Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

William Shakespeare despre ochi

William Shakespeare

Sonetul 153

Stă Cupidon cu torța în somnie
până ce iată, i-o răpi o zână
muind cu grabă gingașa făclie
într-o fântână-a dragostei, fântână
cu pururea învăpăiat, potirul
și-nfierbântat de flăcări dezmățate
până ce clocotul devine irul
vindecător al bolilor ciudate.
Din ochii dragei, torța-și ia văpaia
iar Cupidon mă pune la-ncercare
pașii, ndreptându-mi-i, să caut baia,
ca un bolnav ce n-are alinare.
Doar ochii ei îmi pare că-mi sunt leacul,
când Cupidon își împlinește placul...

sonet de din Sonete (1609), traducere de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 18.99 lei.
William Shakespeare

Sonetul 119

Ah, poțiuni din lacrimi de Sirene
Făcute-n alambicul diavolesc
Mi-au dat nădejdi și frici cotidiene
Și m-au făcut să pierd, nu să primesc!
Și inima ce gafe nedorite
A săvârșit crezând că s-a sfințit!
Cum îmi ieșiră ochii din orbite
Când febra nebuniei m-a lovit!
O, răul e benefic! Va să zică
Ce este bun el face și mai bun;
Și dragostea căzută o ridică
Atât de mult cât nici nu pot să spun.

La ce-am avut, eu mă întorc spășit,
Prin rău am scos de trei ori ce-am plătit.

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 114

Sau poate minții ce-ai încununat
Îi place-a bea regeasca măgulire?
Ori ochiul vede clar și-adevărat,
Dar schimbă totul din a ta iubire,
Făcând din pocitanii de coșmar
Blânzi heruvimi ce seamănă cu tine,
Creând minuni din tot ce e vulgar
Prin alchimia ce îi aparține?
O! Cred că ochiul e lingușitor,
Iar mintea bea regal tot ce primește;
El știe ce ea vede încântător
Și-i toarnă-n cupă numai ce-i priește.

Otravă dac-ar fi, păcatu-i mic,
Căci prima dată ochiul bea un pic.

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 132

Mi-e drag de ochii tăi, le simt privirea
Atunci când tu mă chinui nefiresc,
Cerniți cum sunt, jelesc amar iubirea
Și-n suferință mă compătimesc.
Dar nici măcar al dimineții soare
Pe cerul gri nu e mai luminat,
Nici steaua serii nu-i mai lucitoare
După apus, când s-a întunecat,
Decât e ochiul tău care jelește;
O! Dac-ar fi și inima la fel
Să mă bocească, c-așa slava-ți crește,
Să-ți fie milă de-un amic fidel,

Eu aș jura că negrul e frumos
Și că-i urât tot ce e luminos.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 46

Inima mea și ochiul se sfidează
Fiindcă nu vor nicicum să te împartă;
Căci inima vederea încețoșează,
Iar ochiul vrea de tine s-o despartă.
Și inima pledează-n ea să stai
Ca într-un scrin ce ochiul nu-l străpunge,
Însă pârâtul se revoltă, vai,
Spunând c-a ta splendoare-n el ajunge.
Ca pricina să fie lămurită
Gânduri din inimă s-au strâns la sfat
Să dea sentința cea mai potrivită,
Ochiul cu inima să fie împăcat:
Așa că trupul tău lui îi revine,
Iar inimii iubirea ce-i în tine.

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 130

Ochii iubitei nu-s precum un soare;
Buzele ei nu-s roșii ca mărgeanul;
Neaua e albă, sânul ei gri pare,
Păru-i sârmos și închis cum e catranul.
Văzut-am roze multe, colorate,
Dar în obraz să-i stea nu se îndură;
Și sunt parfumuri mult mai delicate
Decât al ei miros ieșind din gură.
Îmi place când vorbește, dar știu bine
Că muzica mai delicat răsună;
Nu știu cum merg zeițele divine:
Iubita mea pășește pe țărână.

Dar, zău, că este mult mai rafinată
Decât orice femeie lăudată.

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 18

Să te compar acum c-o zi de vară?
Tu ești cu mult mai blând și rafinat
Că mugurii de Mai vântu-i doboară
Și vara-și vrea chiria imediat.
Ochiul din cer e uneori fierbinte,
Iar alteori se-ascunde după nori
Și ce-i frumos decade, ține minte,
Din voia sorții oarbe, adeseori.
Dar vara ta eternă n-o s-apună
Splendoarea ei mereu o s-o privești,
Iar umbra morții n-o să te răpună
Că-n ale mele stihuri veșnic crești.

Și-atâta timp cât lumea mai trăiește
Poemul meu o viață-ți dăruiește.

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 9

Te temi să nu faci văduva să plângă,
De-aceea viața-ți irosești burlac?
Ah! Moartea, că n-ai prunc, o să te frângă,
Iar lumea va jeli un prostănac.
Și lumea va vărsa lacrimi amare,
Că e vădana ta, n-a procreat,
Când orice altă văduvă prunc are
Și-l vede-n ochii lui pe-al ei bărbat.
Iar cel ce cheltuiește cu larghețe
Nu e statornic, fiindcă lumea-l vrea
Dar risipește mândra-i frumusețe
Ce astfel piere fără a crea.

Și-acela ce pe alții nu-i iubește
O crimă rușinoasă săvârșește.

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 61

Așa voiești, ca amintirea ta
Să-mi țină noaptea pleoapa desfăcută?
Și vrei ca somnul să nu-l pot gusta,
Iar umbra ta sa râdă nevăzută?
E al tău spirit cel care-a venit
Să-și bage nasu-n treburile mele
Pentru-a vedea dacă m-am lenevit,
Dacă-s gelos sau am păcate grele?
Nu cred, tu nu iubești atât de mult,
Iubirea mea îmi ține ochiul veget
Iubirea pură, pe care-o ascult
Și de-al tău drag veghez fără să preget:

Eu treaz aici, tu treaz în altă parte
Cu alții-n jur, de mine prea departe.

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 46

Inima mea și ochiul se sfidează
Fiindcă nu vor nicicum să te împartă
Căci inima vederea încețoșează,
Iar ochiul vrea de tine s-o despartă.
Și inima pledează-n ea să stai
Ca într-un scrin ce ochiul nu-l străpunge,
Însă pârâtul se revoltă, vai,
Spunând c-a ta splendoare-n el ajunge.
Ca pricina să fie lămurită
Gânduri din inimă s-au strâns la sfat
Să dea sentința cea mai potrivită,
Ochiul cu inima să fie împăcat.

Asa că trupul tău lui îi revine,
Iar inimii iubirea ce-i în tine.

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 17

În viitor, cine-o să-mi creadă versul
Chiar de-ar fi plin de lucruri rafinate?
Că-i un mormânt, știe și universul,
Căci te prezintă doar pe jumătate.
De ți-aș descrie ochii în cuvinte
Și-n stihuri dulci virtutea ți-aș cânta
Urmașii-ar spune: "Acest poet ne minte,
Un chip divin pe-aici nu poate sta".
Iar foile de vreme îngălbenite
Vor bălmăji ca un bătrân senil,
Și meritele tale îndreptățite
Tărăgăna-vor ca un antic tril.

Dar dacă un copil tu vei avea
Vei fi și-n el, și-n poezia mea.

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 55

Cavouri princiare, marmorate,
Nu vor dura cât versurile mele,
Dar tu vei străluci în ele toate
Când piatra va crăpa în vremuri grele.
Războaie vor surpa statui o mie
Și ziduri vor cunoaște prăbușirea,
Dar Marte sau vreun foc din bătălie
Nu vor putea să-ți șteargă amintirea.
Tu vei călca și moartea și vrăjmașii,
Iar măreția ta nu va apune
Vor ști de tine-n veacuri toți urmașii,
Ce lumea, încet-încet, o vor răpune.

Dar pân' la judecata ce-osândește
Trăiești și-n vers și-n ochiul ce iubește.

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 47

Inima mea, cu ochiul s-a împăcat
Și reciproc își fac numai favoruri;
Când ochiul jinduind te-a căutat
Și inima s-a sufocat de doruri,
Cu-al tău portret ochiul s-a ospătat,
Iar inima-n tablou benchetuiește;
Apoi ochiul de inimă-i chemat
Ce gânduri de iubire-i dăruiește.
Deci prin portret sau prin iubirea mea,
Când ești plecat, rămâi mereu cu mine
Și-oriunde ai fi, gândul te va vedea,
Iar eu voi fi cu el când e cu tine.

Dar dacă doarme, ochiul meu privește
Al tău portret și inima-mi trezește.

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 49

Mă pregătesc, că poate vreodată
Te voi vedea că îmi găsești cusururi
Fiindcă iubirea fi-va consumată
Și-un greu bilanț va prinde-atunci contururi,
Când tu ca un străin pe drum vei trece
Și-ți vei feri și ochiul ca un soare,
Iar vechea ta iubire va fi rece
Și va găsi motive de uitare.
Eu de pe-acum m-ascund adânc în mine
Știind că va veni și neputința
Și mâna mi-o ridic, c-așa e bine,
Să te susțin când îmi pronunți sentința.

Mă lași sărac, căci legea este lege,
Iar a iubi, eu nu mai pot alege.

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 139

Să nu mă pui să motivez tortura
Când inima mi-o chinui cu trufie;
Nu mă răni cu ochiul, ci cu gura;
Omoară-mă, dar nu cu viclenie.
Poți să iubești pe altul, scumpă fată,
Dar nu-l privi atunci când ești cu mine;
De ce să mă rănești fiind șireată
Când nicidecum eu piept nu îți pot ține?
Hai să te scuz: iubita bine știe
Că ale ei priviri mi-au fost vrăjmașe,
De-aceea le întoarce, să nu fie
Seducătoare, cruzi și pătimașe.

Eu sunt ca mort, deci nu-ți feri privirea,
Ucide-mă cu ea, curmă-mi mâhnirea.

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 113

De când m-am dus, ochiul în minte crede
Și el, ce mă-ndruma pe calea mea,
În parte-i orb și doar în parte vede,
Dar, practic, să perceapă n-ar putea.
Că nicio formă-n inimă nu duce
De pasăre sau floare sau model;
Nimic nu poate mintea să apuce,
Iar ce-a privit nu zăbovește-n el.
Căci tot ce vede, lucruri dulci, amare,
Făpturi plăcute sau hidoase rău,
Noapte și zi și munte, dar și mare,
Corb, porumbel, le schimbă-n chipul tău.

Și neputând mai mult, plină de tine,
Mintea îmi face ochiul de rușine.

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 14

Eu nu-mi culeg cunoașterea din stele,
Deși pricep ceva Astronomie,
Dar nu vestesc noroc și nici belele,
Nici foamete și boli și sărăcie.
Și nu pot spune soarta cu-amănunte
Să știe toți dacă e vânt sau ploaie
Ori să prezic la regi, ca să-i încânte,
Privind spre cerul cu sclipiri vioaie.
Ci eu cunosc ce ochiul tău vădește,
În timp ce sus în stele văd prea bine
Că frumusețea cu-adevărul crește
Când procreezi, așa cum se cuvine.

Căci altfel, prevestirea este clară,
Frumos și adevăr cu tine o să piară.

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 133

O, inimă lipsită de rușine,
Ce mă rănești și-mi întristezi amicul!
Nu ți-e de ajuns că mă căznești pe mine,
De ce-l faci rob și îi întuneci chipul?
Ochiul tău crud gândirea-mi fascinează
Și-al meu amic își pierde a sa vrere;
Tu m-ai lăsat, el mă abandonează,
Renunț și eu la mine; ce durere..
Din pieptul tău fă temniță regească
Inima mea s-o ții în chezășie;
De-acolo însă ea o să-l păzească
Ca să nu-mi dai pedeapsă aspră mie.

Dar o s-o faci, că-s subjugat de tine
Și sunt al tău cu tot ce e în mine.

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 149

Cum poți să spui că nu te îndrăgesc
Când partea-ți iau chiar împotriva mea?
Gândind la tine mă nesocotesc,
Ca un tiran, căci inima te vrea.
Al tău vrăjmaș crezi că îmi e amic,
La cin' te-ncrunți vezi că mă ploconesc?
Nu, nicidecum, ba încă mă ridic
Chiar împotriva mea și gem firesc.
Ce har am eu atât de drag și pur
Și mult prea mândru pentru a-ți servi
Când ce-am mai bun iubește-al tău cusur
Și-l miști cum vrei cu ochii tăi cei vii?

Urăște-mă, iubito, c-am simțit,
Iubești pe cei ce văd, eu sunt orbit.

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 5

Acele ore, ce-au creat cu trudă
Un chip frumos ce ochii îi vrăjește
Vor deveni tirani cu fața hâdă
Și vor sluți splendoarea ce-nflorește.
Iar timpul sprinten vara va schimba
Într-o pocită iarnă, să-l lovească
Să îi înghețe seva și frunza să i-o ia
Să-l ningă aspru și să-l pustiască.
Și dacă toată vara nimic n-a distilat
Să pună într-un flacon pentru păstrare
Efectul frumuseții va fi anihilat
Și încet-încet va trece în uitare.

Dar floarea distilată, ce iarna e uscată
Păstrează măreția-n esența aromată.

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu William Shakespeare despre ochi, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Blog: Aforisme

Mai multe în Blog »

Forum: Citate

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook