Mă rog lui Dumnezeu să mai aștepte...
Miroase a rânced
împrejur
tăcerea
se răzvrătește
nici fluturii nu mai zboară
în acest decor
de întuneric
îmi joc ultima reprezentație
cineva îmi șoptește
că-s prea bătrân
să mai învăț repertoriul
încerc să-mi închipui plecarea
ca pe o toamnă văduvită de păsări
și un cer sub care groparii
au marcat o bucățică de pământ
pe întunericul din care a plecat și tata
adevărul e că mi-e frică
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine altul...
aud dimineața un cor de păsări
cu aripile frânte
sau poate
noaptea sângerează pe
pervazul ferestrei lăsată
interdeschisă în așteptarea umbrelor
cine altul decât mine aude
durerea cum trece
prin lumină ca
un fulger
rostogolindu-se sub zid
în căutarea a ceea ce am fost
tăcut ca o umbră
nelocuită de nimeni
mă afund în mine și aștept
cine altul...
poezie de Teodor Dume din Temnița de sub rană (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
...și a fost duminică
când m-am trezit era dimineață
îmi amintesc
o mare de oameni
se îndestulau din lumina
unei lumânări
era și Dumnezeu printre ei
m-a privit ca pe un străin
mi-a contabilizat bătăile de inimă
pe fundalul acela de liniște deplină
a coborât în mine
și mi-a șoptit
nu e foarte rău
liniștește-te...
când am deschis ochii
instinctiv m-am uitat în sus
cerul era plin cu păsări
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la păsări, dar cu o relevanță mică.
Sex în lanul cu maci
mi-a mângâiat cu buzele
fiecare deget și
a trecut
de la unul la celălalt
până ceva mai sus
înspre sex
a urmat nebunia
o trăire a zilei până la capăt
părea un sfârșit de viață
fără oameni pe străzi
fără babe
ce se
tuflesc în spatele perdelelor și
fără păsări în zbor
o ultimă trântire pe genunchii juliți
decojirea senzației sub
lacrima portocalie a cerului
împlinind ultimul orgasm
aducea apocalipsa
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meteo
azi nu mai plouă nici
nu va bate vântul
temperatura aerului va marca o scădere
minimile termice se vor situa ceva mai sus
ca de obicei
cotele apelor Crișuri au scăzut
cu doi centimetri
poșghița de la mal s-a rupt
în solzi argintii
pe semne că la noapte va ploua
pe a locuri
șipătul sfâșiitor al păsărilor
va pune în mișcare norii
tot ce iese din mine
va trece prin noapte
o noapte pe care nu o disting
dar o simt
poate că e aceeași noapte de gheață
din care am ieșit
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare cu povestea sa...
nu știu cât pot fi de folos
dacă împart sfârșitul lumii
în două
nu știu dacă pot separa
păsările de cer
apa de matcă
iarba de pământ și
oamenii de visele lor
sunt prea îndrăgostit de viață
ca să pot face asta
dar
nici nu vreau să dau
nimănui socoteală
și mai mult decât atât
cine a iubit va mai iubi
iar povestea oamenilor va
începe întotdeauna
cu a fost odată...
nu știu cât pot să vă mai fiu de folos
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
În clipa dintre mine și Dumnezeu
poate mai am nevoie de puțin crez
așa cum pasărea de înalt
să-mi trec numele
dintr-un cuvânt
într-altul și
din când în când să
las semne pentru atunci când
fiul meu
își va aduce aminte de mine
și-n cele din urmă
mai am nevoie de o ultimă rugă
sub care să mă retrag
ca o inimă bolnavă
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă rog lui Dumnezeu să mai aștepte
Mă rog lui Dumnezeu să mai aștepte
miroase a rânced
în împrejur
tăcerea se răzvrătește
nici fluturii nu mai zboară
în acest decor de întuneric
îmi joc ultima reprezentație
cineva îmi șoptește că-s
prea bătrân să mai învăț
repertoriul
încerc să-mi închipui plecarea
ca pe o toamnă văduvită de păsări
și un cer sub care groparii
au marcat o bucățică de pământ
pe întunericul din care a plecat și tata
adevărul e că mi-e frică
dorm cu lumina aprinsă și
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Azil într-o cicatrice (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cineva mi-a răpit moartea
nu vă grăbiți să mi-o aduceți înapoi
sunt un trecător anonim
cu tălpile tăbăcite de vreme
umbra mi-e ca o pânză
pusă la uscat
cum aș putea să-i plătesc răscumpărarea
când răpitorii
nici nu își spun pe nume și
mereu sosesc mult prea devreme
azi am privirea unui condamnat
nici nu-mi amintesc că sunt viu
carnea îmi trosnește pe os
par o pasăre decapitată de aripi
și mă târăsc printre oameni
dar nu-i bai
știu că sunt un început de poveste
ce rescrie ceea ce am fost
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neliniștea mută, suma tuturor întâmplărilor
dimineața la amiază și seara
cobor în mine să caut lucruri și
întâmplări despre care
nu o să vorbesc niciodată
din când în când
privesc în afară ca și când
aș cerși puțin aer
văd un cer acoperit cu liniști
apoi nimic
nici măcar o zbatere sau
un strigăt de pasăre
doar zidurile ce încă respiră din mine
fac suma tuturor întâmplărilor...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
De împrumut
e o toamnă blândă și-mi ține de cald
ca un poem de dragoste
în dimineața asta
totul se vede din mine
pământ oameni păsări
și cer
doar câteva iubiri
îmi scormonesc prin suflet
(și cine mai știe a câta oară)
în rest tăcere...
frigul se uită pieziș
dar nu-i bai
îmi trec chipul prin piatra
spălată de val
și mâine
o să-mi iau o altă identitate
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu, mă vei ucide în ziua în care vei reinventa plânsul...
mai rece decât iarna privirea ta
mă înghesuie între corzi
la nevoie știu că mă vei ucide
și vei reinventa plânsul...
crede-mă
în tot nesomnul acesta
îmi îmbrățișez trupul și număr plecările
în care am murit puțin câte puțin
zi de zi
trec peste iluzii
desenez pe coapsa ta
linii și puncte
ca un pictor fără mâini
inventez imagini...
știu că nu îți pasă
privirile lipite de geam
acoperă drumul cu ploi și
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învață să plângi, mi-a zis Dumnezeu (II)
nu-mi aduc prea bine aminte
zâmbetul lui
și nici
ultimele îmbrățișări
știu doar că
pe întunericul din noapte
scrijeleam cu unghiile - TATA
tăcut
de sub umbra rămasă
undeva în timp
mă privea Dumnezeu
de parcă
nu s-ar fi
întâmplat mai nimic
până în ziua în care
mi-a șoptit
întoarce-te în lumină și
în zborul de pasăre
niciodată în umbrele
care nu se văd
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
E duminică
nu-i nevoie să alerg de unul singur
doar așa ca să fac impresie
e îndeajuns să deschid
fereastra
și să
mă îndestulez cu
privirile primelor raze
timid mă așez pe genunchi
să împlinesc cuvântul
pentru rugă
știu că
nu mai sunt cel care am fost -
oaspetele unei vieți netrăite
și că
toate plecările din mine
n-au putut rosti acel cuvânt
doamne
azi voi fi iarăși copil
voi alerga prin ploaie și
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare cu povestea sa...
nu știu cât pot fi de folos
dacă împart sfârșitul lumii
în două
păsările de cer
apa de matcă
iarba de pământ și
oamenii de visele lor
sunt prea îndrăgostit de viață
ca să pot face asta
dar
nici nu vreau să dau
nimănui socoteală
și mai mult decât atât
cine a iubit va mai iubi
iar povestea oamenilor va
începe întotdeauna
cu a fost odată...
nu știu cât pot să vă mai fiu de folos
timpul mi s-a topit printre oase
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Cineva mi-a răpit moartea
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu, mă vei ucide în ziua în care vei reinventa plânsul
mai rece decât iarna privirea ta
mă înghesuie între corzi
la nevoie știu că mă vei ucide
și vei reinventa plânsul
crede-mă
în tot nesomnul acesta
îmi îmbrățișez trupul și număr plecările
în care am murit puțin câte puțin
zi de zi
trec peste iluzii
desenez pe coapsa ta
linii și puncte
ca un pictor fără mâini
inventez imagini...
știu că nu îți pasă
privirile lipite de geam
acoperă drumul cu ploi și
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semne pe suflet
de mâine dimineață voi începe săpăturile
o să mă opresc la doi metri
în pământ
îmi depun amintirile
una într-alta
ca un semn în anotimp ploios
păsări cu strigăt de moarte
vor coborî în liniști
cu ghiarele înfipte în lut
desenând peste mine linii
și în cele din urmă
din plânsul meu
vor înflori noi primăveri
sau poate cândva mai încolo cineva
mă va privi dintr-un rest de umbră
eu sunt unul și același cu tata
între noi sunt doar câteva iluzi și
un somn care înspăimântă
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
La capăt de drum o promisiune
cândva o să văruiesc gardurile
și cireșul din fața casei
sub care tata
își ascundea tristețile
apoi o să trag perdelele
cu mâinile împreunate
o să-l rog pe Dumnezeu
să coboare pentru o clipă
să stăm la taclale despre una alta.
închid ochii
și-mi las gândurile să hoinărească
printre singurătăți
o pasăre se lovește de geam
se face liniște
în cameră e cald
respir haotic
lângă veioza de pe noptiera din colț
sprijinite de ochelarii lui tata
câteva amintiri
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
În genunchi în fața iubirii
cândva eram foarte fericit
făceam dragoste sub duș
în parcuri și gări
țin minte
ultimul vagon în care
omorâsem uitarea
am tăiat-o în felii spunând
te iubesc nu te iubesc te iubesc
nu te iubesc
te iubesc
am închis fereastra
am tras perdeaua și
mi-am proptit buzele de
pieptul tău dezvelit ca o nucă toamna
coborâsem unul în celălalt
ca doi amanți
doar gândul
târât peste orgasm
îmi încetinea privirea
nu exista nimic dincolo de noi
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea, un fluture alb
vine din umbră și mușcă
din marginea urmelor
așa îmi amintesc moartea lui tata
iarna ieșise din drepturi
tata mă ținea strâns de mână
ca și când ar fi fost
ultima atingere
rece
ca un fel de liniște
dimineața
mult prea devreme
prin care oamenii trec
urcă și coboară
dintr-un autobuz
de transport local
ajuns la capăt de linie
de fapt fiecare
are propria liniște
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Carte: moartea, un fluture alb. Editura: Pim Iași
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Teodor Dume despre păsări, adresa este: