Soare şi gură

Univers ostil

Pe românaşi să nu-i deochi,
Aleargă-n spatele trăsurii,
Cu soarele mereu în ochi
Şi stele verzi în cerul gurii!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miercuri

Ce-i astăzi, marţi? Aşteaptă. Că mâine-n zori, poetul
pătrunde iar sub coaja bătrânului stejar,
descuie şapte cercuri de lemn cu ţigaretul
şi-ajunge-ntr-un imperiu de dans şi de poiar
în care molecule-n elipsoid cutreier
scot sunete de sfere cereşti, şi fluvii curg,
şi-o stea, ce pare Venus, prin gura unui greier
aşază zimţi pe iarba ce tremură-n amurg.

Iar joi poetul iese şi cautând spre soare
se-ntreabă-ncet: Acuma, în ce copac sunt oare?

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Suliţele soarelui ne bântuie
între pământ şi cer
sleiţi de iubire
seva pământului
trece prin noi
iar tu
cu sânii înfipţi adânc
în lut
înfiori tăcerea.

Venind cu gura,
pahar de minune
în iarba viselor
ai trezit
îngerii cerului
să rămânem
iubire pură.

poezie de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţimi

În aerul ca apa de munte
Cicoarea ochiul şi-l va deschide
Şi sufletu-nflorit în larguri mii de
Guri de argint va ridica spre a zilei frunte.

Tânăr în turnul muntelui să mă recapăt,
Puternic să mă simt de mândre gânduri,
Să se dezghioace de pe boltă steaua lacăt
Şi, râset nou de soare, să scutur ceru-n vânturi.

poezie clasică de Emil Giurgiuca din Anotimpuri (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

— Vino să smulgi un smoc de păr de urs, Neculai, să-ţi descânţi de sperieturăla Dobrogea. Ştii tu ce-i Dobrogea? Dobrogea e o muiere cheală. Peste tot. În Dobrogea, soarele arde atât de rău, că grâu ia foc singur şi se mistuie-n cenuşă, în Dobrogea numai tătarii rezistă, Mohreanule. Îşi fac casele sub pământ şi de sărbătorile lor necreştineşti mănâncă tizic şi beau pişălău de mânz. Dacă vrei să pleci undeva, atunci pleacă la Gura Humorului, în Bucovina, să-ţi iei nevastă.

Fănuş Neagu în Îngerul a strigat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nou? Da ce-i astăzi nou sub soare? Nu sunt toate trecute? Nu sunt toate vechi? Nu-i cinstea veche, încât n-o mai găseşti pe pământ? Nu-i patriotismul vechi, încât de-abia îi mai afli numele în gura procleţilor? Nu sunt, în sfârşit, vechi, paragine de vechi, toate virtuţile şi toate viţiurile, pân' şi moda? Ş-apoi mai ai încă pretenţie să ne arăţi ceva nou, şi încă ce? Un nou chip de a face curte!

Mihail Kogălniceanu în Nou chip de a face curte
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii le spun banilor "Te doresc!" în gura mare pentru că le oferă libertate de mişcare şi statut privilegiat sub soare.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mă

Sarută-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sărutarea ta ar fi în stare
Să stingă focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire şi de soare.

Sărută-mi gura, buzele-ncleştate
Ce vorba şi surâsul şi-au pierdut.
Îţi vor zâmbi din nou înseninate
Şi-ndrăgostite ca şi la-nceput.

Sărută-mi fruntea, gândurile rele
Şi toate îndoielile-or să moară,
În loc vor naşte visurile mele
De viaţă nouă şi de primăvară.

poezie celebră de Magda Isanos
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 130

Ochii iubitei nu-s precum un soare;
Buzele ei nu-s roşii ca mărgeanul;
Neaua e albă, sânul ei gri pare,
Păru-i sârmos şi închis cum e catranul.
Văzut-am roze multe, colorate,
Dar în obraz să-i stea nu se îndură;
Şi sunt parfumuri mult mai delicate
Decât al ei miros ieşind din gură.
Îmi place când vorbeşte, dar ştiu bine
Că muzica mai delicat răsună;
Nu ştiu cum merg zeiţele divine:
Iubita mea păşeşte pe ţărână.

Dar, zău, că este mult mai rafinată
Decât orice femeie lăudată.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am rupt din raza de lumină

Am rupt din raza de lumină
Un colţ de soare pentru tine,
Căci văd că ai inima plină
Numai de dor, amar, suspine.

O să-ţi mai dau şi stele multe,
În noapte mii de licurici,
Când le vorbeşti, ei să asculte,
De glasul gurii tale mici.

Nu mi se pare drept să suferi,
Tu fiind un înger - ei nu plâng,
Atunci când dragoste oferi,
În suflet lacrimi ţi se strâng.

poezie de Răzvan Isac (18 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa

Ador iubirea zămislită
De truda inimii şi-aş vrea,
Să fie doar pecetluită
Cu buzele-mi catifea...
Şi gura ta uşor să ceară
Nectar şi pulbere stelară,
Iar braţele să-ţi fie-ades
Doi Sori, din care eu să ţes,
O cingătoare fermecată
Şi-apoi să-mi spui: eşti minunată!

poezie de Lusiana Drăguşin (4 august 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsăritul orbului

Noaptea-i multă, ziua e puţină,
Zorile întârzie să vină,
Soarele se lasă tot mai greu
Răsărit pe cer din ochiul meu.

Nu mai am de ce să mă iubesc,
Din moment ce nu mai reuşesc,
Din uitare sau din uitătură,
Să răsar un soare, fără gură!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (6 februarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevastă vrăjitoare

Ea nu-i nici palidă, dar nici îmbujorată,
Ea niciodată nu va fi numai a mea; ca un vin
Alintă mâina ei, desprinsă din poveşti de altădată,
Iar gura sărută ca-n ziua de Sfântul Valentin.

Are părul mai bogat decât o salcie pletoasă;
Sub raza soarelui e prea de tot strălucitoare!
Iar vocea ei salbă de mărgele e, melodioasă,
Sau treptele pe care intri fermecat în mare.

Ea mă iubeşte mult, mult, poate chiar exagerat,
La steaua mea se-înclină a ei stea;
Dar n-a a fost făcută numai pentru un bărbat,
De-aceea niciodată nu va fi numai a mea.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia cu Soare

Ţi-ai luat inima în dinţi
şi
mi-ai zis eliberată de orice pudoare...
I-aţi inima în dinţi
fiindcă îţi plouă în gură
iar la mine e Soare!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 21

Eu nu sunt precum Muza aceea snoabă
Ce fardul frumuseţii-n vers cinsteşte,
Ce foloseşte cerul drept podoabă
Şi-un chip frumos cu altul îl uneşte,
Făcând un cuplu demn de-asemănare
Cu soarele şi luna şi pământul,
Cu florile de-April, cu lucruri rare,
Şi cu-acest cer frumos, care-i veşmântul.
O! Fă-mă fidel în dragoste şi-n scris
Şi crede-mă că am iubire-aprinsă
Ca pruncul pentru mama lui de vis,
Dar nu ca aştrii de pe bolta-ntinsă.

Flecarii pot vorbi în gura mare
Eu n-o să laud ce n-are valoare.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă

Când cerul se acoperă cu nori,
Şi aştepţi ploaia, dar ea nu vine.
Deja ţi se pare că soarele s-a ascuns undeva
Pentru totdeauna, iar ploaie nu mai este.

Când copiii se joacă îndelung în stradă
Şi tu îi aştepţi să se întoarcă,
Îţi trec prin cap cele mai diverse gânduri,
Unul mai rău decât altul.
I-a călcat o maşină,
I-au răpit ţiganii
Au căzut într-o gură de canal neacoperită.

Şi când în sfârşit
Se aude într-un târziu telefonul sunând,
Ţi-e frică să răspunzi
Şi întârzii, întârzii.

Ce multe lucruri trezesc teamă.
Şi mă mir că mai reuşesc încă

[...] Citeşte tot

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde pleacă lumina după apusul Soarelui? În gura fluturilor de noapte? Tocmai îi vad aruncându-se asupra razelor, tremurând de frică, ale felinarelor.

aforism de Cornel Stelian Popa (22 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără dragostea ta

Spune- mi iubite că mă iubeşti,
Cum iubeşte albina nectarul din floare.
Spune-mi iubite că mă doreşti,
Cum cerul e dorit de soare.

Spune -mi iubite că sunt steaua
Care te călăuzeşte spre Calea lactee.
Spune -mi iubite că sunt îngerul tău
Cu chip frumos de femeie.

Sărută -mă iubite pe ochi şi pe gură,
Iubeşte-mă iubite cu întreaga ta făptură.
Şi să nu pleci niciodată iubite de lângă mine,
Căci fără dragostea ta zilele mele sunt mai puţin senine.

poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa mea veneră cu trupul alb de vânt...

Dacă-am rămas străin la colţul gurii tale,
Ia-mi stelele din noapte şi dreptul de la soare.
Aruncă-mă din cer, striveşte-mă-n pământ,
Frumoasa mea veneră cu trupul alb de vânt!...

Nu-mi face jurăminte, cuvintele mă dor,
Fragila mea rebelă din zbuciumat amor ;
Slăveşte-mă duios în desfrânări târzii,
Nostalgică minune din anotimpul gri.

Dă-mi tremurul din şoapte, pe buze mi-l revarsă,
Venera mea prea dulce din noaptea neînţeleasă!...
Ispită eşti, femeie, în lungul meu amor,
Mă faci a fi excentric şi mult prea visător...

poezie de Ştefan Radu Muşat din revista Constelaţii diamantine (martie 2018)
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către chipul din oglindă

Cum stai în ramă şi te uiţi
Atât de trist la mine,
Mă-ntreabă ochii tăi miraţi:
— "Mă mai cunoşti, străine?"

— "Urâtule, nu te cunosc!
Prea palid eşti la faţă
Şi prea bolnavi ard ochii tăi, —
Privirea lor mă-ngheaţă...

Că te ştiam copil nebun,
Crescut în vânt şi soare, —
Obrazul rumen, ochii vii
Şi gura zâmbitoare.

Natura toată se-nchina,
Ascultătoare ţie:
Aveai palat un crâng întreg
Şi-o luncă-mpărăţie!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!