Citate despre alb și rochii, pagina 2
Azuriu
Așa toamnă, răstignește
frunzele pe crucea de aramă
a nopții.
Vântul îți foșnește rochia
de gleznele ploii...
Iubesc
ploile albe ale asfințitului...
Așa, toamnă, scrijelește
povestea ultimului anotimp
pe trupul copacilor desculți.
Acum eu sunt toamnă,
nu-i așa, toamnă?
Uitarea - pasărea cu aripi azurii
poezie de Raluca Ștefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trist cantec de dragoste
Numai viata mea va muri pentru mine-ntr-adevar, candva.
Numai iarba stie gustul pamantului.
Numai sangelui meu ii e dor, intr-adevar,
de inima mea, cand o paraseste.
Aerul e-nalt, tu esti inalta,
tristetea mea e inalta.
Vine o vreme cand mor caii.
Vine o vreme cand se invechesc masinile.
Vine o vreme cand ploua rece
si toate femeile poarta capul tau
si rochiile tale.
Vine si o pasare mare, alba.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plopul
floarea anxietății
singura
înmiresmează coloana lui
în mai
se destramă în puf alb
Casandră
ce-și rupe cu dinții
rochia de mireasă,
poezie de Constantin Fieraru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar ochii?
Stă ciuta neagră între stânci, afară.
Cine-mi va săruta gura amară?
Cine-mi va săruta gura amară?
Încet-încet pătrunde ciuta-n tindă.
Vrea botul către mine să-l întindă,
Vrea botul către mine să-l întindă.
Miroase buzele-i a iarbă crudă,
O strig în șoaptă, nu vrea să m-audă,
O strig ușor, tot nu vrea să m-audă.
Aleargă aprig cineva spre mine,
Prin viscol și prin zloată albă vine,
Prin viscol și prin zloată albă vine.
Aud prin preajma foșnet vag de rochii.
Dar ochii? Cine-o să-mi închidă ochii?
Dar ochii? Cine-o să-mi închidă ochii?
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În toamna aceea
Era toamnă
Erau și niște castani
Și o bancă.
Eu ședeam
Eram palid și poate frumos
Și mă gândeam.
Atunci s-a oprit un tramvai
S-a dat jos o femeie
Dar era îmbrăcată foarte bine
Era deci o cucoană.
Tramvaiul a plecat
Strada rămăsese goală
Atunci femeia s-a aplecat
Și-a ridicat încet rochia
Până la genunchi
Și pe urmă mai sus
Foarte sus.
[...] Citește tot
poezie de Poemul invectivă (1933)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce duminică frumoasă
Ce duminică frumoasă.
La început de această vară.
Soarele e sus pe cer
Și se aud cum cântă păsările afară.
Tu ești îmbrăcată în rochie albă de mireasă
Și eu stau mândru lângă tine.
Ce duminică frumoasă, inima cântă în mine.
Ce duminică frumoasă!
La început de această de vară.
Tu ești de acum mireasă, neprețuita mea comoară.
Ești ca un pom în floare.
Care răspândește parfum îmbătător.
Ce duminică frumoasă, sufletul îmi cântă de dor!
Ce duminică divină la început de acestă vară.
E o zi caldă și senină
Și ne cântă o vioară.
poezie de Vladimir Potlog (5 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Declarație de dragoste
Eu te iubesc la fel, total,
Și când valsezi fenomenal,
În albă rochie, la bal,
Și-n deux-pièces, la cinema,
Și când tu ești în pijama,
Și goală, pe o canapea.
poezie de George Budoi din Dicționarul dragostei (23 ianuarie 1997)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Pentru serile triste
O magnolie veche
O rochie de care nu ai nevoie
O carte de dialoguri
Între ceea ce vorbește
Și ceea ce tace
Muguri moi face noaptea
În zorile albe
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul: Mămico, de ce poartă miresele rochii albe?
Mama: Fiindcă exprimă bucuria.
Copilul: Atunci, mirele de ce-i îmbrăcat în negru?
replici
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicatio
ție, celui născut în iarnă
pentru mine din zăpezile trufașe
celui, care a uitat întâiul cuvânt
odată cu respirația mea, în fașă,
celui, care a amirosit urma
imaculatei ciute din pădurile
virgine, cu mesteceni argintii,
ție Manole de Ane,
zidite în ziduri de suflete,
Hrist, sărutând rochia Magdalenei
de răsărită, ție, Khayamul meu,
veșnic însetat de vinul și cuminecătura
trupului de inuită, ție,
celui care amiroși
lotușii galbeni ce-mi sărută de aproape
picioarele și zborul pe ape, ție,
licornul meu cu corn imperial
și nume de arhanghel în cuvinte
ție, îți închin zăpezile mele sfinte
și dorul meu mare de zăpadă,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasă
în rochie de alb rebegit,
jelania păcatelor vieții mele
vă poruncește cu limbă de moarte
să-i plimbați iertarea
într-un car tras de boi
potcoviți cu lacrimi din ochii
veșnicei neadormiri.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Osgood: Am sunat-o pe mama. Era așa de fericită că a început să plângă! Vrea să porți rochia ei de mireasă. E din mătase albă.
Daphne/Jerry: Mda, Osgood, nu pot să mă mărit purtând rochia mamei tale. Pentru că... nu avem aceeași constituție fizică.
Osgood: Putem s-o modificăm.
Daphne/Jerry: Nu! Te rog, Osgood. Uite ce e, noi nu ne vom căsători. Nu putem.
Osgood: De ce nu?
Daphne/Jerry: Păi în primul rând, nu sunt blondă naturală.
Osgood: N-are importanță.
Daphne/Jerry: Fumez! Fumez în continuu!
Osgood: Nu-mi pasă.
Daphne/Jerry: Am un trecut îngrozitor! În ultimii trei ani, am locuit cu un saxofonist.
Osgood: Te iert.
Daphne/Jerry (disperat): Nu pot avea copii!
Osgood: Putem adopta unul.
Daphne/Jerry (își drege vocea și își scoate peruca): Nu mă înțelegi, Osgood! Sunt bărbat!
Osgood (îl privește lung după care răspunde, neperturbat): Nimeni nu-i perfect!
replici din filmul artistic Unora le place jazz-ul (29 martie 1959)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima mireasă
Știu că vii, dar mai așteaptă,
Mai am multe de făcut,
Ai să-mi fii cândva mireasă,
Deși eu nu te-am cerut
Ai să mori odat' cu mine,
Pentru că mă vei iubi,
Îți voi recita suspine,
Chiar în clipele târzii
Te voi săruta pe coasă
Tu ascute-o pân'-atunci,
Sigur ai să fii frumoasă,
Însă nu-ți voi face prunci
Vei purta o rochie albă,
Prima și ultima oară
Dragostea îți va fi oarbă,
Și-mi vei fi prima fecioară
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de multe veri...
Lângă un lac, scheletul alb și curat al unei căprioare,
Lângă celălalt, uscată, o lotcă abandonată-n iarba rară:
Două geometrii desenate frumos de pensula vremii,
Două lucruri deja moarte așteptând să moară.
C-un băț în mână, am trecut pe lângă ele-n fiecare vară
Sub rochia cerului bleu sau sub scuipăturile lui gri, flecare;
Și,-n fiecare vară, am văzut cum între leațurile-albite
Distanțele cresc și cum cad stâlpii din picioare.
Timpul adaugă fiecărei răutăți o nouă răutate
Trebuie-acum să privești atent, c-o anume intensitate,
Pentru-a ști dacă cerbul plutește sau barca aleargă.
Atât de multe veri... și eu le-am trăit pe toate.
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fetiță cânta în corul bisericii
O fetiță cânta în corul bisericii
Despre toți oamenii trudiți dintr-o țară străină, păgână,
Despre toate navele risipite pe-oceanele lumii,
Despre toți cei care-au uitat de bucuriile aflate la-îndemână.
Vocea ei se înălța tot mai sus, tot mai sus, spre turn,
O rază i-a căzut pe umărul de-o albeață divină.
Din întuneric toți credincioșii priveau și-ascultau
Rochia aceea albă cântând în lumină.
Și toți chiar credeau că,-n sfârșit, sosea bucuria,
Că toate navele-au ajuns tefere-n port,
Că-n niște țări îndepărtate și străine toți oamenii trudiți
Au găsit un mângâitor, o viață oferind puțin confort.
Glasul era atât de dulce, raza soarelui atât de subțire...
Iar chiar acolo, acolo lângă Sfânta Poartă
Care cunoaște toate misterele, un copil plângea
Pentru cei plecați, care nu se vor mai întoarce niciodată.
poezie clasică de Aleksandr Blok, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antiteză la nevoia de alb
Nevoia de alb mă-nfioară,
Oasele albite de timp,
Trăindu-și tăcerea,
Rochia de mireasă acoperind
Un trup pângărit...
Laptele de la sânul mamei
Cu gust de nicotină și de alcool,
Voaluri înălțat în vânturi aspre și reci.
Doar luna îmi pare că se cunună cu valul,
Acoperind noaptea.
Și atunci mă biciuiește de dor,
Nevoia de negru, de noapte.
Cu el acopăr durere și lacrimi,
Ură și întinăciune,
Dispreț și dezastre.
Apoi mă voi naște un altfel de alb...
În crematoriu de negru.
Nu voi mai fii decât cenușa tăcerii,
Iar fumul se va înălța,
Îmbrăcat în straie albe, primeindu-ne ființa.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anastasia
poezie dedicată fetiței Cătălinei Popescu
Albă, lume de ninsoare
Nopților le dai culoare
Astru lumii noastre, pace
Semn divin, ce ne atrage
Tatăl ce mereu ar face
Albă rochie de seară
Strălucești etern, fecioară
Ia, portul, România
Astăzi, fi-v-ați bogăția.
acrostih de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara, înainte de culcare, Karl s-a dus la fereastră, s-a urcat pe un scaun și s-a uitat prin rotocolul de pe geam. Afară începuse să ningă și un fulg, cel mai mare, s-a prins de marginea unei cutii de flori; fulgul a crescut până s-a prefăcut într-o femeie îmbrăcată cu o rochie albă, care parcă era țesută din mii și mii de fulgi de zăpadă. Femeia era frumoasă și gingașă, dar era de gheață, de gheață sclipitoare, și totuși era vie; ochii îi străluceau ca două steluțe, dar nu stăteau o clipă locului. Femeia a dat din cap și a făcut un semn cu mâna către fereastră. Băiețașul s-a speriat și s-a dat jos de pe scaun și i s-a părut că la geam bate din aripi o pasăre mare.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ai întrebat ce fac
Îmi curățeam simțirile de umbre.
Afară plouă și ploaia nu mă doare.
Mi-e ploaie toată ziua-n noapte.
Și eu doar frigul gheții...
Un gând înfrigurat în timp!
Doar picături de ploaie
Îmi pictează-n suflet un carnaval
Cu vânt, cu ploaie... soare...
Eu un miros amestecat
Într-o cascadă a trăirilor mele!
Și nici tăcerea ta nu mă surprinde
În care eu aud doar gândurile
Ce strigă după mine...
Trezindu-mi chiar și visele
Ce îmi deschid o ușă către vară.
Cu tine-n gând pășesc desculț
Chiar și pe cioburile colii de hârtie.
Tu ești o pasăre ce-alungă
Singurătatea copacului din mine.
Ești urma ce penelul meu o lasă
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de căpătat
am călcat piatra
și piatra a căpătat grai.
am călcat asfaltul
și asfaltul a căpătat aripi.
am călcat țărâna
și țărâna a căpătat viață.
am călcat rochia de stambă înflorată
și carul nopții tras de fluturii albi
a căpătat o roată.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și rochii, adresa este: