păduri şi timp

Într-o noapte în timp ce vuia codrul din creştete, Dumnezeu mă soma c-o nuia moale: rosteşte-te!

Ştefan Augustin Doinaş în poemul: Urletul limbii la naşterea poetului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când aveţi să împliniţi cincisprezece ani, spunea bunica, o să aveţi voie să ieşiţi la faţa mării, să vă aşezaţi pe stâncă la lumina lunii şi să vedeţi corăbiile cele mari şi o să vedeţi şi oraşe, şi păduri.

Hans Christian Andersen în Mica Sirenă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu timpul toate lucrurile mor

Cu timpul toate lucrurile mor; pădurile văd cum
Cad arborii bătrâni, cum toate se destramă ca un fum:

Acel trunchi puternic care-a stat zeci de ani în picioare,
Dictator în patria lemnului, în veac nemuritoare,

Vreau să spun stejarul, tuturor plantelor supravieţuitor,
Se vestejeşte, moare şi se prăbuşeşte neatins de topor.

poezie de Robert Herrick, 1591-1674, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rob codru, cum te suferi supus şi vânzării dat singurel sub lună? O, frăţie, de-am fi împreună pe muntele Daciei, în lumina de sus!...

citat celebru din Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picură topit
(peste gheaţa pădurii)
Al Lunii argint.

haiku de Marta Hura
Adăugat de Marta Hura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a putea să vezi o lume în bobul de nisip şi Paradisul în floarea din pădure, îndeasă infinitul într-o palmă şi eternitatea într-o oră.

citat celebru din William Blake
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meteo

Plouă pe şesuri, plouă prin păduri,
Plouă-n Regatul Ţărilor De Jos.
La noi, speram că va fi timp frumos,
Dar plouă de trei zile cu... facturi.

epigramă de Valeria Moroşan (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oră fără tine

Oră năruită-n văzduhuri. Oră
lăsând o urmă arsă pe cadrane,
peste nisipul umbrei mele stinsă,
ca luna peste caravane...

Oră sfâşiată de stele-n cădere,
oră goală de culori, ciutură spartă,
turn ameţit de ploi, rostogolite de lespezi,
pădure moartă!

...Când te întorci, ora se cuibăreşte
în ceasornicul de lemn, ca-ntr-o casă de ţară,
lumina se retrage-n petale,
iar stelele se înapoiază, într-o cădere spre cer,
lângă steaua polară...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedeni

Ca ieri izvorul curge în amfora de lut,
Dar azi, pe malul apei, altarele Dianii
Se prăbuşe-n ciorchine de bozii, iar castanii
Podoaba şi-o dezbrăcă pe templul decăzut.

Ca ieri izvorul curge, dar unde mai sunt anii
Când satirul, glumeţul, şi faunul tăcut,
Veneau să-şi cânte-n trestii un dor necunoscut
Şi urmă de copită în crâng lăsau silvanii?

Poteca e pustie şi vremea depărtată
A zeilor din timpul cu visuri legendare —
Dar noaptea cel din urmă centaur, câteodată,

Din codri plini de freamăt ieşind nemuritor,
Cu două piepturi albe sub luciul lunii, pare
Un bust uitat de veacuri pe-un soclu mişcător.

poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Codrul frate cu românul

La ani cu valuri democrate
Şi multe aranjări de ploi,
E evident că-mi este frate:
Ne bate vântul pe-amândoi.

epigramă de Vasile Darie din ziarul "Viaţa Buzăului" (4 noiembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

frânturi de raze
luna strânge tăcerea
din visul ierbii—
în inima pădurii
rătăcit puiul de cerb

tanka de Cristina Rusu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt un om al oraşului, iubesc natura, urc pe munţi, citesc, şi aceste activităţi au nevoie de timp. Nu poţi dirija Simfonia a 5-a de Dvorjak dacă nu cunoşti pădurile Cehiei.

Franz Welser-Most în TVR HD, interviu (1 ianuarie 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Codrii seculari

Calc prin codrii seculari
Printr-un taciturn sobor,
Al strămoşilor stejari,
Pe pământul dacilor.

În aer un zumzet fin
Arde iarba verde-n vânt
Chiar izvoarele suspin'
Dor în ape înecând.

Cântă păsări sus pe ram,
Triluri vechi, nemuritoare
Şi nevoia unui neam
Printre stele căzătoare.

Noaptea luna străluceşte
Codrii dorm uitaţi de timp,
Cu lumina-i ce vopseşte,
Zilele din anotimp.

[...] Citeşte tot

poezie de Emil Utalea (10 august 2019)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

uvertura pădurii
finalul zilei
pe cărări
tăcerea şi umbrele
invocă argintul lunii

gogyohka de Daniela Marchetti (2018)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e gândul la sătucul...

Mi-e gândul la sătucul în codru aşezat,
La sihlele pădurii ce-n toamnă simt apusul,
La nopţile de veghe; văd focul tremurat,
Văd baba ghemuită, tot învârtindu-şi fusul.

Pe tine, întâlnită la orişice răscruci,
Călăuzindu-mi paşii cu tainică blândeţe,
Vreau să te văd, o, lună, cum albă mi te duci
Pe firul unei gârle ce prinde să îngheţe.

poezie clasică de Jean Moreas din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Pillat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

raze de lună
peste pădurea întunecată
a nopţii

haiku de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O oră vine, a asfinţitului, cînd toate deodată — trireme, fregate, caravele — iau foc de la ultimele raze ale soarelui. Atunci, asupra pămcntului prind să se reverse nesfîrşite valuri de purpură şi aur. Nicicînd, ca în timpul acestor fastuoase apusuri, cîmpii, păduri, oraşe, fluvii şi munţi nu se dezvăluie lor înşile atît de bogat şi viu colorate.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele trecute când mergeam pe jos prin pădure, am văzut un iepure stând în faţa unei lumânări făcând umbre de oameni pe un copac.

citat din Stephen Wright
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ploaie

După ploaie pădurea sclipeşte,
Ivită dintre pini, luna îmi tulbură inima.
Zâmbesc şi mă gândesc acasă,
Chiriaş într-un ţinut străin.

poezie de Yue Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adăpostul din bambus

Stau singur în întunericul adăpostului din bambus
ciupind lăuta, fluierând dus pe gânduri;
păduri adânci pe care nu le cunoaşte nimeni,
unde luna strălucitoare vine să mă lumineze.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!