Citate despre alb și nas, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la alb și nas, dar cu o relevanță mică.
Voci din goetia
voci groase
din clase înalte
înconjoară case
cu pisici de sticle
sparte, se răsfrânge
cioburi de clase
joase întemeiate în
a fiecărui pubertate
când coșuri iau moarte
sub forme de naștere
azvârlind pe seri de
pături grijulii renaștere
când în camera se ascunde
de obiective, imaginile subiective
propulsate din aparate, butoane
roșii și albe lângă mâini livide
rachete de mingi încete plasate
de glezne aride pe terenuri călcate
de însele pietrele încălțate cu piei animalice
în obosire se leagănă în viteze
[...] Citește tot
poezie de Cristian Lungu
Adăugat de Cristian Lungu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dispariția iernii
Copiii râd și parcă dănțuie,
Cu o mână ascunsă la spate, pe seceri.
Și, ca într-o joacă, râzând, - harșt -,
Dintr-o dată retează nasul părinților;
Plesnește sângele, dar nu înroșește zăpada,
Ci intră-napoi în pământ.
De-aia se crapă pământul, altfel
Și-ar face copiii lunecuș pe sângele părinților.
Bucurându-se ca de-o minune,
Cei mici le-așează nas nou:
Din morcovi de hârtie și câlți,
Prins cu zgârci, pe sub plete.
Cei mari zac în genunchi
Știu că acum vor da să plece
Și-apoi le vor înfige cărbuni smoliți
În locul ochilor,
Înșurubându-le-n găvanele calde.
Dar nici nu apucă să știe;
Se mai văd o clipă-n oglindă,
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Controversă
cum îți spuneam
mai tot timpul îngerii mi-au râs în nas
și-au râs de mine neîntrerupt
ori s-au urinat din înaltul lor
peste ochii ce abia îi luminasem puțin
mai bine deschide-mi fereastra albă la cer
să-mi închipui că zbor
sau că plec acasă definitiv
altfel îmi petreceam mai tot timpul
recitând poemul lui Dinescu
"Mic descântec pentru femeia mâncată de ploaie"
sau poezii de-ale lui Bukowski
bolovănoase frivole și amare
până reușeam să uit
că îmi este sete că-mi e foame
și că mai exist și așa
neîndemânatic,
exilat ca o urmă într-o fantă
sau o cută de timp
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urechiușă?
Am luat o lecție de la un câine,
O cățea, în fond o umanitate-
Despre credința oarbă, de sinceritate
Fără de margini, peste orice mâine.
Am cunoscut-o suflet de gigant
Într-un sublim de-nțelepciune, stoic
Nespus nicicând, doar demonstrat eroic
Zilnic fără recompense, fără epatant.
În veci nu o să știu c-avea dorințe;
De pentru câine e cumva vreo fericire?!?...
Nu mi s-a spus nicicând de câinii au iubire
Sau e o simplă chestie de preferințe.
Am chipu-i de urs alb cu priviri calde
Din doi ochi bruni și c-un năsuc maro;
Parcă eram eu însumi credincios, un alter ego
Și mă vedeam culcat iubitei 'n lanț de salbe.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul de zăpadă
Copii frumoși, sunt Omul de zăpadă
Care-a văzut prea multe-n viața lui
Și care mai așteaptă doar să cadă
Pe el omătul Dumnezeului.
Nu mă mai pot juca precum odată,
Când nas de morcovi îmi puneați și ochi
Din doi cărbuni, iar mătura stricată
Mi-o așezați sub braț ca pe-un deochi.
Acum vă las, fiindcă e-un rost în toate
Și vreau s-o fac atâta cât mai pot,
În sens invers și-ncet de a-i străbate
Poveștii mele albe drumul tot.
A fost frumos atâția ani de zile
Să ne jucăm alături, nu-i așa?
Definitiv rămâne scris pe file,
În cartea fericirilor de nea.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock
S' io credessi che mia risposta fosse
a persona che mai tornasse al mondo,
questa fiamma staria senza più scosse.
Ma per ciò che giammai di questo fondo
non tornò vivo alcun, s' i' odo il vero,
senza tema d' infamia ti rispondo.
Să mergem deci, tu și cu mine,
Când seara s-a întins pe cer în fine
Asemenea unui bolnav cloroformizat pe masă;
Să mergem, prin anume străzi pe jumătate moarte
Și prin alei bolborositoare
De nopțile fără somn în hoteluri ieftine de-o noapte
Și birturi cu rumeguș și cu găoci de stridii:
Străzi care se urmează una-ntr-alta ca o ceartă rea, sâcâitoare
Și cu subînțelesuri ce sunt niște insidii
Care te-mping spre o aceeași mare întrebare...
O, să nu-ntrebi "Și ce mai e și asta?",
Să mergem să ne facem vizita.
[...] Citește tot
poezie clasică de T.S. Eliot, traducere de Mircea Ivănescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XVII
"Vezi monstrul cel ce coada și-o ascute,
spre-a trece munți și-a sparge-orice tărie;
o, vezi pe cel ce-ntreaga lume-o-mpute!"
Așa-ncepu Virgil să-mi spuie mie,
iar fiarei printr-un semn i-a spus: "Să sui",
la drumu-acel de piatră ca să vie.
Și-acel scârbos al fraudei chip, văzui
c-a scos, venind, întregu-i trunchi afară,
dar nu și-a tras pe mal și coada lui.
Un om în toate just putea să-ți pară
din tot aspectul blândei sale fețe,
ci șarpe-ncolo-ntreg această fiară.
Flocoase două brânci, și nodulețe
avea pe piept, pe coaste și pe spate,
și multe-apoi rotițe-n mii de fețe.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maestrul Sengai
Sătul că-n meditații nu află vrun răspuns
Și cele neștiute rămân de nepătruns,
Kazuo pe maestrul Sengai îl luă la rost:
"Cât mai durează drumul strădaniei anost?
Când voi afla în fine temei și dezlegare?
E zenul o cascadă cu ape circulare,
Un râu care se-ntoarce la vechiul său izvor
Și propria sa apă și-o bea amețitor.
De ce își mai rotește oglinzile-n zadar,
Râu fără de vărsare și fără estuar?"
Maestrul însă-i spuse: "Lasă-l să curgă-așa,
Făgașul numai astfel și-l poate învăța."
Trei zile mai încolo, Kazuo supărat
Pe hâtrul său maestru îl luă la depănat:
"De ce nu-mi spui din prima Secretul, dacă-l știi?
Cireșilor din templu le torni izvoare vii,
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul X
Când fui intrat deci și pe poarta care
rămâne-nchisă prin iubire rea,
căci strâmbul drum ca drept atunci îți pare,
cu zgomot auzii cum ne-o-nchidea.
Acum, de m-aș fi-ntors s-o văd, creștine,
ce scuze-aș fi avut la vina mea?
Suiam pe-un drum ce-n cotituri se ține,
prin strâmtul scoc din stânca despicată,
la fel c-un val ce fuge și revine.
"Puțin aici de-atenție-acum ne cată
s-uzăm, a zis Virgil, mereu spre-a fi și-aici,
și-aici de partea undulată."
Dar lucru-acesta pașii ni-i rări,
așa că mai curând știrbită lună
ajunse-n patul ei spre-a s-odihni
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indecență
Pudicul lui Rostogol,
Când "își dă autogol",
Tot el sare-n ofensare,
Roșu, câș și-n balansare.
Nu știu cum, da l-am văzut...
Așa cum am prevăzut,
Rătăci-n obscur, dementul,
Etajul, apartamentul.
Bâjbâie la ușa mea.
I-aș da una-n zeflemea,
Drept în nas, că are-o rană,
Însă strig ca o soprană:
- Măăă, da tu ești dracu gol,
Și teafăr da și matol,
Când faci pipi șerpuit,
Ici, în colț... - nu te-am pândit -
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
La casa de nebuni
Tăcând, c-un, semn opresc trăsura:
Tăcut mă sui. Alt semn mai fac,
Plecăm făr-a deschide gura.
Birjarul, eu și caii tac.
Căci dobitoacelor cu minte
Degeaba le mai ții un spici,
Când ele fără de cuvinte
Pricep mai repede un bici.
Vreau să vorbesc, dar cu nebunii
În falansteru-n care unii
Sunt mari poeți și mari tribuni.
Deci: hai la casa de nebuni!
Îmi iese doftorul.Dă-mi pace!
Cu cei mintoși eu n-am ce face,
Ș-aș vrea pe toți să-i pot uita:
Venit-am nu la dumneata...
[...] Citește tot
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memento mori (Panorama deșertăciunilor)
Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
Când a nopții întunerec - înstelatul rege maur -
Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc,
Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,
Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,
Când în straturi luminoase basmele copile cresc.
Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri,
Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,
Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos,
Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină,
Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină,
Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos.
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite,
Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite
Tu încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,
Alta unde cerci viața s-o-ntocmești, precum un faur
Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pipăruș modern
A fost ce-a fost. De n-ar fi fost,
Achim ar fi șezut acasă;
Dar după ce Savinca lasă
Pe-Achim în ajunări și post,
El, zău! nu face lucru prost,
De-și cată draga-i jupâneasă.
Dar vezi! Achim era-nsurat
Cu fata lui Mihai Terinte:
Femeie bună și cuminte,
Cum alta nu găsești în sat,
Și oablă-n mers și dreaptă-n stat
Și rumenă, părea o fragă-
Rar om, să n-o găsească dragă!
Avea doi ochi de brebenei,
Să mori cercând viață-n ei;
Și-avea obraz rotund, molatec;
Deci nu-i mirare, dragii mei,
Savinca da din ochi scântei
Și-Achim era tot-tot jeratec.
Dar într-o zi poznit itos!-
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate începi de astăzi
Doamne-Dumnezeule
În țara asta se vorbește doar de porci!
Peste tot miroase a șorici și-a sărăcie
Întinsă-n kilometrii de șosele bătute-n pietre rare
-fetițele ce stau în colț de stradă, strâmb, căzut
de la cutremurul din '77-
Când toată lumea primea uleiul pe cartonul alb
Și vânzătoarea te privea ca pe un deținut
Ce a venit să-și ia fiertura comunismului insângerat
De macii câmpurilor lăudați și strânși de inimi dulci
Dulci din vina marmeladei și a stegulețelor din mâini
Ce se vroiau în cer și-n soare să se spele
Pentru cel mai bun conducător de-atunci.
Doamne-Dumnezeule
În țara asta miroase doar a închisori cu infractori
Ce-au pus pe foc ibrice de cafea și ceai
Făcute doar din aur alb și trafic de copii
Ce-au fost vânduți pentru organe și homosexuali
Ce au citit scriptura cu ochelarii Papei de la Roma
Ce a precizat că sufletele care încalcă legile Domnului
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orhideea Ardealului--Bogata de Jos
ORHIDEEA ARDEALULUI BOGATA DE JOS
-poem-
Eram la Bortă eu și turma
De oi ce noi o pășunam
Și îmi aduc aminte acuma
Cum la umbră eu stăteam
Și era atunci așa de deasă
Jos sub nucul uriaș
Și iarba era frumoasă
Pentru micul ciobănaș
Fântânița era aproape
Într-o scorbură sub nuc
Plină fiind dar de ape
De al verii rece suc
Atunci Borta strălucea
Cu a apei rece unde
Ce ființa-ți răcorea
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voiaj interior
Am pornit în mine dintr-un fir de păr,
cel mai de sus ce stă mereu rebel
și am alunecat ceva mai jos
spre spate 'nainte de ceafa, ea dintre acele masate,
ceva mai sus de unde am echilibrul, la un creier mic, un cerebel,
iar înspre față am fruntea peste emisfere
cu întortochieli de adevăr
până la niște glande cu carapace gloss,
toate cu "iză", epi, hipo... toate rasate,
ce-mi conduc călărește partea în care nu-s nervos,
pe un hipo... talamus de răscruce
ce se prelinge-n coadă albă, plină
de-o măduvă, toată din multiple fire
ce mi le protejez c-o mielină
și care tot ce am de gând induce
și chiar mă face să mă simt, să fiu o fire...
De aia și miros, din vasele de-un etmoid,
ce se preling pe niște fante ce-mi dau glas nazal
când trebuie să fiu aproape teatral
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mal de țară
Răsare întâi o căciulă, treptat, apoi mult păr încâlcit
peste tot și o flăcăruie intermitentă sub mustața
cu mult fum, iar lângă nas un vârf de bici
țeapăn lângă o scândură ce ține ceva ponosit
ce pare a sta pe-o mârțoagă și se ține de-o sticlă, dar nu,
ce avansează pe o cutie de căruță
purtată pe niște bucăți negre de cauciuc ce schioapătă rotundul
și de tot, de tot, la urmă, într-un abur aromatic ce se înalță la cer,
rămâne multă balegă...
fără să știu dacă era a calului, că nu mă pricep...
Nu e vers alb, e murdar că nu-i stăpânesc... dificultatea!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și nas, adresa este: