Citate despre abur și moarte, pagina 2
Vis marin (2)
Ai venit în grabă...
cu ochii tăi, mai verzi
decât marea și smaraldul...
Ai clipit din ei dulce
și ai limpezit
cerul învăluit de aburii
asfințitului...
Ai mai clipit o dată dulce
și ai îmblânzit furia mării,
ca să poți culege
alge verzi pe plaja pustie.
Ai căzut apoi istovită
cu obrazul în nisipul
toamnei,
rece și aspru.
Ai rămas așa... în așteptarea
brizei de seară,
să dormi sub mângâierea ei,
să visezi pâlpâitul
pescărușilor în căutarea
[...] Citește tot
poezie de Ioan Friciu (1 octombrie 2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ger turbat. Stâng, drept, stâng, drept, stâng, drept... culcat! Om (aproape) viu de zăpadă cu picioarele înnodate de alcool și brațele ca două lopeți despicate și aruncate în fundul unui beci pustiit. Țurțurii curgând parcă din felinare luminau și ei, la rândul lor, străzile împânzite de sămânța divină din care în acea seară nu avea să răsară niciun fiu (poate doar moartea ar fi putut să schimbe ceva în peisajul monoton). Damfuri chinuite pluteau către cer, în spirale, legându-se de aburii gerului ca niște lanțuri ruginite și groase ce ar strânge trupuri de îngeri, criogenizate. Niciun zgomot, niciun glas, nicio înjurătură... nimic pe o rază de câteva sute de metri, și unul dintre copiii pământului zăcea lat în îmbrățișarea acestuia. Cămașa albă a părintelui îi penetra carnea de piatră într-o încordare demult visată. "Iubito..." cu un murmur aproape stins. "Iubito, de pielea-ți albă aș putea să mor, și n-aș mai avea nevoie de lumină, în respirația ta aș putea să fiu îngropat, și n-aș mai cere o altă eternitate, în noapte aș pune somnul să te iubească asemenea mie, și n-ai mai avea nevoie de odihnă." Delir. Febra topea gheața din jurul omului, și dragostea creștea în carnea lui odată cu boala. Spasme din Iad și îmbrațișări de sânge, trotuar dezolant, obraji de var, întuneric alb și o inimă ale căreri bătăi făceau cărări prin zăpadă.
Ionuț Popa (februarie 2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Textele de mai jos conțin referiri la abur și moarte, dar cu o relevanță mică.
Nelacrima
Clipește și află ce-i clipa momentul
din care capacul se pune la loc
să umple cu aburul fraged absentul
apoi condensatul să pice în foc
Mă rog de o frunză să-mi dea din verdeață
când soarele-mi arde venirea aici
sunt doar pe o clipă cusută cu ață
de ploaie cu acul din ghem de arici
Mă simt mușcătura din mărul văratic
un vierme îmi cântă în păr de dormit
și poate albastrul vibrând pe jăratic
ce-n sine absoarbe un mic asfințit
Mă dărui destinsă acum picăturii
să verse un vers în acest univers
e bubă de clipe pe-ntreg cerul gurii
Ne-nghite o moarte agilă din mers
poezie de Radmila Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe
În noaptea neagră, candelabru sumbru,
Mai luminează visele și viața
Deși visez, visez de-o viață-ntreagă
Simt cum încet, încet moare speranța.
Secundele le văd cum se ridică,
Ușor, precum un abur, către cer
Simt liniște, simt nerăbdare, frică
Și-n zborul lor, cu ele, vreau să pier
Mă-ntorc tăcut la existența noastră,
Dar nu sunt eu, e-o rază de lumină
Care pătrunde printr-o ceață deasă
Acum în întunericul din tină
Și mă trezesc sub un umbrar de nouri
Străin, tăcut, cu lacrimile-n barbă,
Părând că-aștept să se ivească zorii...
Dar mă întreb: de ce atâta grabă?
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă-n octombrie...
Iubește-mă-n octombrie, străino,
-Că în noiembrie deja-i târziu
Fii pentru mine primăvara iernii
Și eu o umbră, poate, c-o să-ți fiu.
Alintă-mă în toamna desfrânată,
Ce chiuie în aburi dulci de must
Ca-n lumea asta, de putere beată,
Iubirea să nu pară-un sentiment vetust.
Iubește-mă cu teamă și ardoare
Căci zguri de plumb răsar pe veac...
Fii elixir speranței care moare
Ca eu tristeții tale să-i fiu leac.
Apari duios din ceața ruginie,
Cu părul tău, de toamne răvășit,
Iubirea ta molcomă și târzie
Să-nvioreze sufletu-mi sfârșit.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Trăind un vis urât
M-aș contempla, dar nu mă văd
Că eu sunt umbra nimănui,
În jurul meu e doar prăpăd
Și morții dănțuiesc hai-hui.
M-aș admira, dar nu exist,
Sunt abur violet, nociv,
În mine zace duhul trist
Că-s mortul cel mai longeviv.
M-aș pune-n cartea de povești,
Cu-a mea privire autistă,
Să poți cândva să îmi citești
Un testament ce nu există.
...
M-aș face drac sau Dumnezeu,
Sau poate iad, sau Paradis,
Dar nici nu știu, am fost un EU,
Sau poate-i doar un simplu vis
poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Superstiții
Din flori de tei culese dintr-o vară
Când mă strângeai la piept strigând:"Rămâi!"
Ți-am pregătit, iubite-n astă seară
Un ceai purtând un zâmbet de lămâi.
Cu mierea buzelor i-am dat dulceață
Și-n aburi tainic am ascuns povești
Nu mai vorbi, tot vrând să dai povață
Ai ostenit și tot mai palid ești.
Te sperie în noaptea asta anii
Mulți adunați și prea puțini trăiți
Îi vezi pe tâmple cum ți-au pus dușmanii,
În toamnă ghioceii nedoriți.
Te răscolește toamna în mișcare
Oftezi pierdut și tot pe gânduri stai
Și-atunci, șoptind, te scap de-ngrijorare:
"Nu ești pe moarte, ai doar guturai!"
poezie de Luiza-Adriana Grama
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
E moartea cântec boală veche
ți-s ochii înrămați în lăcrimare,
icoană ce-mi veghează ruga-n buze
ce-i abur care suie-n vămi confuze -
ni-s existențele cafele-amare...
visării depărtările ni-s muze
slăvind cu stih a zborului chemare
și cât clipita-i Dumnezeu de mare
la sânul întrebărilor lăuze.
infern de preacuvinte-n sânge doarme
scăldând morminte-n înserări de om -
plutesc pe umbre îngeri fără karme...
prin timpul cu secunda galantom
sicrie vin, ființa să o sfarme
și-i cântecul ades de-amurg simptom...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce sunt eu oare pentru voi?
Ori sunt arcușul pe vioară,
Ori mână pentru amândouă,
Ori numai cântecul ce zboară...
Sau doar urechea veșnic nouă
Ce se smerește și coboară
Să-asculte "cântecul" din "rouă",
În zorii tainici ce tot zboară...
Ori-un chimval dăruit vouă
Să-i stoarceți lacrimi ce învioară
Sau mângâieri ce împresoară...
Sau poate-s "abur" ce înfioară
Într-o răscruce-a dimineții
Apusul ce ne înfășoară
Încă din zorii tinereții...
Poate-s "pribeagul fără țară",
Poate-s o epopee nouă,
Un dor neștiut, născut să piară,
Ori fir de iarbă ivit când plouă
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieții, Diverse
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inelul cu safir
În raze arămii de-apus când am plecat,
Inelul cu safir în deget ți l-am pus
Și-am spus: "Să te gândești mereu
La cel ce ți l-a dat".
Și-n raze arămii de-apus
Încet m-am dus.
Dar când departe,-n luptă,-nflăcărat
Muindu-mi spada-n sânge de păgân,
Mi-am scris temutul nume-n cartea de eroi,
Tu... ai zvârlit inelul cu safir
În fundul lacului din parc.
Dar nimfa lacului l-a prins pe când cădea
Și ți l-a pus în sân
Pe când dormeai pe mal.
Apoi, târziu, când eu zăceam străpuns de lănci,
Străpuns de-nveninatele săgeți,
Tu ai zvârlit inelul cu safir
În fundul râpei negre și adânci
[...] Citește tot
poezie clasică de Eugeniu Speranția din Antologia poeziei simboliste românești (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu totdeauna, Doamne, ești cu mine
Tu totdeauna, Doamne, ești cu mine
și nici o clipă singur nu mă lași.
Puterea Ta e taina ce mă ține
din cei dintâi la cei din urmă pași.
Tu nu lași, nici nu mă uiți vreodată.
Străbat cu Tine munți înalți și lunci.
Eu n-am să văd nici moartea niciodată,
ci eu voi fi ascuns în Tine-atunci.
Cu Tine-n rând străbat în zori cărarea,
cu Tine-n rând veghez în ceas târziu,
când Tu mă mustri, simt în piept mustrarea
și când Te bucuri, totdeauna știu.
Nu sunt decât un abur ce se-nalță,
un fir pe praf îndrăgostit de-o stea.
Dar tu mi-ai pus în suflet o speranță
ce nimeni altul nu mi-o poate da.
Au fost odată șiruri de păcate,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Batista cu neuroni
păsări de timp prin aer de clipe
Domnul ce moare din carnea povară
nimeni de oameni nimic duc pe-altare
ape de gând nălucind în ulcică
lacrimi zidesc pe chipuri zeire
cerul e-o raclă-n trupesc rugăciune
și iarăși e iarnă-n cuvinte la mine
acasă e unde dumnezeu e copacul
iar mărul cu șarpe-n infern decupat
e doar să zărim mai lesne lumina
pe tine iubesc locuire de șoaptă
precum aș înfige o taină în moarte
în viul enigmei rămășiță de abur
suind dintr-o piatră în caldul imens
electrică urmă de rouă de zori și zi re carnată
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hoinar
Efemer prin orologii
O clipă de umbră sub soare
O picătură de carne
In hămesitul timp
O adiere de vorbe trecătoare
Un pai in șemineul vieții
Abur in ocaua morții
Plumb in talgerul judecătii
Un fir de iarbă in vântul sorții
Un cocon de lut cu vise
O cârtiță ce sapă după aripi
Hoinar praf pe masa vieții
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasornicul
Ceasornic! Zeu amarnic, nepăsător, c-un deget
Pe fiecare ameninți spunâdu-i "Nu uita!"
Durerile în freamăt curând s-or împlânta
În inima-ți ca-n tina lovită fără preget
Plăcerea ca un abur în zare va pieri
Cum în culise-și pierde silfida legănarea
Oricare clipă soarbe un strop din desfătarea
Ce tututor ni-e dată cât timp vom mai trăi
De trei mii șase sute de ori pe ceas. Secunda
Șoptește: "Ține minte!" Cu glasul lui mărunt
De greier, spune Acuma: tot Altădată sunt
Sugând cu trompa-i hâdă viața ta ca unda!
Remember! Esto memor! Tu mână spartă! Vezi!
(Vorbește-n orice limbă gâtleju-mi de metal)
Minutele sunt scumpe, nebune mineral
Al cărui dram de aur se cade să nu-l pierzi!
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abur incolor
Un suflet frumos
Mereu el va scrie
Cu un gest duios
Nu-l ții în colivie
Lumina lui e inima
Iubirea este soarta
Dulce alinare carma
Învinge și moartea
Nu-i zăvorâ zborul
Unui abur incolor
El îsi plânge dorul
Prin aripile fluturilor
De iti iese-n cale ta
Tu esti omul fericit
Te cuprinde liniștea
Simți cum esti iubit
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vecie
Pe singuratecele văi,
Strâng negurile clăi pe clăi.
Aici, vecie, să mă ngheți,
Cu fața către dimineți...
Aleargă ochii cât ce pot,
Spre largul ulilor înnot,
Sau cad cu negurile n gol,
Pe apa ta cu vad domol.
Și toate vin și toate trec
Și toate pier, ca ntr'un înnec.
Pe țărmul ce-a ncuiat în morți
Tăceri cu lacătul la porți,
Vin pomii să nflorească iar,
Cu gâtul peste pălimar.
Din ierbi, se uită uneori
Tăcerile, la căpriori,
Le dă, din mână, mugur crud
Și le desmiardă bolul ud...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Ciubotărașu din "Însemnări ieșene", Anul III, Vol. IV, Nr. 21, 1 noiembrie 1937, p 481-482
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
C-am să mor
Vocea atât de caldă mă cunjură
Ca un abur de trandafir din apă
termală, dezghetându-mi clepsidră
unde timpul mă învată-n secundă
să fiu doar nisipurilor turțure,.. umbră.
Unde tu, invăluită-mi ca un trandafir
agătător mă topești ușor, ușor...
Într-un gheizer sub arcada de zefir
a brațelor... în sakura șoaptelor!
Uitând nebun după tine... c-am să mor
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vecernie cu parfum de lumina
Sunt tot aici,
nu știai?
tocmai îmi caut urma prin catacomba
îngerilor purtați de lumină.
mi-e teamă să respir cu ei,
m-aș putea lovi de lumina lor,
așa.. m-am prefăcut în aburul din ochii tăi
cerșind mâna ta cu gust de mare...
aș sta o veșnicie și încă o zi
mirosind cu ei lumina,
dar acum locuiesc cu două aripi
într-un copac pictat de umbra ta.
de atâta alb si liniște
se răstesc fulgii la mine
ei nu știu că mai am de născut
o viață din tine,
mă înghesui toată
într-o vocală ce cuprinde cerul,
[...] Citește tot
poezie de Ioana Bolba
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
O toamnă necesară înlăuntrul fiecăruia
Noi am rostit toate acele cuvinte; dar, pentru drumul
pe care vom apuca, cuvintele
nu pot forma un plan. Nu exista altă pregătire, fără de numai
harul divin. Greșelile mele
au stat ascunse. Cineva ar putea numi așa ceva pregătire!
Am un strop minuscul
de cunoaștere în sufletul meu. Îl las să se dizolve în oceanul tău.
Sunt atât de multe primejdii în el.
Înlăuntrul fiecăruia din noi este o toamnă continuă. Frunzele noastre
cad și sunt duse de vânt
peste ape. O cioară cu picioare negre croncăne
despre cele trecute. Apoi,
generozitatea ta revine: primăvară, aburi, inteligență,
parfum de zambile și trandafiri,
[...] Citește tot
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
Din aburi de trecut se desfășoară,
Ca o fantasmă, lunecând prin aer,
Făptura ta; s-a scurs pe-al vremii caier,
Un an de-atunci, și-i iarași primăvară.
Și azi te văd precum odinioară
În umbra dimineții, diafană;
Nu poate-a te reda săraca-mi pană
A unui început de primăvară.
Simt, clipa-aceea-adânc mă înfioară
Și nu pot șterge vie-mi, plăsmuirea
A unui chip ce mi-a-nrobit simțirea
Ținând în păru-i flori de primăvară.
Privirea-ți, enigmatică fecioară,
Cea născătoare de adânci eresuri,
Având o mie și-unu' de-nțelesuri,
Purta în suflet veșnic, primăvară.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Adrian Gugea (26 martie 2013)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre abur și moarte, adresa este: