, lumina mea,
De carne căzătoare stea;
De ce te-ai fi desprins de cer,
Să cazi în golul efemer?!
Ești ofticată, mi se pare,
Pe cer, și-ai vrut să cazi în mare,
Sperând că marea-i pentru tine
Un cer care ți se cuvine.
Visând că ești un corp marin,
Ai ars în ochiul meu puțin;
Crezând că ești un corp ceresc,
Am îndrăznit să te iubesc.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (27 iunie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ești lumină, o să fii văzut și-n cel mai adânc sau rece-ntuneric.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Viteza a treia
Eu nu mă iscodisem ce este lumina.
De fapt, nici nu știam că există.
La fel a fost cu Dumnezeeu:
Când m-am întrebat ce-o fi,
S-a cam supărat pe mine,
Îndepărtându-se cu viteza luminii
La pătrat.
Atunci, l-am conceput ca pe un triunghi,
Întrucât mai zăream
Numai două linii paralele,
Îndepărtându-se asimptotic
Spre una singură.
Asta m-a făcut să cred că Dumnezeu
E un punct...
Fix atunci
N-a mai fost.
Cu iubirea am pățit la fel:
Când m-a simțit iubind, și-a luat zborul
Din stomacul meu, ca niște fluturi,
Gonind cu viteza luminii
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezbumăcire
Lumina zorilor albastră
Și roșiatică puțin
Mă mângâie printr-o fereastră
Cu brațul său firav și lin.
Retina care s-a trezit
Buimacă dintr-un vis ciudat
E mângâiată și subit
Se vindecă de ce-a visat.
La fel te-ai vindecat, se pare
Iubire de iubirea mea,
La mângâierea trecătoare
A unei raze dintr-o stea.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezbuimăcire
Lumina zorilor albastră
Și roșiatică puțin
Mă mângâie printr-o fereastră
Cu brațul său firav și lin.
Retina care s-a trezit
Buimacă dintr-un vis ciudat
E mângâiată și subit
Se vindecă de ce-a visat.
La fel te-ai vindecat, se pare
Iubire de iubirea mea,
La mângâierea trecătoare
A unei raze dintr-o stea.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (11 septembrie 2007)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O femeie frumoasă pe dinafară îți ia ochii. O femeie frumoasă pe dinăuntru îți dă lumină.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima primă zăpadă
Se întoarce iarna peste sat
Și la casa unui om bătrân,
De copii și de puteri lăsat,
Cal și câine, slugă și stăpân...
De lungimea nopților se teme
Și la frig întâi se dă bătut,
Prima dată când oftează, geme,
Însă crede că i s-a părut...
Și-l apucă zorii cu privirea
Nedormită, spre lumina mută,
Rece, albă, ca din amintirea
Lui, pe-ntreaga lume așternută...
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele-steaua mea
Pe cerul tău răsare luna plină,
Pe cerul meu a mai căzut o stea;
Tu ai de-acum o noapte de lumină,
Dar nu zâmbi, mai noapte-i noaptea mea!
Iar dimineața, când o fi să vină...
"Dar dacă nu mai vine?", zise ea;
Și cum să-i spun că palida-i lumină
E de la soare, de la steaua mea?
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (16 februarie 2000)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă lași?
Tu mă ucizi în fiecare noapte
Și mă-nviezi în fiecare zi
Lumina mea cu razele răscoapte
De-atâta foc ascuns ce te-ncălzi.
Eu te visez în fiecare noapte,
Dar nu te am în fiecare zi,
M-am săturat să spun în multe șoapte
E trebuie să strig: Nu mă trezi!
Mi-e dor de tine ca și când ai fi
Tot ce n-am fost, chiar dacă nu mă vezi.
Lumina mea din asfințit de zi
Fără de tine eu mă sting. Mă crezi?
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2010)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârfuri de copaci
Măicuță, aceasta ți-e ultima toamnă
Și cel din urmă, poate anotimp
La iarnă bătrânețea te condamnă
Să pleci pe jos la zeii din Olimp...
La raiul tău sau poate nicăieri.
Unde te duci lumina mea dintâi?
Al cui o să mai fiu ca până ieri?
Ce mâini o să mai am drept căpătâi?
Mi-e frică și sunt singur pe pământ
Privesc în înserare la copaci
Se duc spre cer cu vârfurile-n vânt
Și tu la fel ca ei te duci și taci.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învierea inimii-mi
Sângele mă plouă pe interior,
Ud până la piele sunt, dar nu la haine,
Norilor din mine li se face dor
De-ale învierii luminoase taine.
Vino lângă mine, să mă vezi cum curg,
Vino lângă mine, să m-auzi cum bat!
Până ce se-ascunde soarele-n amurg,
Pleacă pe lumină, ca la tămâiat!
Am glumit, iubito, am întors puțin
Râul spre izvoare, să le stingă poate;
Sângele din tine curge ud și plin
Către învierea inimii-mi uscate!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (18 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tomnatic tril
Am îmbătrânit. Iubirea
Se transformă-ncet, încet
Într-un permanent regret
Care-mi copleșește firea.
Și-ntre două dimineți
Cad în curtea grădiniței
Frunze prevestind nămeți
Peste rodul copt al viței.
Mi se face toamnă-n sânge
Și mă scurg în damigene;
Raza soarelui se frânge
Sub ciorchinii grei din gene.
M-ați îmbătrânit, podgorii
Tot sorbindu-vă lumina,
Și din vin, dar și din vina
Trilurilor de prigorii.
poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina eternă
Iubesc o muritoare de femeie,
Nemuritor fiind prin tot ce fac,
Mă simt precum un lacăt fără cheie
Și nu știu cum să fac să mă desfac
Mă sinucid în fiecare clipă
În care te iubesc și nu te am
Și fac din veșnicia ta risipă,
Că sunt nemuritor, precum spuneam
Dar ce să fac, dacă făcui din tine
Făptura lumii cea mai adorată?
Mă rog să înțelegi cum se cuvine
Că n-a mai fost iubită niciodată
O singură femeie muritoare
Ca tine, sub nemuritorul soare.
poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurire dalbă
Cad frunzele buluc
Din interzisul nuc,
Dovleacul fără mumă
Se strâmbă rău la brumă.
Dovelții dintr-o dată
Rămân orfani de tată
Când cade pe grădină
Tot frigul din lumină
Să vă mai spun aș vrea
Că toamna, moartea mea,
Poartă la gât o salbă
De nemurire dalbă.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă cred...
Mă cred poet cu mintea de lumină
Și cu înțelepciunea unui moș,
Dar nu pricep mai mult ca o găină
Din ce motive cântă un cocoș.
epigramă de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furatul miresei
Își etalează iarna, în babe, garderoba,
Cojoacele mițoase, broboada, pelerina,
Ciorapii groși de lână, opincile și roba
De promoroacă dalbă, căciulile și fina
Rochiță de dantelă, frumoasă ca lumina...
Cu țoalele în care sosit-a, pe o mână,
Purtându-le pe cele păstrate de plecare,
Mai mult cu două zile decât o săptămână,
Probând ca pentru nuntă, cum face fata mare,
Prin multe magazine, rochița de plecare...
Am vrut să spun, firește, rochița de mireasă,
Dar vântul îmi șoptește să nu suflăm din casă...
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credința lui Robu
Pe-aici nu trece timpul, nici moartea; numai vântul
Și fragii mici la umbră se coc puțin mai greu,
La soare șerpii mari își leapădă veșmântul
Întinerind, adică: există Dumnezeu!
Din locul ăsta dacii priveau până departe
Văzând ce nu se vede la Pol, în Empireu
Și-apoi plecau la luptă, la vie sau la moarte
Cu zâmbetul pe buze: există Dumnezeu!
Colea pe deal, în vis, pe tine te-am văzut
Frumoasă ca lumina. Cum să mai fiu ateu
Când m-ai chemat aproape de cer și mi-ai cerut:
"Iubește-mă, că vreau!": există Dumnezeu!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima poezie cu vers alb
Cei trei magi au fost poeți.
Căutând o rimă nouă,
Cu picioare de scaieți
Colindau desculța rouă.
Sângerând pe cer, lumina
Unei stele i-a purtat
La Cel ce ne poartă vina,
Rămânând nevinovat.
Și-au rămas cu El să scrie,
După care-n dar i-au dat
Prima lumii poezie
Cu vers alb, imaculat.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marius Robu despre lumină, adresa este: