Textele de mai jos conțin referiri la sărut, dar cu o relevanță mică.
Norocul
eii... tu cel care m-ai iubit...
chiar îmi vine să râd
ți-aduci aminte ce s-a întâmplat ultima oară?
sărutul l-ai pus zălog, pe inima mea
și-ai mai pus în cale și-o toamnă
după care m-ai uitat într-o iarnă lungă și grea
ai frânt timpul în două și m-ai băgat
în buzunarul tău cu mărunțiș
o monedă orecare
după un timp, rătăcind
mi-aduc aminte că am nimerit
între niște degete butucănoase
nu ai idee cât am suferit
nu aveam valoare
eram o monedă de mărunțiș
și totuși
purtam urmele degetelor tale, purtam norocul
care după ce m-ai dat, te-a părăsit
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
December
un sărut suspină-n ruginiu de toamnă
o cană se îmbracă cu roșu de struguri
amintiri strivesc buze din nopți de jăratec
rătăcită o rază spre noapte aleargă
spre apus cerul suspină încă lumină
un eu mă alergă spre iarnă
un ochi de lac închide gene printre raze
târziu frigul se zgribulește-n ferestre uitate
pe mine am dezbrăcate priviri
un colț de umbră rătăcește tremurând câmpia
zarea dincolo de mine uită ziua trecută
o frântură de rouă se sparge înghețată
toamna spre iarnă strigă cu vânt și zăpadă
un strigăt de pasăre caută cerul ranită
fără priviri culori în cenușiu pictează zarea
vara trecută amăgește încă destine
năuc aleargă visul prin mine și-mi spulberă speranța
în pumn am strânsă amintirea ta
mă doare
nopțile curg încet în mine și rana vieți-mi suspină
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire roșie
ochii mei întorc-n priviri, jeanșii tăi de aseară
rochiile sau diluat în roșu
și ard
memorii în mii de bărbați
o gură sărutată adună nopțile
îmbrăcate în nuduri albe
ning copacii, lumini printre ei
rădăcinile lor scriu cu cer, pentru noi
casele oamenilor privesc pitic încăperile noastre
o bicicletă-și plimbă roțile, de copil, prin jăratecul căminului
alergând în flăcări, herghelii
eram, am fost
un câine ne latră la lună, trecutul
nu-i pare rău, n-am fost strigoi
un colț de bloc, o scară, o stradă, din umbră
ne pândește, prima-ncleștare-n sărut
frunzele parcului îndragostit, ne plimbă prin minte
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă aș putea...
dacă ar fi să fie
aș construi lumea frumoasă
ca un trup de femeie
dacă ar fi să pot
cu lumina ochilor ei
aș face far să ne lumineze căile vieții
dacă mi-ar sta în putință
aș pune zâmbetul ei de mamă fericită
în calea nopților pe drumul călătorilor
să le fie alinare de dor și mângâiere
dacă puterile mi-ar fi atât de mari
aș face ca cel ce urăște, ura lui să fie
ca iubirea pură a unei femei
și dacă aș relua lumea de la începuturile ei
aș da ploaie, soare, iarnă, primăvară, vară și toamnă
pentru ca să fie ca-n sufletul ei
dacă ar fi să fie, sărutul și buzele ei le-aș pune
poartă cerului în răsărituri și-n apusuri
să le simțim în dimineți și-n seri târzii
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (aprilie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cetate...
ziduri spre cer
turn în piatră
cubică încăpere
tăcere
pat alb în mijloc
străjeri ce păzesc
comoară ce în purpură
în zori și raze de soare
chipul luminează alb
mână ce stă nemișcată
o venă albastră
un tresărit, un zâmbet
încetișor mă aplec
te sărut
bobița de rouă
aplecată și ea
din colț de geană
captează lumina în ea
devenind perlă
de primăvară
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (februarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă
Lasă-mă
inima să închin
sufletului tău.
Lasă-mă să șoptesc nopții
să te încălzească.
Lasă-mă să spun văilor
răcoare să-ți dea.
Lasă-mă
să depun rugăciune
la catedrala vieții tale.
Lasă genunchii mei
să pipăie pașii tăi.
Lasă
genele tale să-mi fie
umbră.
Lasă fulgii de nea
să-ți sărute genele.
Lasă
printre raze de lumină
să vină iubire.
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nu vreau
trebuie să fim copaci
căci din ei ne cresc ramuri
trebuie să fim rădăcini, adânci, căci din noi
nu vreau să crească spini
nu vreau în viață deșertul scaeților ce spulberă nisipul
nu vreau cerul roșiatic și nici câmpia
nu
vieți ruginite
nu vreau ruguri pe dealuri
nu vreau să călăresc pe caii morții
nu vreu talangă, ca la oi rătăcite atârnată de gâtul vieții
și nici zgomotul trâmbițelor care zornăie arginții
nu-mi lua aerul
nu-mi crăpa pământul și nu-mi strica izvoarele
nu-mi dezbrăca tu munții
nu vreau nopți în loc de zi și nici
poruncă în genunchi ca să primesc
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericire
el pe coridor mă prinde-n brațe și mă strânge
ușă sprijinită și-un creion în dinți se rupe
pletele nu le mai simt răzvrătite și răscolite
doar inima-mi sărutul lung și-n amețeală erupe
pantoful se saltă singur în sprijin căutând perete
rucsacul cade mort și fără vlagă pe cimentul rece
sânul s-a întărit și zvâcnește fierbinte înainte
tremuratul răsuflării cată aer și se îndoiește
ah... Doamne cum poate fi atât de multă fericire
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecați! Lăsați-ne țara
Pădurea mi-a fost prima casă, sorții
Copacii! - trecutul infinit în număr -
prin ei de multe ori, când văd pe cer un vultur
mă regăsesc, pipăind umeda țărână-a vieții
Acolo-mi cântă fructul, de sus întors
în jos sămânță
Acolo! văd răsăritul nostru și-apoi din el
o nouă existență
Acolo...
simt obida și-n ochi tristețea
simt trecutul sub umbre îngropat și viața
Acolo încet-n gând înșir pe prispa nopții
haiducul
găndul
tăcerea
iar noaptea
iarna, trecutul și cuvântul
Cămpia! - mi-a deschis fereastra zării -
mi-a deslușit lumina și cerul după ploi
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (mai 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu o zi înapoi
zgribulit într-un colț de timp
mi-am îmbrăcat corpul într-o mănușă
și nu mă încape
ziua de astăzi a rămas cu un deget afară
nu am vrut să vă spun, dar la ultima stație
mi-am fumat sufletul cu ultimul fum
de atunci
roțile trenului îmi zăngăne sacadat și ritmic
în șolduri
sărut piciorul iubitei și-n legănatul gândului
încerc să fac dragoste cu ea
ah, trupul ei zvâcnește
încerc
să aduc o zi înapoi
...
bate cineva în masa tăcerii
liniște că vreau să se audă
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (decembrie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo cu tine
mă pot scrie oare pe buzele tale
ca un fluture când mângâie cerul sărutând o floare
și
...
crede că, a găsit fericirea
ca apoi spre seară să nu mai fie?
o clipă rătăcită a spart o fereastră din mine
și-au năvălit norii
cerul, soarele
tu!
...
oare totul este în noi fără să știm?
nu mă cunosc decât în izvor de viață
escaladând diminețile spre amiază
cu tine-n
gânduri de flori și-n fiori
parfumul tău mă duce spre seară
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (mai 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Un fir alb de viață
pamântul răsare și-n soare este flacăra
privirii tale, lumina se întoarce către răsărit
diminețile se plimbă pe cer
iar copacii întind brațele peste lume
adun ultima rouă din firele genelor, care
încă dorm, printr-o sărutare
o fărâmă de gând rătăcit se frământă în vârful copacului, vieții
sămânța lui peste noapte va cădea jos, scăpată
pentru o altă viață în adâncul pădurii iubirii
spătarul scaunului fără mine, privește-n albul tău
gol și lipit de masa tăcerii
mă cațăr pe coloana fără infinit, ca să ajung la tine
o pasăre măiastră se oglindește după firele vremii
ești un fir alb, rebel pe frunte, singură undeva departe
poezie de Viorel Muha (mai 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri ruginite
dispre munte dealul coboară vise
văile cuibăresc cețuri
sărutul frunzei atinge pământul și geme
un ochi de apă privește luna întoarsă
cerul lacrimează cu stele
gheara păsării nu doarme
sugrumă răsăritul și totuși o sageată de lumină scapă
apoi toate inundă lumea
sânul femeii suspină, geamul ferestrei tremură
apăsarea doare și-și dorește iubire
focul urăște întunericul și-l alungă
roata grea a lumii răsucește pământul
dinspre toamnă cu picături de ploaie rece
și-ncuie vara trecută
frunzele mor, pământul se îmbracă cu promoroacă
apusul se stinge, iar eu împart lumea mea în două
o parte o pun pe pântecul tău pentru altă viață
târziu noaptea se sparge spre lumină
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (octombrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eii ... a venit toamna!
seceta din mine nu m-a uscat
stropi de sus cad
mă ard
așternutul colorat, lasciv mă privește
în cerculețe
te ating, locul gol lipsește
sunt acolo
atigerile mâinilor, buzele sărută
sunetul intră în mine și cântă
o ramură se uită chiondâș prin colțul geamului
piciorul tău ritmic, se strânge
un tablou strâmb se uită de pe perete
între sânii tăi mă-ascund
masa nu mai are decât două picioare
un fragment de soare scrie
pe perete
ușa s-a mărit și parcă năvălește spre mine
în urechi geamătul vieții-mi șoptește
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (august 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu ucizi pasărea din mine!
caută-mi zborul, caută-mi suflarea
ia-mă, agață-mă de la colțul vieții, de pe stradă
din tramvai, din stație, să merg cu tine acasă
nu știi că vreau, chiar dacă spatele mi-e fața
atinge-mă de tine, să-ți simt puternic coapsa
suie-mă-n mașină, strâge-mi tare brațul
apasă-te disperat cu totul, să-ți simt puternic pieptul
forțează-mă cu gândul, în genunchi te pune
sărută-mă puternic, cu diavolul din tine
rupe de pe mine zdreanța, năvălește-n mine
buzele-mi rănește și cu dinții mușcă-mi fața
ia-mi piciorul și la cer tu-l duce
strâge-mă de mijloc și-mi sărută gătul
apoi epuizată, sfâșiată și rănită
să-mi spui că pasărea ce-n mine cântă
pe veci o vrei și că să zboare-i liberă!
poezie de Viorel Muha (august 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce v-ar păsa?
Doamne, niciodată!
Genunchii mei nu au putut săruta
pământul,
fără să fiu Eu!
Eu sunt nimeni, efemer, dar...,
ai mei, Bunicul, Străbunicul și Răstrăbunicul sunt acolo!
În țărână. Eu încă sunt aici!
Sper că, aici, încă mai este un loc curat!
Am șters mult până aici!
M-am șters și pe mine
și
aici oare mai pot ramâne Om?
mai departe mai am și alte...,
ca să văd ce voi mai fi?
Mulțumesc pentru cei puțini care m-au citit din suflet.
Mâ înclin în fața lor,
sincer,
dacă au simțit cu adevărat ceva
din cuvintele mele, aiurea inșiruite!
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (august 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te aștept
citesc pașii mei prin oase de gheață
fulgul disperat țipă prin geam la mine
nu agăț ultima sărutare de cârligul vieții
nu vreau ușa băncii să o tărăsc în neștire
șoseaua vieții încă-mi este liberă
alerg plutind după tine
arunc îmbrăcămintea de trecut, în timpul din urmă
am luat cheutorea zilei de astăzi
și într-o stație de metrou, încerc prin privire
să o arunc numai spre tine
bluza neagră stă numai pe un umăr
atârnă golaș desupra rotundului așteptării
ginșii mă lasă să văd pielea albă
de sus și de jos de unde începe viața
neglijent privesc strada și uit de zebră
ea mă obligă să-mi cântăresc, câteodată viața
acuz cu degetul ochiului meu care nu vede
seara, albul pătratului fără de cute
noaptea-mi este zbatere, fără sunete
te-aștept să-ți văd marmura dezgolirii
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am uitat că...
Amintirile din grinda veche
tânguitor gem.
Că-n brațul lumii tale
nopți ard aprinse
că dor gândurile
și simțurile răscolesc
galben de soare.
Că ape albastre sculptate
prin lacrimile irișilor tăi
cu toate culorile strigă
stai.
Am uitat că...
smaraldul arde negru
zdrobindu-mi inima.
Am uitat...
căminul nopților noastre
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara din tine
în prima zi când m-am văzut în strâmtoarea privirilor tale
am crezut că am îmbrăcat trupul tău
nu eram pregătit, sincer, să fiu eu cel care a-și putea fi tu
dar durerea o duc în mine și nici
nu cred că voi putea vreodată să știu a număra în doi
învață-mă să fim, căci demult la umbra vieții
m-am uitat într-o zi a unei iubiri stinse
dar nu am ajuns încă cenușă
ard mai mult decât soarele din privirea ta
acum
dacă vrei
ascultă-mă și nu mă sinucide
am pantofii vieții tociți de pași pierduți
pe drumuri rătăcite
nu mai știu a mă mai juca, cu sărutul alb al căderilor curbate
de la încheietura mâinilor tale, a curburii lebedei din tine
și a privii lacul, acolo unde se oprește sărutul cerului
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din cer plouă cu tine
copii născuți în trupuri moarte
așteaptă viul să vină din viitor.
căruțe de păsări trezite
sunt roți pe cer, deșteaptă-te!
valea plângerii s-a mutat,
lăsând aici
o casă prea bătrână de timp.
un fum de vânt bântuie nori de ploaie.
tristețile toamnei caută intrări,
de suflete fără pustiu.
la un geam chipul meu strivește noaptea,
iar negrul întunericului îmi orbește
așteptarea.
este frig în căldura pustie a casei,
iar tavanul nu-mi mai este
decât carcasa trupului meu.
aștept răsturnarea vieții, golind gânduri,
dincolo de miezul trecerii timpului.
pata de pe peretele albului devine chipul tău,
în întuneric.
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (octombrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Viorel Muha despre sărut, adresa este: