Citate despre abur și moarte
citate despre abur și moarte (inclusiv în versuri).
Plăcerea de a muri
Să mori din dragoste
A visa, a dormi, a iubi, a muri
Te simt în suflul meu, abia am curaj să te respir
Simt că mă frânge aburul tău, nu pot să-mi revin
De când trăiești în amintiri mi-e noaptea amară
Strig agonia mea și mă-nec în fumul de țigară.
A fi sau a nu fi, a muri, a dormi
Sunt mort de frica nopții și a morții, a chinului
Cuvintele lovesc în pleoapa deschisă a destinului
Aștept pe-o margine de timp în umbra scăzută
A formei tale tulburi, tristă și obosită
Strigătul meu spre viață și strigătul spre moarte
Se zbate-ntre pereți de singurătate
Se zbate-n contratimpi în nopțile grele
Bătute-n cuie ascunzând zilele mele rele
[...] Citește tot
cântec interpretat de Michael Sardou, muzica de Michael Sardou, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu
Târziu
pe izlazul păcatelor
lângă moaștele unei mitraliere
vin ani de cenușă
obosiți
târând nedumerirea printre cruci
peste fulgerul mort
prăbușit
în aburul unei dimineți despletite
jalnic
se tânguie o amintire.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aburi infernali se ridică și umplu creierul, până când înnebunesc și inima mi se schimbă cu desăvârșire. Vezi această sabie? Prințul întunericului mi-a vândut-o. Pentru mine el este cel care măsoară timpul și dă semnalul, cu tot mai multă îndrazneală interpretez dansul morții.
Karl Marx în Despre chestiunea evreiască
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografie interioară
Din țara cea senină
A zilelor de ieri,
Din aburi și lumină
Și din parfum de meri
Spre țara ce-o să vină
A zilelor de mâine,
Din fructe dulci și coapte
Și din miros de pâine,
Se-află o cale-ntinsă
Albastră, argintie,
Ce mângâie cu coapsa-i
Rotundă și nurlie
Acea lumină blândă
A sufletului meu
Ce-ascunde în lăuntru-i
Iubiri, morți, Dumnezeu.[...]
poezie de Cristian Popp
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rara fericire de primăvară
Doamne, ce abur e pe fruntea lumii,
De la un lucru pân-la umbra lui!
Aleargă armăsarii ca nebunii,
Frecându-se de garduri și statui.
Uităm atâtea! Curgem doar pe legi!
Crucile celor morți în iarnă, smulse,
Își suie tainic brațele a crengi,
Redevenind copaci, pornind cu frunze.
E-o zi atât de rară, de întâmplări tăcute,
Încât parc-aș trăi pe lut de rai
Un an mai vechi, o sută nouă sute,
Treizeci februarie sau zero mai.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Ultrasentimente (1965)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Caniculă
aburi în bălți
broaștele mor sufocate
între apa stătută și mal
doar vântul adie în stuf
negrăitoare neliniști
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proză
Ce muritor e omul din popor!
De când există aburi și benzină,
Eu nu cunosc ceva mai muritor
Ca omul, când îl calcă o mașină...
Își ia-ntr-o zi nevasta și băiatul
Sau fata,
Și pleacă cu acceleratul.
Dar la un pod stricat, la un tunel,
O roată sare de pe linie... și, gata!
S-a isprăvit cu el.
Te uiți la altul cum adună bani,
Parc-am trăi un milion de ani.
Dar într-o bună zi, te miri ce-l doare,
Și când să zică bodaproste, moare.
Ce n-a făcut mașina, face boala
[...] Citește tot
citat celebru din George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vatra cazanului ardea un foc de buturugi. Un băiețandru așezat pe vine trăgea cu vătraiul din spuză niște cartofi
copți, ferindu-și capul de dogoare. Vălătuci de abur clocoteau deasupra căzii prin care tec țevile alambicului.
În fundul șopronului, pe patul acoperit cu o rogojină, Papa Leon, spân, uscat, în pufoaică și pantaloni vătuiți, legat c-o basma de-a nevesti-si pe sub fălci suferea de măsele sorbea țuică, plescăind de plăcere, dintr-o ceașcă de lut și le spunea celor vreo șapte-opt flăcăi, îngrămădiți în jurul lui, o poveste cu un țigan, Tudor Șalăul, mort demult
și care avusese zece copii.
Fânuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diurnă
Eu mor în fiecare zi,
Mor de fumat și mor de tine,
Și mă îmbăt de ce-ai lăsat,
Parfumul câmpurilor pline.
Și mor încet și elegant,
În cluburi cert exclusiviste,
Cătând priviri de diamant,
Privirii mele mult prea triste.
Neobservat, un abur viu,
Mai rătăcesc printre destine,
Nici nu contează că eu știu,
Să port în piept zile senine.
Dar mor încet și-nsingurat,
Mor de fumat și mor de tine,
Și-n amintiri mi te-am lăsat,
Arnici să-mi coși pe etamine.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vatra cazanului ardea un foc de buturugi. Un băiețandru așezat pe vine trăgea cu vătraiul din spuză niște cartofi
copți, ferindu-și capul de dogoare. Vălătuci de abur clocoteau deasupra căzii prin care tec țevile alambicului.
În fundul șopronului, pe patul acoperit cu o rogojină, Papa Leon, spân, uscat, în pufoaică și pantaloni vătuiți, legat c-o basma de-a nevesti-si pe sub fălci suferea de măsele sorbea țuică, plescăind de plăcere, dintr-o ceașcă de lut și le spunea celor vreo șapte-opt flăcăi, îngrămădiți în jurul lui, o poveste cu un țigan, Tudor Șalăul, mort demult
și care avusese zece copii...
Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis marin
Ai venit în grabă...
cu ochii tăi, mai verzi
decât marea și smaraldul...
Ai clipit din ei dulce
și ai limpezit
cerul învăluit de aburii
asfințitului...
Ai mai clipit o dată dulce
și ai îmblânzit furia mării,
ca să poți culege
alge verzi pe plaja pustie.
Ai căzut apoi istovită
cu obrazul în nisipul
toamnei,
rece și aspru.
Ai rămas așa... în așteptarea
brizei de seară,
să dormi sub mângâierea ei,
să visezi pâlpâitul
pescărușilor în căutarea
[...] Citește tot
poezie de Ioan Friciu (10 septembrie 2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Si totusi vine toamna
E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti ca de la un complot.
Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuneaza-n zbor
Varatec ploua in fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor.
Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis.
In clai de fan miroase a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aburii de vifor cerul moare
Mai este pana la nunta timp destul.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Omul nu este decât o trestie, cea mai fragilă din natură, dar este o trestie cugetătoare. Nu este nevoie ca universul întreg să se înverșuneze împotriva lui pentru a-l zdrobi. Un abur, o picătură de apă sunt de ajuns pentru a-l ucide. Dar chiar dacă universul întreg l-ar zdrobi, omul tot ar fi mai nobil decât cel care-l ucide, pentru că el știe că moare; iar avantajul pe care universul îl are asupra lui, acest univers nu-l cunoaște.
Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atingerea Cuvântului
Pe traseul iluzoriu înaintezi
prin vântul puternic,
abia respiri,
mergi și mergi,
de nicăieri se-aud voci,
întinzi mâna, nu vezi nimic.
Un fir fragil între două puncte!
Prin sunetele împrăștiate peste tot,
lacrimile pier
ca aburii ceții dense, compacte,
fără un punct de reper,
fără urme.
Un înger printre nori, în bucla de gânduri,
răspândind o lumină radiantă!
Cuvântul te frământă
- și Cuvântul s-a făcut trup -,
în puterea lui
stau viața și moartea.
Te îmbrățișez frunză a copacului universal,
umanitatea din fiecare picătură
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ompfalos
scris când viața la Delphi era
doar un abur celest
noaptea rupe malul luminii dar lumina
e cea care se revarsă
ca o binefăcătoare abluțiune
1
omphalos
semn al aprapelui
semn al biruinței
(cine pe cine biruie iată-ne pândindu-ne
la marginea cărnii)
piatra arzând mocnit (pielița ei de tărie
n-o poate apăra de flacără
dar o altă flacără decât cea
din pieptul tău domolit de uitare
o flacără din care izbucnesc isvoare
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Necșanu din Omphalos (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paște Fericit!
E Paștele, prieteni, pe-o cruce de lumină
Mântuitorul nostru la noapte o să vină
Va da deoparte piatra cu brațul Lui cel sfânt
Soldații or să cadă netrebnici la pământ
Nu are chip de înger, nici voce de copil
E aburul psaltirii pe fluviul lui April
De veți vedea în iarbă icoana unui miel
Împărățind o lume - să știți că este El
Cutreieră prin haos de două mii de ani
Azi îl trimite Tatăl din nou la Ghetsimani
E semn înalt că vine și nu va mai pleca
Ticăloșită-i lumea și epoca e grea
Ucide fiu pe tată și maica pruncul său
E foamete, și spaimă, și-o ducem tot mai rău
E vremea de pe urmă, Sodoma stă să cadă
Catapeteasma lumii pleznește ca o spadă
Azi nu mai e rușine, nici frică de păcat
Devine tâlhăria politică de stat
În numele iubirii de oameni și dreptate
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (14 aprilie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Viață și moarte
Viața nu moare, se regenerează,
dar lumea o plânge cu durere
și o poartă-n memorie.
Deșertăciunea e o pierdere-n uitare,
o flacără care s-a stins pentru a se naște alta,
un abur de început și sfârșit
ajuns într-o viitoare întrupare,
un fâlfâit de aripă
nevăzută de înger.
Întunericul se risipește, lumina pătrunde,
în conurile vieții zorii încep.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie cu roze
Sunt ultimile roze, Septembrie, și sunt
Cădelnițări de smirnă îngemănate'n vânt;
Parfumuri potolite se leagănă-n grădină:
Amurgul toamnei pune miresmelor surdină.
Pe fân de-argint albastru cad palidele foi,
Încet-încet acopăr grămada de trifoi
Și calomfir sălbatec și iarbă colilie
În parcul plin de urne și de melancolie.
Septembrie cu roze de aur s-a gătit
Cu roze înflorite, ce scad în asfințit,
Ca să renască mâine din ce în ce mai pale
În aurore stinse de perle și opale.
Surâsurile noastre, iubita mea, se fac
Din ce în ce mai triste pe aburii din lac,
În parcul plin de roze și urne vechi, sculptate,
Din ce în ce mai pale și mai îndepărtate...
[...] Citește tot
poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Iubita nu mă lasă picioarele să-i sărut
Fiindcă-n ochii ei nu prețuiesc nici cât un sărut.
Lumea întreagă știe că sunt cuprins de patimi
Ey, Tanrî! Ea oare nici acum nu-mi dă un sărut?
Sângele de mi-aș pierde rămânând fără tine
Precum trandafirul toamnei ucis de un sărut.
Un pictor m-a pictat cu paharul în mână
Și sunt lipsit de putere și, iată, îl sărut.
Nicicând aburul vinului să nu mă părăsească
Ey, Tanrî! spre ziuă să mă ucizi cu un sărut.
Fuzulî! Luna nu crede că voi înnebuni
Și nu-i chip să mor altfel decât pentr-un sărut.
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incendiar...
... nedefinit,
alb scânteiază
roșu asfințit,
albastră rază
în grena condens
spre negru fum
de gri intens,
brumăriu scrum...
închis potent
în foc deschide
ardent, ardent
atins cuprinde
dintr-un nimic,
ajuns scânteie,
exultă-n pic
văpăi de fee,
ce-n abur mor
lăsând doar fum
de-un negru dor,
sfârșit în scrum...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre abur și moarte, adresa este: