Citate despre alb și nas, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la alb și nas, dar cu o relevanță mică.
Cioara
Câmpul alb, ca un cearșaf,
Până-n zări se desfășoară...
Sus pe-un stâlp de telegraf,
S-a oprit din zbor o cioară,
Nemișcată-n vârf de par
Ca o acvilă pe-un soclu,
Oacheșă ca un hornar
Și macabră ca un cioclu;
Neagră ca un as de pică,
Sub nemărginitul cer;
Singuratică și mică
Cât o boabă de piper;
Gârbovă ca o feștilă
Într-un cap de lumânare;
Ca o mutră imobilă
De harap cu nasul mare,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu din Migdale amare (1928)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Străinul își făcuse apariția cam pe la începutul lunii februarie, într-o zi geroasă, cu vânt șfichiuitor și cu ninsoare deasă de altfel ultima din anul acela. De la gara din Bramblehurst o luase pe jos, tăind drumul peste câmp. Într-una din mâinile-i vârâte-n mănuși groase purta un geamantan mic. Era înfofolit din cap până-n picioare, iar marginea pleoștită a pălăriei de fetru moale îi ascundea în întregime fața, făcând săi se vadă numai vârful lucios al nasului, zăpada i se adunase grămadă pe umeri și pe piept și-i împodobea geamantanul cu o creastă albă.
H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada munților
I
S-au ivit pe rând în soare,
Jos, la capătul potecii,
Turma albă de mioare,
Noatinele și berbecii.
Sunet de tălăngi se-ngână.
Sub poiana din Fruntarii,
Zăbovește-n deal la stână
Baciul Toma cu măgarii.
El se pleacă din cărare
Și tot leagă și dezleagă,
Cumpănește pe samare
O gospodărie-ntreagă:
Maldăr de tărhaturi grele
Cu desagi, căldări și pături,
Că de-abia pot sta sub ele
Doi măgari voinici alături.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degetele de la mână
La-început de săptămână,
Degetele de la mână
Au vorbit în adunare,
Despre cine e mai tare.
Să le ascultăm ce spun,
Să vedem care-i mai bun.
- Eu sunt Degetul cel Mare
Și mă mișc fără sforțare
Și vă spun azi tuturor,
Sunt cel mai folositor!
Văd la microfon cum vine
Altul care nu-i oricine.
- Deget sunt, Arătător,
Sunt ca un judecător,
Când arăt ceva anume,
Nu mai este timp de glume!...
Mijlociul când vorbește,
Ați ghicit, el se fălește.
[...] Citește tot
fabulă de Gabriela Gențiana Groza (2 ianuarie 2017)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
O călătorie
în secolul 21 și tu
ești tristă că suntem
în america latină cu narco
- traficanții care învârt arme
pe degetele pline cu inele
de aur cu pietre prețioase
am aterizat în junglă
lângă laboratorul de prelucrat
cocaină pentru fiecare american
șefii sunt în cămăși albe
transpirați fumează trabuc
în timp ce fac dragoste cu cizmele
de piele în picioare
strâmbi din nas când încerci ayahuasca
și mate într-un pahar de whisky
ești în lumea celor buni care au fost
strâmbi și răufăcători
acum plutești în lumi colorate
pe joncțiunea trei de întoarcere
în timpul nostru după vacanța
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de vară
dor de culesul cireșelor negre
dor de iubita mea iubită
din copilărie
geanina cu ochii de foc care mirosea
a dragoste cu râsul ei ne
bunatic care cânta și semăna cu margareta
pâslaru tânăra de la televizorul
alb - negru
într-un pahar cu bere îmi venea s-o scald
s-o să
rut primitiv pe prispa de lut
am iubit-o dintotdeauna cu nebunia
copilului care o pândea din cireș
din măr din nuc din părul păr
cu pere care
- i plac
ei cel mai mult și mai mult
dor de vara când ne întâlneam
(?!) la bunici era primul loc
de întâlnire eu sub balcon
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de iarnă
De prin crâng și de pe deal,
Cu vuiet și cu scandal,
Venind iar din depărtare,
Rupe tot ce-i stă în cale.
Peste voi și peste sate,
Crivățul de miază noapte,
Se apleacă o mireasmă.
A iernii catapeteasmă.
Cu ilic și cu cojoc,
Cu mantie de mătasă,
Se așterne peste toate
Iarna și la noi acasă.
În văzduh vuiesc copacii,
Pe câmpii Frunze se-ngână,
Parcă umblă-n lume dracii
Mână-n mână.
Văd, mai sus, pe-un vârf de viță
Zgribulită și smerită,
Puiul de la vrăbiuță
Care caută grăunță.
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri de dimineață
Poate e numai vântul,
Poate sunt numai apele,
Vânatul vânt printre munți,
Apele grele vuind
Pe prunduri, sub stele.
Sora mea, dormi,
Nu mai umbla prin odăi,
Nu mai atinge perdeaua
Făcând-o să tremure,
Nu-mi ameți și mai mult
Amintirile.
Sora mea doarme. Aud
Răsuflarea ușoara. Și totuși
Umblă cineva prin odăi,
Nevăzut îmi șoptește întruna
Șoapte ce nu le-nțeleg,
Atinge perdeaua subțire
Făcând-o să tremure
Și-mi amețește mai mult
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș (1956)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te-ncurca
Boc! Boc! In poarta.
Spre dimineata, cu vreo trei zile pana-n Craciun.
- Vezi, mă Gheorghe, cine bate, mă -
Sare muierea. Nu se sculasera, ca era prea denoapte.
Afara iar: Boc! Boc!
- Care esti, mă?
Era-ntuneric, se vedea doar o pata mare alba.
Era iapa, legata de poarta.
Si ala batea tare-n pridvor, cu ciomagul.
Si când l-a văzut pe Gheorghe c-a iesit
C-o mana bagata pe maneca hainei si cu alta afara,
A inceput să-l certe.
- Ba, ce faceti? De ce dormi, mă? la ora asta?
Oamenii vrednici nu dorm la ora asta! Ce faci, mă?
De ce dormi, mă?
Intra în casa si descarca o desaga de ghete rupte,
Cizme scalciate pantofi.
- Mă, venii la tine să-ti aduc astea, ca nu mă lasa
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desprimăvărare
Streșinile lacrimi duc,
Când orbite sunt de soare,
Plânge apa în uluc
Ca un cor de bocitoare.
Păsări, zeci, c-un dulce cânt,
Peste pomi devin stăpâne
Crengile trosnesc la vânt
Ca ciolanele bătrâne.
Oala roșie cu toartă
De pe omul de zăpadă,
Nu-i destul că este spartă
Dar, e cât pe ce să cadă.
Primăvara i-e stăpână,
Soarele îi bate-n tâmplă,
,, Omul" sade într-o rână
Neștiind ce se întâmplă.
[...] Citește tot
poezie de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghiers despre grandoarea Măriei sale
călărețul dă pinteni murgului bălan
e tot mai chipeș cu fiecare an
de călăreț e vorba de puștiul cel bălai
pe care când îl vede domnița strigă vai
și-și coperă năsucul cu o năframă albă
jupânul ei boierul își zdrăngăne o salbă
cătând prin colbul sur de dinspre miazăseară
e chipeș, nu zic (și are mustăcioară)
dar nu știu care-i noima de i se zice Mare
când el măsoară cel mult vreo trei picioare
păi ce să zic mărite răspunde jupânița
și repede roșește și-i tremură cosița
poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am scris azi-noapte-o poezie
Am sclis azi-noapte-o poezie
Fiind atâta de miscat
De-un cățelus cu păl buclat
Fălă pălinți ca să-l mângâie,
Plângea sălacu-ntle boscheți
Si nemâncat si jegălit,
Da nimenea nu s-a oplit
Din gloata male de dlumeți,
Doal eu, atâta, singulel,
În ochisoli când l-am plivit
Bătând în mine am simțit
O inimioală de cățel,
Si întl-o mică lăclămioală
Ce s-a oplit din culs si ea,
Spelanțe, una-i licălea
Simțind iubile plima oală ;
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Glossă anotimpului de argint
Strălucire, fast și vrajă,
Îmbrăcată-n albe straie,
Sub o mantie de gheață,
Doarme luna cea bălaie.
În argint se-mbracă pomii,
Fluturi albi pe cer se-aleargă
Și în jar se-afundă zorii.
Și ce dacă?! Și ce dacă?!
Strălucire, fast și vrajă,
Țurțurii mustind de doruri,
Munți ai țării fii de strajă,
Fruntea țării - cer cu nouri,
Fluturi albi în zbor spre stele.
Nada viselor, în pace,
Țese în fuior tăcere,
Numai timpul toarce, toarce...
Îmbrăcată-n albe straie,
Cu cercei de catifea,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu acasă
Am ajuns târziu acasă, seara, la iubită,
Ea dormea, și-aveam pe masă, ciorba ei sleită.
Obosit din cale-afară, fără să fac nazuri,
Am sorbit-o într-o doară, ca să n-am necazuri.
E ciudată fata asta: nu-i mănânci mâncarea,
Ea, pe loc, îți zice "-Basta!" și își schimbă starea.
Am pățit-o doar o dată, dar și-acum mă doare:
N-am mâncat mâncarea toată, pe motiv de sare.
S-a albit deodat' la față, de părea mumie,
Ochii îi păreau de gheață și, apoi, urgie!
Nu mai spun cu câte vase a lovit pereții,
Sau ce bine îmi tocase nasul și pomeții.
Am zăcut o săptămână, dar i-am dat dreptate,
Iar de-atunci e ca o zână și îmi dă de toate.
Acum, sforăie-n surdină, deh, e obosită!
Dar și-așa parcă-i mașină (cam hodorogită).
[...] Citește tot
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În singularul meu
Doar amintirile-au rămas
Și negrul apăsat sub pas
Doar pomii goi și fără glas
Și iarna ce-o inspir pe nas
Pe cerul schimbător un nor
Plutește singur și-un cocor
Ca el mă simt urcând cobor
În singularul meu e dor
Din locul care îl străbat
Un drum cu pietre asfaltat
Cum șerpuiește și-i crăpat
Cum trece podul care-i plat
Cu valuri repezi, pe sub el
Un râu subțire, mititel
Cum șerpuiește, cătinel
Din apa lui bea un cățel
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un nimic pentru oricine...
E greu în lumea asta slută, să te strecori printre elite, când cei sus-puși, infatuații nu fac decât să te evite...
Se cred superiori și nasul îl poartă-n sus, că le miroase poemul tău cu rimă-a mus, iar ei au versul alb în oase...
Aruncă vorbe la-ntâmplare, fără majuscule și punct... ce cratimă, ce întrebare? Ei au decorul lor disjunct,
În care nu au loc sărmanii și fără pile ești un prost, un nimeni printre toți golanii, deși ei mai golani au fost...
Când ai bun simț și n-ai tupeul de-a te-nfoia ca un păun, înjuri de mamă ADN-ul, că n-ai o genă de tăun...
Rastelul ți-este fără arme și nici să tragi nu știi măcar, și fără gloanțe și port-arme și fără bani în buzunar
Ești un nimic pentru oricine, dar mai ales pentru jurați... ei te condamnă la rușine deși sunt cei mai necurați...
E greu în lumea asta mare, să șerpuiești printre-aroganți, când ai ghiulele la picioare și-n jurul tău, doar intriganți...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanță urbană
Ne-am plimbat odat' mână-n mână
Ca doi cetățeni liberi, când
Ne-au trădat pietonii din umbră
Și pe mâini de polițiști ne-au vândut.
Nu știu de aveam pașaport sau nu,
Eram tânăr, ea doar o copilă.
Ne urmară interogatorii
Bătăi și control pentru viză.
Ce putem să le spun despre mine
În ochii lor eram un hooligan
Mână-n mână și-n gând cu o fată
Despre care nimic nu știam.
Turnătorii rânjeau din umbră
Iară noi ne priveam făr' să știm
Gândind dacă vom mai fi liberi
Sau dacă va fi dat să murim.
Într-o clipă văzui viața-n cioburi
Lăfăind în bancnote pătate
Ce curgeau printre gânduri ca râul greu
Spălând pietre însângerate.
[...] Citește tot
poezie de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de Dragobete
În ajun de Dragobete,
Încălțați cu albe ghete,
Ghiocelul și-o brândușă,
Mi-au batut încet la ușă!
Vor să îi primesc în casă,
Fiindcă iarna e geroasă,
Și nu pot să stea afară,
Până-n zi de primăvară!
I-am primit la mine-n casă,
Le-am pus mâncare pe masă,
Și am povestit de toate,
Pân' la unu jumătate!
După ce i-am omenit,
Și de somn i-am pregătit,
Mi-au dat un sărut în dar,
Și i-am pus într-un pahar!
[...] Citește tot
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povești de ziua voastră
Zi de vară fermecată,
se alintă soarele
și din nou, în lumea toată
s-au deschis poveștile.
Feți-Frumoși și zâne bune,
zmei, balauri și pitici
de cu zori încep a spune
întâmplări pentru cei mici.
Însă este-o zi specială,
zi de râs și de jucat,
deci eroii de cerneală
basmele le-au transformat,
iar dușmanii cei mai strașnici
sunt amici pentru o zi
și se-arată buni și pașnici
numai pentru voi, copii.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Hură
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acrostih Țării
Laudă ție, țară străbună, rotundă ca pâinea ce-i coaptă în țest,
Arzândă ca trupul copiilor îngeri, frumoasă în toate, din vest până-n est.
Mândră ca bradul ce crește spre soare, mândră ca bobul de grâu dintr-un spic,
Urmă lăsată de gheata-n noroaie, spartă în cioburi de "șefi de nimic".
Luptă, frumoaso, cu hulpava gloată, luptă și râde-le-n nas la dușmani,
Ține-le piept cu iubirea din oameni, ține-le piept la bastarzi și tirani!
Inima-n mine și-n tine-i secată, inima-n omul de rând e amară,
Albă e pâinea ce-o punem pe masă, albă și-amară, și-aicea și-afară...
'Nalt ne e gândul, mic ne e pasul, multe am vrea dar puțin făptuim,
Iarnă-i în suflet, iarnă-i în case, iarnă-i pe mese și nu ne-ncălzim.
Râsul ne ține de cald și de foame, plânsul ne ține de dor, de iubiri,
Oamenii-și plâng, patrie dragă, lacrimi de jar, de necaz și mâhniri.
Mamele-și plâng copii plecați, aiurea, la stele, hai-hui, nenăscuți,
Anii rămași, prin pustiu rătăciți, anii pierduți, chinuiți și duruți.
Nimeni nu vrea să mai tragă speranță, nimeni nu vrea, Românie iubită,
Iluzii să-și facă frumos că va fi. Eu, Țară, acuma, de ziua-ți, smerită
Aplec un genunchi la pământ și mă rog: Românie, să fii fericită!
acrostih de Eugenia Mihu (29 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și nas, adresa este: