Sorin George Vidoe despre păduri

Aştept să se nască

M-am născut pe drumul nesfârşitelor ape,
căutând izvorul sufletului meu,
cu furtuna m-am înfrăţit la greu
croindu-mi drum
spre ţelul hărăzit.
Paşii mă poartă pe poteci neumblate,
prin păduri seculare la poalele nopţii
urmărit de propria-mi umbră
sub razele albe de lună.
Şoapte sălbatice răsună-n auz
oprindu-mi răsuflarea
şi ascult...
sus, constelaţii s-aprind
în şiruri infinite şi reci
şi jos, vântul îngheţat îmi şopteşte
s-ascult tânguitul jalnic din beznă.
Mânaţi de vânturi pribege
nori negri se adună
grăbesc paşii spre casă,
spre satul din vale

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această tristă dimineaţă

Cocoşul negru a cântat în zori
Spărgând lumina dimineţii,
Pădurea fără pomi foşneşte în fiori
Scuturând o frunză în amurgul dimineţii.

S-a înălţat spre cer un suflet pur
Să colinde printre stele-n veşnicie,
Trupu-i zace în pământul sur
Privegheat de-o candelă pustie.

Bat clopote în dungă a blestem
Ce a căzut în toamnă pe pământ,
Mă simt prea singur şi mă tem
Că viaţa toată zace-ntr-un mormânt.

E prea tristă această dimineaţă peste sat
În casa-n care s-a născut maestru,
De aici, din odaia cu un singur pat
Vă salută umil un trecător terestru.

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea de colţ

***
Există pietre
ce păstrează căldură
şi una dintre pietre
sunt eu.

***
Am zidit pădurea
în toată inima mea,
înţelegând tulburarea frunzei
peste grija sufletului.

Straja ochilor stropeşte rouă.

Rodul luminii
din pântece curat
înalţă adăpost cerbilor
şi-n pustiul neumblat şi fără apă
călăuzesc corăbii.

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin George Vidoe din Floare de colţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!