Citate despre alb și barbă, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la alb și barbă, dar cu o relevanță mică.
Străinul
Străinul, care-aseară a poposit la noi,
L-am ospătat cu pâine, cu vin și cu măsline.
I-am așternut in grabă un pat de frunze moi,
N-am întrebat nici cine-i și nici de unde vine.
Făcuse cale lungă, străinul, până-n sat.
Cu poala hainei mele i-am șters de praf piciorul.
Ulei de levănțică pe plete i-am turnat,
Cu vin bătrân și dulce umplutu-i-am urciorul.
Era frumos, cu barba ca floarea de alun,
Cu ochii plini de vraja tăriilor albastre.
Eu mi-am adus aminte de veacul cel străbun;
Oare vreun zeu să șadă pe prispa casei noastre?
El mi-a vorbit, surioară, dar nu știu ce mi-a spus.
Ca rodia de dulce-i pe buza lui cuvântul,
Ca murmurul de ape, ca freamătul de sus
Din pomi cu floarea albă, când îi adie vântul.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zorica Lațcu (2008)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rusalka
În stejărișul cel sălbatic
Călugărul s-a afundat,
Trăind tot trist și singuratic,
În posturi, rugă și oftat.
Cu o lopată preasmerită
El și-a săpat al său mormânt
Și pentru moartea-i multdorită
Se tot ruga la orice sfânt.
Dar, într-o vară, când în pragul
Colibei sale se ruga,
Văzu aiurea cum dubravul
Încet-încet se-nnegura;
Văzu cum ceața peste lacuri
Se așternea, iar luna-n nori
Aluneca încet pe lacuri,
Parcă-nroșită de fiori.
Privi la apă plin de groază,
Înfiorat până-n rărunchi...
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuiau să poarte un nume
Eminescu n-a existat.
A existat numai o țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Și niște ape ca niște copaci curgători
În care luna își avea cuibar rotit.
Și, mai ales, au existat niște oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani și plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii -
"Miorița" și "Luceafărul" și "Scrisoarea III".
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Și cu avarii și cu hunii și cu leșii
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căpățâni în dulapurile femeilor
Zac cu capul pe perne trupuri slabe,
Ochi holbați și-încâlcite lațe albe;
Cu fălci deschise, cu gâturi uscate ca niște junghere,
Cu fiecare tendon în relief, la vedere;
Deasupra bărbii, o gură vorbește neauzit
Către cineva pe care nimeni nu-l vede.
Acum șaizeci de ani ochii lor zâmbeau gentil
La o iubită, la un soț, la primul copil.
Zâmbetu-i pentru tineri, bătrânii plătesc birul:
Ȋntâi groaza morții și, apoi, delirul.
poezie de Philip Larkin (1972), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciun
Fărâmă de mesaj galactic
Se convertind păgân cu sfinte
Într-o cutumă, vis cu practic;
Copil pierdut de-un zeu părinte.
"Dar" e, creație, crenguță
De tată-n fiu născut incert
La dată fixă... În brad crăcuță
Lumini sclipind pe-un cer deșert.
"Cobor" din aștrii-n casă caldă
Din sanctitate-n moș-copil
Născut sacrificat, ofrandă
De-o lume-n crucifix ostil.
E albul prunc cu barbă moale,
Claus, Christmas, Noel, Crăciun,
Natal, Nativity, Natale,
Calatio... simbol de bun.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuiau să poarte un nume
Eminescu n-a existat.
A existat numai o țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Și niște ape ca niște copaci curgători
În care luna își avea cuibar rotit.
Și, mai ales, au existat niște oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani și plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii -
"Miorița" și "Luceafărul" și "Scrisoarea III".
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Și cu avarii și cu hunii și cu leșii
Și cu turcii.
În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine cu sania
și renii dau din picioare
teleghidați după ce-au primit
un microcip între coarne
implantat de cercetători
vine în haine roșii și barba albă
s-a lungit un an cu cinci centimetri
în cizme are o ninsoare
cu fulgi mari de zahăr vanilat
vine încet și-ar vrea un loc la saună
să audă cum trosnesc morcovii
în boturile renilor poate opri iarna
nu crede că s-ar putea strecura
pe horn cum era obiceiul
vine cu sania prin zăpezi de vis
în visul tuturor ajunge la timp
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lenjeria săracilor produce sârme
să nu vă mire că trenurile
vorbesc în șoaptă
atunci când transportă girafe
cu urme în jurul gâtului
în mijlocul furtunii
se opresc să ridice un cort
sunt gata de muncă
pentru ouă și șuncă
plătim bilet
circul începe discret
cu o femeie cu barbă rotundă
călare pe o cămilă scundă
ce sandale frumoase
cu barete de sârmă
are clovnul din colț
rezemat de o bârnă
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tutun de mestecat și whisky
în umbră stă șeriful. mestecă
tutun și scuipă. atinge
musca. gogoloiul
de tutun
mestecat ucide.
whisky. whisky de cartofi
și porumb. tras în sticla
de un litru, albă. udă
stema de șerif. sclipitoare e
stema de șerif.
whisky-ul se scurge pe barbă,
pe piept. cămașa
în carouri e udă.
e whisky
contrafăcut.
o nouă porție de tutun de
mestecat intră
în gura șerifului. în spate, un
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când tata s-a hotărât să moară
Cu nori cernește zarea amurgu-nvinețit,
Abraș se zbate vântul, cu scâncet de vioară...
Sătul de-atâta muncă și vag cam plictisit -
Așa, deodată, tata, s-a hotărât să moară.
Se-nvârte prin ogradă, firav și gârbovit,
Încet frecându-și barba țepoasă și căruntă...
În ochi îi joacă-un licăr stingher dar mucalit -
De-ai crede, bunăoară, că s-a gătit de nuntă.
La gard, încearcă parii, cu-n gest de alintare:
Ca toate din ogradă, s-au șubrezit un pic...
Și apoi rostește alb, cu ascunsă disperare:
De acuma, însă, mie nu-mi trebuie nimic...
Sub norii de cenușă, stă tata-nțepenit
Și tot amarul toamnei pe umeri îi adastă
Și-n minte-mi vine gândul, că-n lume s-a ivit,
Ca-atâtea generații, într-o zodie nefastă.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai tîrziu îmi voi lua trupul la plimbat
nu mai aud cu ureche cea stîngă
nici urletul de foame al sfincșilor tăi
nici creșterea orhideelor de la geamul curții interioare
nici pașii tăi lungi ca ziua de azi
m-am trezit de cu noapte
am făcu o baie lungă
în pămîntul de sub tălpile tale
am pus rufele la uscat
două tricouri
un prosop portocaliu
și cea albă de pe canapeaua mea
mi-am tuns barba
am pus niște cărți într-un plic
prin urechea cea dreaptă
plouă
în talmeș-balmeșul din apartament
doar margaretele își scot corolele la numărat
[...] Citește tot
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul cu plete albe
Un bătrân cu plete albe
în cale mi-a apărut.
Purta cu el frumoase salbe
din vremurile de demult
Cum venea așa, în zare,
gânditor și abătut,
La trecut făcea visare
și la viața ce-a avut.
Bătrânul purta în plete
istoria acestui neam.
Istoria fără regrete
după care toți tânjeam.
Purtând cu el iarna în spate,
memorii din trecut aduce,
Să le ducem mai departe
când țara e la răscruce.
Bătrânul mesager -simbol de țară-
și de nație română,
Vorbea de viața milenară
în Dacia -Felix, străbună.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (11 ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Drumul Mătăsii către Samarkand (Prolog)
Noi care vă-ademenim la drum cu cântece fără pereche
Și juram că Frumusețea-n veci trăiește, deși crinii mor,
Noi, Poeții venind dintr-o obârșie nobilă și veche,
Care cântând ajungem în sufletul oricărui călător,
Ce-am putea oare să-ți spunem? Poate o poveste minunată
Despre nave, și stele, și locurile unde vom regăsi străbunii,
Unde trandafirii amurgului nu se-ofilesc niciodată,
Unde vânturile bat spre vest, iar soarele stă în umbra lunii.
Acolo-întâii regi ai lumii, cu bărbile lor albe, în inele,
Dorm somn dulce prin poieni cu izmă și izvoare
Și-n strânse cercuri pe pieptul lor se-nalță iedera spre stele.
poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicii pe bancă
Pe o bancă (banca de la drum)
Parcă-i văd sub nucul cel bătrân.
Doi bătrâni bunici răpuși de dor,
Rugând doar un strop de ajutor.
Oh, găleata goală amintea
De ani triști, de viața lor cea grea.
Lacrimi lunecau de-acum arar.
Sufereau de griji și dor amar.
Ghiocei ascunși sub o basma...
Ridul unui pliu de catifea.
Azi clepsidra timpului e spartă
Ceasuri de nisip și vremi de sloată...
E bunicul, caierul de fum...
Alb în barbă, plâns și trist de-acum.
Văd, privește din fotografie,
Tot ștrengar, ca în copilărie.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Generația în blugi
Generația-n blugi pleacă astăzi cuminte,
Contingent exilat în aduceri aminte,
Suntem primii pletoși din modernele vremuri,
De folchiști și bărboși preferând alte genuri.
Am crescut preafrumoși lângă Roșu și Negru,
Cu chitara în spate și adidas integru,
Printre Foenicși și Bitălși deschizând nouă cale,
Noi cu blugi prespălați și jargoane speciale.
Ce rămâne nu știm, intrebăm câte-un miel,
Filozof ce-a scăpat din pascalul măcel,
Pe Șeicaru, Socaciu, sau pe Mircea Vintilă,
Rămâne acest căntec și prea puțină milă.
Prin republici cazone, rând pe rând în tăcere,
Luăm repauz din frontul canonadei severe,
C-am albit prematur purtând plete acerbi,
Generația-n blugi cu nebunii superbi.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul safirelor
Se tem cocorii de-orizonturi drepte,
Se tem copiii de un zmeu înalt,
Se tem părinții. Cine să-i aștepte,
Cu mâna-ntinsă către celălalt?
Atât a fost! Un episod tâmpit
Din viața patrupedelor terestre,
Cu botul sângerat și umezit,
Se scurg în ploaia verzilor ferestre.
Și urci cu fiecare pe un deal,
Ca mai apoi să-ncerci să îl cobori
În mijlocul pământului real,
Unde nu suntem decât muritori.
Și târâi umbra netedă și albă
Ca pe un sac din care nu mai ai
Puterea să-ți apropii până-n barbă
Femeile cu părul lor bălai.
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de iarnă
Cine a spus că cerul e posac?
Un fulg, acolo, ce e, te-nfioară?
Nu-i spune lui povești că ești sărac,
Că lemne n-ai, doar nu-i întâia oară.
Și ce-i mai sănătos ca statu-n ger?
Te naști din nou, nimic nu te mai doare;
E zidul spart? Te poți uita la cer!
Ferice fii, nu poate fiecare!...
Bătea la uși Crăciunul timpuriu
(În sănii cu bărboși purceși din mituri,)
Dar n-ajungea în visul lor târziu -
Sărmanelor "fetițe cu chibrituri"...
În zgomot sec se deschideau obloane;
Țâșneau în stradă mii de licurici...
- "Ce faci, mon cher?... Ai să răcești cucoane!"
- "E-atât de cald că mă sufoc aici..."
În tremur scurt o ultimă suflare
Pierea sub ceru-nzăpezit de nori:
[...] Citește tot
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte naufragiate
"Să nu uiți!'
Așa mi-ai spus,
Să nu uiți că te iubesc întreit!
Și am crezut
Că asta-i fericirea
În grad absolut
Căușul palmei Domnului
Că e am crezut,
În care ne vom cuibări
Până ce barba iți va albi.
Mai știi
Cand ți- am spus că la tine
În genunchi
Voi veni
Iar tu mi-ai spus
Că preș te vei face
Să nu mi-i rănesc?
Eu am venit iubite
[...] Citește tot
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călin
Gazel
Toamna frunzele colindă,
Sun-un grier sub o grindă,
Vântul jalnic bate-n geamuri
Cu o mână tremurândă,
Iară tu la gura sobei
Stai ca somnul să te prindă.
Ce tresari din vis deodată?
Tu auzi pășind în tindă -
E iubitul care vine
De mijloc să te cuprindă
Și în fața ta frumoasă
O să ție o oglindă,
Să te vezi pe tine însăți
Visătoare, surâzândă.
I
Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupoi (studiindu-l atent pe Poet): Avem lecție de anatomie politică, Vulpescule! Vezi? Așa arată un dușman al poporului, în carne și oase... La prima vedere pare un cetățean onorabil... Barbă albă, ochi blânzi și umezi... Un bătrânel oarecare, nu-i așa?... 74 de ani... Dar sub masca aceasta înșelătoare de pensionar pașnic se ascunde monstrul social... Șarpele politic!
Vulpescu: Pare un om obișnuit...
Lupoi: E doar o aparență, Vulpescule! De necrezut, dar acest omuleț obișnuit se opintește de cinci ani să răstoarne puterea populară... Vrea să înlăture cea mai umană democrație: dictatura proletariatului... (Pauză). Dar acum a încurcat-o! (Tare). Vulpescule! Să scrii tot ce va rosti acest chiabur intelectual... Să rămână mărturie pentru istorie...
Vulpescu: Am înțeles, să trăiți!
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și barbă, adresa este: