Citate despre Soare și gură
citate despre Soare și gură (inclusiv în versuri).
Cadran solar. Unui năsos
Când ieși prin soare, nu-nțelegi prea bine
De ce se țin atâția după tine.
Peste cadranul gurii tale, nasul
Le-arată tuturora... cât e ceasul.
epigramă de Împăratul Traian din Din epigramiștii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsărit aprioric
Doamne mă uit la soare cu gura căscată
când l-am văzut pe individ ultima dată
distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (28 aprilie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paranormală
Soacră-mea, oncununare
A enigmelor naturii,
Orișicât ar sta la soare,
Neagră-i doar în cerul gurii.
epigramă de Mitică Ion din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei fete rupte din soare
E-o dovadă de grandoare,
Dar gurița nu-i prea tace.
Deși ruptă e din soare,
Dumneaei la umbră-i place.
epigramă de Grigore Drăgan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă respiră
Soare în cameră
apă rece spălând
pielea și carnea
de piatră.
Temnița în formă de femeie
îți stă în drum.
Dacă respiră
Strivește soarele înfipt
în lacrima ei
pune-i oglinda la gură
și dacă respiră
mergi mai departe.
poezie de Tamara Zub (2009)
Adăugat de Daria Vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar pentru plăcerea de a avea o dată gura plină cu carne, noi privăm un suflet de soare și lumină și de acea bucățică de viață și timp pentru care se născuse pe lume să se bucure.
citat celebru din Plutarh
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai...
Mai roadeți coajă de copaci,
În rând cu iepurii și cerbii,
Și foamei fiți-i buni araci,
Până răsare firul ierbii.
Digestia începe-n gură
Ciomege mestecați și pari,
Ca pe un fel de arătură,
Pe care-o-nghiți, după ce-o ari.
La primăvară, când, iar, sumbră,
Sub poala soarelui cea grea,
Pământului veți face umbră,
O veți mânca atunci pe ea...
Și-apoi, așa, cu gura plină,
Veți da un chiot: "Ce lumină!"
poezie celebră de Marin Sorescu din "Poezii alese de cenzură", Editura Roza Vânturilor, București, 1991
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gura ta - petale frumos mirositoare, cuvintele tale - soare...
citat din Maram al-Masri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar după ce se cufunda soarele înspre tărâmul celălalt si toate ale depărtării se ștergeau si lunecau in tainicele neguri, focurile luminau zidurile de piatră, gurile negre ale ușilor și ferestrelor zăbrelite. Contenea câte un răstimp viersul lăutarilor, si porneau poveștile.
Mihail Sadoveanu în Hanul Ancuței, Iapa lui Voda
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memoria de tip cizmă
I-am cerut poemului să deschidă gura
mare Să-i văd interiorul fiecărui vers
Și n-am găsit decât abțibilduri ce-mi întorc
imaginația pe dos Primăvara și-a aruncat
ochelarii de soare într-o tufă de iasomie
Albastre țăndări din cer ajung în noroi
Printre umbrele muzicale ale privighetorii
de la orele 16 și 42 de minute Peste o clipă
mai fac un pas
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (mai 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Idilă antică
Pe mal de râu scăldat în soare,
Visez o horă de naiade
Fermecătoare, zâmbitoare,
Cu frunze verzi în cingătoare!
Și ochi de basme și balade!
Prin pânza verzilor răchite,
Pândind la șolduri și la sâni,
Văd ochi de fauni, ochi păgâni
Și mâini și guri nestăpânite!
Dar faunii din umbră sar
Și joc fantastic se încinge...
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fragment de sonată fără nume
Îți voi săruta mâinile
Cum sărută vântul trandafirul serii.
Îți voi săruta gura
Cum sărută vâlvătaia focului lemnul.
Îți voi săruta ochii
Cum sărută soarele geamul, în zori.
Îți voi săruta fruntea
Cum îndoiala sărută gândul...
poezie celebră de Jose Maria Peman (1987)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Două-trei
Două dimineți:
Un soare.
Trei dorințe
La picioare.
Două căști:
O melodie.
Două mâini:
O veșnicie.
Trei păreri:
O ipoteză.
Două inimi
O viteză.
Două guri:
O nostalgie.
Două vieți:
O bucurie.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești
Ești tot ce cuprinde universul!
Ești Pământul pe care îmi merg pașii!
Ești Luna călăuzitoare!
Ești Soarele ce-mi mângâie chipul!
Ești apa ce-mi stinge setea!
Ești râu ce curge prin mine!
Ești munte ce mă ridică la culmi!
Esti TU, pretutindeni!
Vocea ta - muzica sufletului meu,
Mâinile tale răsfățul trupului,
Gura ta - setea buzelor,
Dulceața stupului.
poezie de Maria Nagy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adormitul din vâlceà
E o vâlceà în care doinește-un pârâiaș,
Smulgând, ca un bezmetic, din iarbă și sulfină,
Fășii de-argint. Deasupra, pe muntele trufaș,
Stă soarele. Mustește vâlceaua de lumină.
Cu capul gol, cu gura deschisă, un soldat
Culcat în iarbă doarme, cu ceafa năpădită
De frunze de lăptucă. E ca-ntr-un verde pat.
Lumina plouă-asupră-i, din bolta împâclită.
Cu tălpile în iriși, el doarme, surâzând
La fel cum ar surâde un prunc bolnav, plăpând.
Mi-l leagănă, Natură, căci are frigu-n oase!
Nu-l tulbură mireasma. Cu măinile pe piept,
Sărmanul doarme-n soare. Iar sub plămânul drept
Se cască două găuri roșcate și hidoase.
sonet de Arthur Rimbaud (1870), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare albastră
"Iar te-ai cufundat în stele
Și în nori și-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieței mele.
În zadar râuri în soare
Grămădești-n a ta gândire
Și câmpiile asire
Și întunecata mare;
Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!"
Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fetele arătau bine de la distanță, cu soarele care le strălucea prin rochii, prin păr. Dar dacă te apropiai și ascultai ce le ieșea pe gură, simțeai nevoia să sapi pe sub un deal și să te ascunzi acolo cu o mitralieră. Cu siguranță n-aveam să fiu niciodată în stare să fiu fericit, să mă însor, să fac copii. La dracu', nu puteam nici măcar să mă angajez ca spălător de vase.
Charles Bukowski în Șuncă pe pâine
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învrăjbire
Aș vrea să mor alăturea de tine
și tâmpla lângă tâmpla ta s-o pun,
că, ascultându-ți gândurile bune,
să știu dacă mai ești și-acuma bun
și fără ascunziș ca mai nainte,
și să te-ntreb dacă-i adevărat
că nu mă mai iubești și m-ai uitat.
E lumea rea pe-aicea și mă minte
c-ar fi așa, dar dacă te-aș vedea,
cu gura, de pe ochi și de pe gură
îndepărtând oricare vrajă rea,
iubirea din tăciunele de ură
aș reaprinde-o și ne-am recunoaște,
mirându-ne c-atâta învrăjbire
în suflet din cuvinte poate naște.
Și-am fi pe urmă cum îs două fire
într-o împletitură, să nu poată
o umbră între noi să se strecoare
și astfel să-mi întunece c-o pată
surâsul care-mi ține loc de soare.
poezie clasică de Magda Isanos
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miracol
Așezați la gura sobii
(Soba-i soarele pătrat)
Dă-mi, pământule, cu bobii,
După cum ne-am mai jucat.
Culcă-te tu și visează,
Eu te scormon și te ar,
Și-o să vezi, pe la nămiază,
Că nu-i jocul în zadar.
Lasă-ți cum îmi place mie,
Somnul greu pe seama mea,
Pun un bob și-mi dai o mie.
Dormi și nu te deștepta.
Te-oi trezi eu, bunăoară,
După sacii de la moară.
Nici eu știu, nici tu cunoști,
Și-o să râdem ca doi proști.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Frunze (1961)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa zicând, oftă din greu, ieși din casă, fără să-și ieie ziua bună, și plecă supărat și amărât ca vai de om! Și mergând el bezmetic, fără să știe unde se duce, după o bucată de vreme, oprindu-se într-un loc, i se întâmplă iar să vadă ceva ce nu mai văzuse: un om ținea puțin un oboroc deșert cu gura spre soare, apoi răpede-l înșfăca și intra cu dânsul într-un bordeiu; pe urmă iar ieșea, îl punea iar cu gura la soare, și tot așa făcea...
Ion Creangă în Prostia omenească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Soare și gură, adresa este: