Olimp şi timp

Bună dimineaţa

Liniştea pe grind
Ca un lucru vechi
'mi-ntră-n urechi
Numai ţiuind

Stelele pe cer
Una câte una
Se sting ca şi luna
Şi pe urmă pier

Patru şi un sfert
Cântă iar cocoşii
Tare. Ticăloşii:
Ce să fac? Îi iert.

Cu sau fără vină
Un nesomn mă bate
Pân-la şi juma'te,
C-apoi e lumină

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf în noiembrie

Mistuit de sacre focuri
Bardul s-a sfârşit la timp;
Toamna mai găseşte locuri
În Olimp!

epitaf epigramatic de Mircea Ionescu-Quintus din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până unde nu mai pot

motto: "Doamne, spune-mi până unde să merg?"... iar Dumnezeu i-a răspuns cu glas senin: "Mergi până unde poţi!"
"E prea puţin, Doamne! Cere-mi mai mult!", s-a îndârjit omul. Dumnezeu i-a răspuns cu glas la fel de senin: "Mergi până unde nu mai poţi"...
(Nikos Kazantzakis)

Şi-am mers. Şi am ajuns. În faţa mea.
Nimic, nimic, nimic nu se mişca
Întregul Univers era un punct
Pe lama unui fir de păr cărunt
În jurul meu nici spaţiu şi nici timp
Nici lume şi nici zei şi nici Olimp
Nimic, nimic, nimc şi numai eu
Şi neputinţa mea.
Şi Dumnezeu...

poezie de Iurie Osoianu (25 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, femeie!

salba cerului
pe umerii pruncului
durere-n Olimp
şi zeii lacrimează
la sânul cel sfânt

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Axiomă

Impostorul nu mă miră
C-o s-ajungă în Olimp,
Dacă cei ce-l tot admiră
Nu-i trag scaunul la timp.

epigramă de Constantin Tudorache din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu gândul la Olimp

În continuă schimbare
Este lumea pe pământ.
Unul naşte, altul moare,
Toţi se nasc şi mor pe rând.

Cel bătrân pleacă din lume,
Se duce la locul lui.
Nou născutul mai rămâne
Să trăiască timpul lui.

Ca şi omul, mai dispare
Tot ce creşte pe pământ.
După un timp, iar răsare
În natură, nou veşmânt.

Totul este în schimbare:
Climă, aer, anotimp.
În univers reapare
Mult prea râvnitul Olimp.

poezie de Dumitru Delcă (5 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laudă zeului Bachus

Divinităţile-n impas,
Au fost gonite din Olimp,
Doar unic, Bachus, a rămas
Etern în spaţiu şi în timp.

epigramă de Mihai Haivas din Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartofor şi cărturar

Cot la cot urcăm Olimpul
Căile ni-s paralele,
Căci la fel ne pierdem timpul:
El la cărţi, eu printre ele.

epigramă de Vasile Tacu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curiozitate

Ce munte curios, Olimpul!
De-l urci şi-apoi în piscu-i mori,
Tot nu-i exclus să mai cobori -
Cu timpul...

epigramă de Sorin Pavel din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e vreme

Poate că încă nu e vreme
În carte să-mi aşez poeme,
Aştept tăcut... a veni timpul
Să cuceresc şi eu... Olimpul.

Acum la zei... pun vin în cană,
Pentru zeiţe-mi pun... sutană,
Cu îngerii... îmi împart dorul
Si cu drăcoaicele... amorul.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din negura timpului apărut,
la porţile Olimpului am bătut.
Porţile larg s-au deschis
şi am împlinit un vis.

catren de Dumitru Delcă (martie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să afli

Dacă vrei să afli focul
îl găseşti în inimioară.
Îţi va surâde norocul,
viaţa-ţi va fi primăvară.

Dacă vrei să afli apa
o găseşti uşor în nori.
Dacă scormoneşti cu sapa
în pământ găseşti comori.

Dacă vrei să afli timpul
îl poţi găsi în Olimp.
Ştiu că nu este prea simplu,
dar, acolo găseşti timp.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

ecran

Ecranul

Plan cu fel de fel de teme,
Artă cucerind Olimpul;
Dacă-i mare - n-avem vreme,
Dacă-i mic - ne pierdem timpul.

definiţie epigramatică de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din păcate

PreaSfântul a creat Olimpul,
Cuvântul, spiritul şi timpul
Dar moartea are un atu:
Că Domnul iartă... timpul, nu.

epigramă de Nicolae Bunduri (26 decembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Bunduri
Comentează! | Votează! | Copiază!

În perioada de criză

N-ajung cu poanta în Olimp,
Timpu-l pierdui cu medicina
Pe nimeni nu pot să dau vina
Şi-acuma-s în criză de timp.

epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din Mărţişoare (2009)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei asistente de la "Reanimare"

Sunt mort dup-o sărutare,
Salvează-mă, cât mai e timp.
N-aş vrea la reanimare
Să nu ajung şi în... Olimp.

epigramă de Mihai Cuţulencu din Cenaclul Umoriştilor al Casei de Cultură Buzău (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-lui Mircea Badea

Ne mândrim cu omenia,
Precum grecii cu Olimpul
Noi trăim in România
Şi asta ne ia tot timpul!

epigramă de David Boia (15 martie 2009)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prudenţă

Argint presară timpu-n plete,
Chiar şi la zeii din Olimp,
Dar tânăr sunt şi n-am regrete...
Fiindcă am chelit la timp!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abur

De m-ai lăsa o clipă în ochii tăi
Prin care apa se întoarce în nori,
Abur ca zeii din Olimp
Eu m-aş întoarce zece ani în timp.

Fără şarpe, fără păcat
Floare din pomul lăudat
Sunt o cireaşă neagră, coaptă
şi înăuntru o zeiţă aşteaptă.

De m-ai lăsa o noapte în braţe
Ar curge apă din speranţe
Vei naviga în lumea mea de dor
Ca un pirat ce atacă un vapor.

Nu e vin în pahar, e lacrima mea
Străinule, cu ce drept bei din ea?
Cât de mult te iubesc în vânt
Învaţă-mă să te uit!

poezie de Gabriela Ana Balan din Labirintul de cristal, Fluturele de cristal (2014)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un trubadur

Un trubadur al nopţilor celeste,
Rămâne-o filă scrisă într-o poveste,
Este-un simbol care-a înflorit în vers
Al vremii scurse, poate-un fapt divers,
O vrajă consumată-n nopţi târzii
Şi umbra unei dulci melancolii,
Un cânt duios în inimi tresărind,
Când stele-n candelabre se aprind,
Cu visele ce s-au născut în timp,
În zborul îndrăzneţ peste Olimp,
Un gând pios şi drag şi renăscut,
Care-mi aduce aminte de-un trecut...
Nu mă certa că liniştea ţi-o fur,
Tu iartă-mă, sărmane trubadur!

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!