Citate despre alb și barbă, pagina 2
Poate vine Moș Crăciun
Moș Crăciun cu barbă albă,
Despre toți copiii-ntreabă,
Părinții lor îi povestesc,
Ce ei doresc dacă-l găsesc.
Moș Crăciun îi răsplătește,
Pe toți copii cei cuminți
Daruri el le pregătește,
Și ține cont de-a lor dorinți.
Doar copii fără mamă,
Nu prea știe cum îi cheamă,
Căci la cei fără de tată,
Poarta este descuiată.
poezie de Viorica Pop din Pași spre viață (noiembrie 2005)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Siberia
album de izbucniri neroade, ce rod noroade-n izba lor, un dar
gândit în spuma minții, popor al bărbii înghețate, Siberii sipet de amor,
mă-ndeamnă iute spre izbavă, spre zecile de milioane, căzute-n lava sfinților,
odor cântat printre suspine, coline rupte-n valea lor, idolul scump durerilor,
m-alung forțat spre frumusețe, semețe torțele mă ung, cu focul lor
duhovnicesc, ei toți ce-au fost încă trăiesc, arhivele nicicând nu mor
și gustul lor de sfiiciune, putreziciune întețesc și morții dragi ne cer în cor
Siberii ample să trăim, noi ce trăim, să cerem morții ca să vină -napoi în for,
taigaua sfântă vă-ncunune cu fagi, stejari mesteceni albi, pădurii stor,
voi osândiți fără osândă, veniți Siberia să smulgeți, acelor
îngeri ce rimează cu rima neagră ce vă-nghite: voi știți o coasă are spor,
atunci când firul ierbii însuși, se pleacă și moartea însăși e-un fior
poezie de Plopeanu Petrache
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Indignation" Jones
N-ai crede, nu-i așa,
Că m-am tras dintr-un neam ales, din Țara Galilor?
Că eram de origine mai pură decât tot gunoiul alb de aici?
Și dintr-o linie genealogică mai directă decât
Cei din Noua Anglie și virginienii din Spoon River?
N-ai crede că am fost școlit
Și că am citit cărți.
Vedeți în mine numai epava de om
Cu părul nepieptănat și cu barbă,
Cu haine zdrențuite.
Tot fiind lovit și jignit continuu,
Uneori, viața unui om devine un cancer
Umflându-se într-o excrescența stacojie,
Ca mucigaiul de pe știuleții de porumb.
Aici am fost eu, un tâmplar împotmolit în mocirla vieții,
Înspre care am mers gândind că este o pășune,
Cu o târfa de nevastă și cu biata Minerva, fiica mea,
Pe care voi ați chinuit-o aducându-i moartea.
Așa m-am târât, ca un melc prin zilele
Vieții mele.
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River (1915), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prutul
- Prutule, tu vii turbat
Și cu sânge-amestecat,
Și n-ai pace și-alinare
Și n-ai loc cum vii de mare:
Ce ți-e iar de spumegare?
Și-aduci arme ghintuite,
Trupuri de voinici ciuntite,
Steaguri de oștiri păgâne
Și cai roibi fără de frâne!
Iar de maluri tu izbești
Capete moldovenești
Și prin rădăcini încurci
Bărbi cărunte, bărbi de turci!
Spune, Prutule, măi frate,
Spune-mi, ale cui păcate?
- Oliolio! Voinic durut!
De când sunt pe lume Prut
Ce văzui n-am mai văzut!
Cât cuprinzi cu ochii-n zare
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la alb și barbă, dar cu o relevanță mică.
Moș Crăciun
Eu l-am văzut pe Moș Crăciun:
E un moșneag...
Cu barbă albă, cu cojoc și cu toiag,
Ca toți moșnegii care trec pe drum.
Departe, într-o țară fermecată
În care nimeni n-a ajuns vreodată,
Stă singur cuc într-un bordei de fum.
Bătrânul, Moș Crăciun!
[...] Citește tot
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La final
un om a murit
lumea aleargă în grabă să vadă spectacolul
soarele se scaldă dureros în mare
marea e neagră
chipul lui e frumos
fruntea înaltă, barba albă
pe buze un surâs ireal
și ochii...
ochii închiși
lui nu'i pasă
aici timpul a murit, la sfârșit...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine Moș Crăciun...
S-a zvonit acum pe-aici
Că un moș cu barba albă
Și cu sacul plin cu daruri
O să vină la cei mici.
Și dacă ai fost cuminte,
Pentru tine Moșul are
Multe daruri minunate,
Doar să ai un pic răbdare.
Căci de vrei să le primești
Ai o mică datorie...
Trebuie acum să spui
Cum știi tu... o poezie.
Să crești mare, fericit,
Tu, copil frumos și bun,
Și la anul am să vin
Tot așa... de Moș Crăciun.
Elena Bulancea (21 decembrie 2011)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Moș Gerilă este versiunea sovietică a lui Moș Crăciun, menită să-i înlocuiască pe Tata Crăciun sau Koliada, la Crăciun, și pe Babușka la Epifanie. Moș Gerilă (Ded Moroz) era înfățișat ca un bătrân cu barbă albă, într-un veșmânt lung, cu blană. În cadrul campaniei duse de comuniști împotriva religiei și a vechilor ei tradiții, Moș Gerilă era cel care aducea daruri de Anul Nou, însoțit de o tânără atrăgătoare - nepoata sa, pe nume, Snegurocika, Fecioara Zăpezilor. Supraviețuirea sa în lumea postcomunistă este deocamdată incertă.
Gerry Bowler în Enciclopedia Crăciunului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ciocolată sub fiecare brad (poezie pentru copii mari)
În prag de Crăciun, ignorand festinu'
Domnul Girel Barbu din sătucul Pinu
Si-a luat în grabă straiele de Moș
Barba lungă, albă, în sat umblă țantoș.
A pus distihuri, haiku, niscaiva ciocolate,
Și-a umplut desaga, plecat-a pe-nserate,
Copilașii asteaptă să sosească Moșul,
Sub braduț, deja, ei și-au pregătit coșul.
Înspre miez de noapte, a sosit Moș Ene,
Astfel că Girel, de daruri avu vreme
Pentru-orice fetiță, și fieșce băiețel,
Copii să fericească, e-n al nouălea cer.
El deschise sacul, i-a privit cu drag
Le-a pus ciocolată, sub fiecare brad,
Însă când dădu de stihuri, poezioare,
Se-ncruntă pe dată, nu mai avea stare.
[...] Citește tot
poezie de Alex Dospian (decembrie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Deșertăciunea deșertăciunilor...
Și anul acesta m-a prins Crăciunul
cu ieslea goală,
pe cine să mai vând,
cine să mai cumpere?
Doamne,
împrumută-mă cu ceva sfinte moaște!
Sfinții au prins promoroacă în bărbi,
îngeri-n blugi răgușesc sub ferestre,
lerui-ler, lerui-ler...
-Primesc cu colinda,
luați,
rupeți din ceea ce nu-mi aparține!
Târgul e plin de lumini spânzurate de cer,
unde să mai încapă și NOE cu arca?
Cineva și-a băgat piciorul
în roata norocului...
Blestem
înfășurat în scutece albe.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Iftime din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
România, pământ sfânt
Dinozaurii din lume
Aduc peste noi năpasta.
Aurul vor să ni-l fure,
Și copiii, și nevasta.
Se vor stăpâni peste țara
Unde mama ne-a născut.
Vor să ia grâul, secara,
Chiar și apa de băut.
Acuma vor și pământul
Cuprins în arcul carpatin.
Pe român îl bate vântul,
În țara lui este străin.
Chiar dacă îl dați vânzării
Prin legea din parlament,
Nu vom da pământul țării
Că-i primit cu testament.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai cred copiii noștri într-o minune?
Veacul disperării perfid si mișel
renaște dumnezei cu pântec de-oțel,
eresuri străine poleite-n cuvinte
coboară-n suflet și-n minte.
Vopsiți in roșu, mânjiti pe brațe si dinți
pe stadioane hipioții dau concerte
in stranii ritualuri. Se numesc chiar sfinți,
cu aura lor strâmbă prelinsă peste plete.
Un bărbos guru de-apartament
și-a convins ciracii extaz si încântare ,
învațându-i că ar fi un instrument
divin, Mesia în chip de reincarnare.
Doamne, ispitele ne zguduie tăria,
căci veacul e-ntors spre alta menire!
E hipiotul un sfânt? E guru, Mesia?
Sunt ale lor fraze... mesaj de mântuire?
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A-nume
de la o vreme se-ntreabă
când a-nume ne-am tras
de șireturile din ochii-ncălțați
cu pururi cauciucuri de iarbă
și se întreabă
când și cum a trecut timpul de când
ea nu-și amintește (?!) să fi
citit a
nume vreo instrucțiune de folosire
a programului pilot de plivit
fire și fire și fire
albite cu totul. din barbă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietene, barba ta albă mătură pământul
Prietene, barba ta albă mătură pământul.
De ce stai mereu în picioare, în așteptare?
Chiar speri să-l vezi
În una din zilele tale amărâte?
Cu ochii tăi bătrâni,
Chiar speri să vezi
Marșul triumfal al justiției?
Nu mai aștepta, prietene!
Du-te cu barba ta albă
Și cu ochii tăi bătrâni
Pe alte tărâmuri, mai prietenoase.
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bal mascat
ne punem bărbi pe față ne punem
riduri
ne punem păr alb lehamite sictireală
ne punem răgușeală
tușim de la atâtea țigări ne punem
dinți galbeni
ne dăm jos dinții ne cad gingiile
ne cad sânii ne cad cearcănele ni se scofâlcesc
unghiile
ne înnebunesc
ne oferă loc în autobuz (sau nu) ne enervează
nu ne arată respect
ne evită suspect
ne lasă deoparte ne cred surzi ne cred proști ne cred
terminați
ne vor plecați
[...] Citește tot
poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Fusese o mocirlă de zăpadă
Pe cale de topire
Și noroi,
Care curgeau la vale în șuvoi.
Dar într-o săptămână vântul
A însănătoșit pământul.
În tranșee
Cămăși spălate s-au întins la soare,
Prin colțuri de traverse,
Pe banchete,
Zvârlite la-ntâmplare.
Lucesc metalic tuburi de cartușe,
Baionete
Și-n dezordine
Pe jos, îți stau în cale
Saci de merinde, sape și mantale.
Căci noroiul lacom s-a zbicit
Și-a devenit,
[...] Citește tot
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Repaosul
Cum soarele, prea roșu, căzuse peste culmi,
Am străbătut păduri necunoscute
(Tufișuri încâlcite printre ulmi sau plaiuri cu stejari bătrâni) înfrigurați, cu baionetele la armă
Și armele înțepenite-n mâni.
Urcam pe drumul plin de bolovani,
Lăsând în spate cea din urmă zi,
Pândeam, pândiți de negurile serii.
Gândind la fiecare bot de deal:
Aci va fi
Și-acum suntem în marginea de sat
Dintr-un tărâm necunoscut și-apropiat.
Din culmi împădurite,
Reci obârșii,
A coborât
Pârâul cu pietroaie mari de munte.
În înserarea fumurie
Se-nnegurează orice amănunte
[...] Citește tot
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am intrat după tehgheaua din cârciumă. Pe o sofa lată, acoperită cu piele de tigru, sta lungit un bătrân cu barbă albă și cu fața prelungă. Fuma dintr-o narghilea și număra niște mătănii de chihlimbar. Boabele mari și galbene sclipeau și se loveau între ele cu un sunet plin. Fața bătrânului era împodobită cu o barbă lungă, încărunțită de vreme. De sub fesul lui, înfășurat cu un turban, ieșea un smoc de păr alb ca neaua. Pe buzele-i veștede juca un zâmbet prietenos. M-a privit cu ochii lui blânzi și visători și m-a poftit, în bulgărește, să mă așez. Apoi, scoțând un nor de fum, m-a întrebat de unde știu bulgărește. I-am răspuns că sunt bulgar.
Marko Marcevski în Insula Tombuctu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șase peisaje semnificative
I
În China
Un bătrân stă
La umbra unui pin.
El vede florile de pintenul cocoșului,
Albastre și albe,
Clătinându-se în vânt
La marginea penumbrei.
Barba lui se mișcă în vânt.
Pinul se mișcă în vânt.
Astfel curge apa
Prin buruieni.
II
Noaptea are aceeași culoare
Ca brațul unei femei:
Noaptea, femela,
Obscură,
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moș Nicolae
fulgii zboara... frigul face
sa fiu roșie-n obraz
tocul pe asfalt se-aude
bătând scurt si cadențat
având pași sprințari și repezi
imi ridic privirea-n sus
prind in palmă fulgii veseli
si-i topesc cu un sărut
a-nceput iarna frumoasă
albă ca un mărgărit
a venit Moș Nicolae
cu un betișor vrăjit
ca un sol trimis de iarnă
că-n curând va fi sosit
Moș Crăciun cu barba albă
si cu daruri de-mpărțit.
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și barbă, adresa este: