A început să ne cadă părul. Din pomi cad frunze. Iarna noastră e aproape.
aforism de Valeriu Butulescu din Steagul roșu (1983)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Femeia: Îți fac un ceai verde...
Bărbatul: Mai slăbește-mă cu zeama ta de frunze! Sunt cap de familie! Am și eu mândria mea de bărbat!
replici din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Don Siempre (către Ficus): Mai sus! Mai sus! Nu te lăsa ademenit de chemarea pământului! (Privește speriat spre ușă.) Suntem încercuiți! Știința și Rațiunea s-au unit împotriva noastră! Au luat cu asalt ultima redută a visului! (Către Ficus.) Înalță-te, nefericitule! Nu privi înapoi! Fiecare frunză a ta este acum o aripă!
replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zise copacul: Vântul mi-e prieten! Dar fiecare mângâiere a sa mă costă câteva frunze!
aforism de Valeriu Butulescu din Toamna cuvintelor (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
La icoana Ta Făcătoare de Minuni mă închin, Omenire! Sunt frunza care-și cântă copacul.
aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin frunzele sale toxice, cartoful sperie toți dăunătorii, exceptând gândacul american.
aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deși moarte, unele frunze se încăpățânează să rămână pe ramuri. La fel procedează unii oameni în politică.
aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2019)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie
Ca apucatele
toamna vulpile cad din pomi
una câte una
roșcatele
în zăvoi
avalanșă de oi
ssst
vântul tocmai de la munte vine
frunze șușotesc în vizuine
ssst
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Safta (toarce și cântă): Frunză verde de răchită
Trece luna pe orbită
Frunză verde flori de pară
Pe orbita-i circulară! (O octavă mai sus.) Of, of, of, of!
Baciul (reglează telescopul, ștergându-i obiectivul cu o batistă înflorată, scoasă de la chimir): Fă, muiere! Ți-am mai spus... Orbita nu-i circulară. Îi eliptică! (Își prinde batista înapoi la chimir.) Are două semiaxe. Aproape egale, dar totuși, diferite... Care vasăzică, nu-i cerc. Îi elipsă... Priceput-ai, au ba?
replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești nemuritor, muritorule! Învață lecția nemuririi subtile de la arbori. Frunza care cade toamna nu moare. La primăvară va fi înapoi, pe ramuri.
aforism de Valeriu Butulescu din Caietul albastru (2004)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ești arbore, ci frunză. Regenerabilă, sub alt nume și cu altă memorie. Nu ești o entitate efemeră, ci episod al unei entități eterne.
aforism de Valeriu Butulescu din Caietul albastru (2004)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia: De ce-ai plecat, domnule Regizor? Fugi de răspundere, ai? Te-a speriat utopia unui text? Și acum, te ascunzi în frunze, lașule! Ți-ai făurit legenda după care ți-ai luat zborul, ticălos sfânt! Îmi lași caricatura unei lumi, drept moștenire? (Femeia se ridică, dând semne clare de nebunie.) În ce să cred acum, când mintea mea se pierde în bezna pustiului? Aripi negre, ca o cortină, acoperă orizontul...
replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt frunză. E firesc să cad pe pământul de sub arborele veșnic al vieții. E firesc să urc iar în ramuri, dizolvat în sevele trunchiului. Așa arată nemurirea mea.
aforism de Valeriu Butulescu din Caietul albastru (2004)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purice: Da, doamnă! Am văzut cu ochii mei o minune! Când s-au ivit dușmanii, pădurea a început să freamăte! S-au răzvrătit copacii cei mari! Brazii și-au întins cetinile, ca niște aripi ocrotitoare. Stejari și paltini și-au unit crengile. Și dintr-o dată s-a auzit vuietul unei oștiri de arbori... Un zid viu a devenit pădurea... Trunchi lângă trunchi, frunză lângă frunză... Corbii și vulturii au înnegrit văzduhul! Lupii urlau amenințător! În poieni, pâlcuri, pâlcuri, se adunau jivinele!
replică din piesa de teatru Ștefan cel Viu (Valea Albă), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Amână frigul, Doamne, ia-ți norii înapoi!
Nu-mi pustii grădina, oprește vântul greu!
Pulsează încă seva în frunza de trifoi,
Să nu-ți așterni zăpada, mărite Dumnezeu!
O pasăre târzie mai cântă în zăvoi,
E încă soare în toamna sufletului meu.
poezie de Valeriu Butulescu din Versuri noi (octombrie 2016)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeriu Butulescu despre frunze, adresa este: