Dionis

Templul meu este apolinic; pietrele-s dionisiace!

aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul dionisiac: până la urmă tot o să-mi publicaţi opera... mangă?!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un dionisiac: Ştiinţa va atinge apogeul când se vor clona... clondirele.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sexul este produsul trupului, este nereflexiv, dionisiac şi imediat, o soluţionare extatică a dorinţei fizice. Prin comparaţie, gândirea pare o boală, o nevoie patologică de a impune ordinea, un simbol al incapacităţii melancolice a minţii de a se supune fluxului.

Alain de Botton în Eseuri de îndrăgostit
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul dionisiac prezintă o oarecare asemănare cu Hamlet: amândoi au aruncat odată o privire cuprinzătoare în esenţa lucrurilor, au ajuns la cunoaştere şi le este scârbă de acţiune; căci acţiunea lor nu poate schimba întru nimic esenţa veşnică a lucrurilor, li se pare ridicol sau umilitor să li se ceară ca lumea, care a ieşit din ţâţâni, să fie pusă la loc de ei.

Friedrich Nietzsche în Naşterea tragediei din spiritul muzicii (1872)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet dionisiac

A sosit de-un an Cutare
De la dezalcoolizare.
Însă tot de-atunci comite
Versuri şi mai ameţite!

epigramă de George Zarafu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuzii de Mărţisor

Nevasta a plecat în grabă,
Căci soţul, dionisiac,
De-o vreme, şi-a ales o babă,
Pe care o chema... Novac!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuzii de Mărţisor

L-a părăsit nevasta-n grabă,
Căci soţul, dionisiac,
De-o vreme, şi-a ales o babă
Pe care o chema... Novac!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te dezbraci

Când te dezbraci îmi pari pe ape nufăr,
Iar ochii mei în lacuri se prefac.
Te sorb cu sete, dionisiac
Şi nudu-ţi pun în al retinei cufăr.

Când te dezbraci miroase a gutuie,
Pe bolt-alei de stele înfloresc...
Buchet de mângâieri îţi dăruiesc
Şi-n vene, val de arşiţă îmi suie..

Când te dezbraci îmi pari o catedrală
În care îngeri picotesc cuminţi.
Eu -pictor iconar- ieşit din minţi
Uitând de şevalet şi de morală

Îmbrăţisându-te, elegiac,
Păcătuind, cu mine te îmbrac.

sonet de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul a moştenit, aşa cum am moştenit şi noi toţi, atât trăsăturile lui Dionisos, cât şi ale criminalilor lui, titanii. Prin urmare, omul are o natură duală, un suflet alcătuit din elementul divin, dionisiac, şi un trup format din carnea titanilor. De aceea, dorinţa dintre noi este şi ea duală: tânjim după armonia divină a sferelor, dar şi după lucrurile care satisfac dorinţele lacome şi distructive ale trupului, ceea ce ne ţine sufletul prizonier...

Allan Massie în Fiul Arhanghelului Mihail, VII
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vărul Dionis

Şi la cronică e scris
Că Romanii vechi avură
Vieţii straşnică măsură
Şi ştii, vere Dionis,
Că cetăţi cu tari duşmani
Se zdrobiră de virtutea
Cumpătaţilor Romani.

Şi mai scrie la istorii
De vitejii aciuiaţi
Pe sub poale de Carpaţi
Coperite cu podgorii,
Că la ei şi rob şi şef
Îmbătaţi de vin deavalma
O duceau tot într-un chef.

Tu, fiind o-mpletitură
Toarsă din Romani şi Daci,
Doi protivnici - îi împaci
Într-o singură făptură:

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichifor Crainic din Darurile pământului
Adăugat de Constantin Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor c-o prinţesă dacă

Doamne, într-un colţ de rai,
Cu-amiros de busuioacă,
Văzui o prinţesă dacă,
Prin tufişuri de susai...
Ce lumină, ce alai,
Ce mai zumzet de prisacă,
Coapsa-i paradiziacă,
Cu nesaţ i-o mângâiai!
Până ea să strige, vai!,
Ţâţa-i afrodiziacă
Eu i-o sărutai oleacă...
Şi-n împarfumatul plai
Gura-i dionisiacă
I-o muşcai, că nu e bai,

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apolinic şi dionisiac

Am auzit că Dumnezeu a murit
dar când privesc pe înserate
spre ochii tăi ce scânteiau
plini de idei nesăturate
şi visuri din adâncul meu furate
îmi pare că..
l-am regăsit.

Era un zbucium îngeresc
dar ma cuprinzi aşa haotic
şi dacă mă atingi complice
într-un impuls barbar hipnotic
în demonul ce zace-n tine
am înţeles... mă regăsesc.

poezie de Andrada Simion (7 iunie 2018)
Adăugat de Andrada Simion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

desculţ, calc pe rouă, prin iarba virgină,
privesc cum demonii nopţilor pier,
mă sui pe spinări de lumină
cu îngerii până la cer.

dimineţi de argint cu platini de raze
îmi străbat din străfunduri spre irisul beat,
aş vrea să mă leagăn aşa in extaze
la rând cu haosul increat.

cu-nvăluiri de viscole sufleteşti pe cărări,
în albul de cristal al soarelui de mai,
rătăcit adesea prin depărtări,
s-ajung cât mai repede-n rai.

pe muzici divine, prin sfere de timp,
să zbor ca o pasăre-paradis fără gai,
s-ajung la zeii cei mari din olimp,
să petrec cu ei în alai...

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1987)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsfăţ

Iarăşi mi te-arăţi senzuală
Şi astăzi fără vre-un secret,
Pe chipul tău opac -de coală-
Citesc priviri fără defect.

Mi-e somn de tine şi de noapte,
Mi-e somn s-aud cum te-nveleşti;
Curând vom transforma în fapte
Toate păcatele lumeşi.

Un melc ne e iubirea toată
-O scoică strânsă între pumni-
Întinde-ncoace mâna dreaptă
Ca din martiri să fim stăpâni.

Vom colinda haotic lumea
Plini de virtute şi extaz,
Vom răpi şi pune Luna
Între chindie şi amiaz.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Andone
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea pumnului şi a bodyguarzilor a trecut. O să călătoriţi, iar copiii francezi învaţă carte, englezii la fel. Vă confruntaţi cu o lume care acum e mai deschisă decât oricând. Hoţii de la putere nu sunt în stare să vă spună cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu vă pot spune care e influenţa lui Schopenhauer în Sărmanul Dionis şi nici de ce este Eminescu un romantic întârziat. Foarte puţini o să vă spună cine a pictat Cina cea de taină şi de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca să facă un mare film. Ei vor şti doar să vă înveţe să furaţi. Iar calea asta, mai devreme sau mai târziu, se va înfunda şi ne va asfixia copiii.

citat din Tudor Chirilă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister orfic

Eu vin din grele încercări astrale
Pe solul plin de rele şi minciuni,
Să-mi ierţi Orfeu acele slăbiciuni
Ce-au fost odată şi-ale dumitale.

Uranos s-a împerecheat cu Gaia
Şi l-a născut pe veselul Dionis,
Blestem şi rele de la tine ni-s
Căci tu ai pus pe foc întâi tigaia.

Titanii au trecut din om în om
Şi sufletul impur s-a tot mutat
Trecut-a la femeie şi bărbat,
Adamul ce-a mâncat mărul din pom.

Du-mă la orfici să mă las de rele
Şi fă din mine omul cu sufletul curat,
Înalţă-mă pe vârful Ararat
S-ajund cu mâna-ntinsă pân' la stele.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (12 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur Eminescu

Tu eşti cu noi la steaua răsărită,
În lacul codrilor şi-n flori de tei,
Tot legănându-te câte-o ispită
Şi înspre lume aruncând scântei.

Tu eşti cu noi... în nopţile tăcute,
Cu sute de catarge şi faclii,
Vin somnoroase păsări să asculte
Şoapta izvorului,.. făr-a o ştii.

Tu eşti cu noi... luceferi numărând,
Când trece lebăda uşor pe ape,
Mereu vei da lumina unui gând,
Din braţe tot lasându-l să îţi scape.

Tu eşti cu noi, deşi trecut-au anii,
Pe lânga plopii veşnic fără soţ,
Ce-ascund în umbra frunzelor, jelanii
Şi-amorul trist al nu ştiu cărui hoţ.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetările sărmanului Dionis

Ah! garafa pântecoasă doar de sfeşnic mai e bună!
Şi mucoasa limânare sfârâind săul şi-l arde.
Şi-n această sărăcie, te inspiră, cântec barde ­
Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună.

Un regat pentr-o ţigară, s-umplu norii de zăpadă
Cu himere!... Dar de unde? Scârţâie de vânt fereasta,
În pod miaună motanii - la curcani vânătă-i creasta
Şi cu pasuri melancolici meditând umblă-n ogradă.

Uh! ce frig... îmi văd suflarea, - şi căciula cea de oaie
Pe urechi am tras-o zdravăn - iar de coate nici că-mi pasă,
Ca ţiganul, care bagă degetul prin rara casă
De năvod - cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie.

Cum nu sunt un şoarec, Doamne - măcar totuşi are blană,
Mi-aş mânca cărţile mele - nici că mi-ar păsa de ger...
Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer,
Un palat, borta-n părete, şi nevasta - o icoană.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora 0,01

puneţi mască
se urlă în megafoane
oriunde şi oricum trageţi masca
peste chipul disperării de-a fi
ştiu că nici o sete nu-ngraşă noaptea lichidă
care mi-a devenit odihnă
şi hrană
de după perdea crucific soarele pe scheletele noastre absente
pentru bacanale sincrone doar cu tine
în piele te varsă dionis pentru
resetarea vederii
el nu bea vin de-ntuneric din carafa anotimpurilor
pentru tine gleznele au învăţat să numere invers paşii timpului

am obosit să număr paşii dintre ziduri
până ce ochiul nu-şi mai recunoaşte umbra din toga zilei
îmi consum paşnic
pâinea cea de toate zilele unsă cu nodulii maligni ai rutinei
pe acelaşi colţ aseptic de masă
pe care toc mărunt micile bucurii de-a păşi nevăzută în poante printre semeni

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!