Citate despre altă viață și moarte, pagina 2
Fă-mă, Doamne,-o lacrimă
Ne despărțim, o viață nouă
Începem astăzi amândoi
Iar florile scăldate în rouă
Se vor aprinde fără noi.
Eu am să plec spre miazănoapte,
Tu vei porni spre miazăzi
Și-n urmă întâmplări și fapte
Ce mustrător ne vor privi.
Refren:
Fă-mă, Doamne,-o lacrimă
Să cad pe obrazul Tău
C-am iubit cu patimă
Iar de mor nu-mi pare rău.
Fă-mă, Doamne, ce vrei Tu
Ești pe viața mea stăpân
Fă-mă floarea ce căzu'
La iubita mea în sân.
[...] Citește tot
cântec interpretat de New Savoy, versuri de Corneliu Vadim Tudor (1991)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Festina lente
năucitoare clipe, poeme indecente
aceasta este viața, un vis: festina lente
calvarul cu cocoașă, copita de argint
cu fiecare vorbă încerc să nu vă mint
cu fiecare scrâșnet un gând se domolește
în fiecare faptă o moarte mă păzește
aceasta este viața, un vis: memento mori
adu-mi mereu aminte, pleca-vor călătorii
la margine de cale doi oameni se iubesc
privindu-i cu tristețe, și eu îmbătrânesc
nu-mi place vinul ăsta cu gust de scorțișoară
nu-mi place nici izbânda pe calea cea ușoară
aceasta este viața: de gustibus; nu-ți place?
trăiește altă viață sub altă carapace!
și crucea, ce e crucea, și ce poteci arată?
poteca spre vecie și cea spre niciodată?
și care dintre corpuri va arde-n crematoriu?
și lumea, care lume trăiește-n purgatoriu?
aceasta este viața, un veni, vidi, vici
o scurtă nebunie cu dragoste și vicii
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioburi de viață, cioburi de moarte
Mi-am împărțit viața în cioburi
Și fiecare ciob l-am transformat
Într-o altă viață,
Spre a muri în mine, treptat.
Cu fiecare picătură de timp,
În uitatul Olimp...
Mi-a sângerat ochiul
Când soarele și-a împărțit suferința
Cu mine.
Vulcani de sângeri erupeau
Sub fiecare pas
În urmă rămas.
Orb de stele și de recunoștință,
Am mers mai departe,
Până la marginea prăpastiei
În care clocoteau
Cioburi de moarte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pesemne toți soții se iubesc, chiar și cei mai nefericiți, în amurgul deplorabil al vieții lor, când tot ce-a fost exterior pălește treptat, devine abia vizibil. Abia se observau și abia se atingeau, dar totdeauna se simțeau unul lângă celălalt, poate unul într-altul, ca într-un pântec ce se răcește înainte de moarte. Doar moartea poate să-i despartă sau să-i facă să piară. Dar ea îi poate învia la o viață nouă, amăgitoare.
Pavel Vejinov în Noaptea cu cai albi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune către Maica Domnului
Prea Curată Maică, Pururea Fecioară,
Sufletul din mine nu-l lăsa să moară,
Ci revarsă, Sfântă, peste el, de sus,
Mila Ta cea mare, mila lui Iisus!...
Îngeri împrejuru-mi fă să se adune,
Să-mi arate calea către cele bune,
Să-mi îndrepte pașii pe cărarea milei,
La-nceputul nopții, la-nceputul zilei!...
Să gonească toate duhurile rele,
Ce pândesc în drumul viețuirii mele,
Bietului meu suflet să-i dea viață nouă,
Să răsfrângă cerul ca un bob de rouă!...
Frânt de umilințe, cu adânci suspine,
Sufletul la Tine vine să se-nchine:
Mila Ta din ceruri peste el coboară,
Maică Prea Curată, pururea Fecioară!
poezie de Vasile Militaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea dorită
Aș vrea să încep o viață nouă
Iar primul pas să fie-n moarte.
Să fiu mai plâns atunci
Decât dorit ca nou născut
Cu tați și mame tremurând pe spate.
Să vină lumea la priveghi
Cu ursitoare inutile,
Să-mi ceară soarta înapoi
cu nopțile pierdute
Când nu știam de noi.
Cum m-aș privi la nici un an
Cu plete lungi și smalțul ros?
Cu ochi blajini ce recunosc
Acele drumuri fără sens
Statistică pe fond nervos?
Iar ultimul sărut zelos
să ți-l ofer în timp ce mor,
Cu mângâieri și c-un poem plăcut
Căzute pradă,
culturii tale în amor,
[...] Citește tot
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la altă viață și moarte, dar cu o relevanță mică.
Mai trăiesc, bătrâna mea măicuță,
Mai trăiesc, bătrâna mea măicuță,
mă apropii tot mai mult de vârsta ta,
eu pe tata l-am lăsat de mult în urmă,
ar putea să-mi fie fiu cumva.
Am trecut prin multe ca și tine,
bine este că nu le-ai știut,
parcă văd cum dădeai fuga, temătoare,
întrebând ce s-a-ntâmplat, ce m-a durut.
Și mi-e dor de sfaturile tale,
le-ascultam zâmbind, nu le urmam,
tu vedeai în ochi-mi nerăbdarea,
împreună ne opream, zâmbeam.
Niciodată nu pierdeai umorul,
moartea însăși s-a sfiit când mi te-a luat,
mai trăiesc bătrâna mea măicuță,
tu auzi în vis cât te-am chemat?
De ne-om reîntâlni în altă viață,
liberați de ce și cum, mustrări,
ai răbdare, am să vin ca de la școală,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am stat la țară cu bunică-mea, apoi la altă moșie, cu tatăl meu și mama mea a doua, apoi iar la bunică-mea. Mi-aduc aminte de priveliști și peisagii, care se numesc Sălăveștri, Berbenceni, sate în județul Bacău unde tatăl meu ținea moșii în arendă cu rudele lui noi.
În această vreme moșul meu Teodor s-a înamorat de o fată a Eleonorei, tatăl meu a pierdut ce mai avea, bunica mea era tristă de moartea mamei mele -- eu mă simțeam str[...]n lumea cea nouă a tatălui meu. Mamei mele a doua -- o ființă bună, supusă, roabă -- nu i-am putut spune "mamă" și din greutatea mea de a deveni familiar și a da numiri "artificiale" și oficiale, și din cauza amintirii adevăratei mele mame, pentru care începeam să am un cult și o tandrețe alcătuită din tot felul de amintiri, căci deja aveam amintiri și, cum se vede, amintiri scumpe și duioase.
În acești ani cred că s-a închegat o mare parte din caracterul meu, așa cum îl am și acum. Cu altă copilărie, cu altă viață, fără aceste lucruri neobișnuite și triste, aș fi fost poate altfel.
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte, străzi, felinare, farmacii
Noapte, străzi, felinare, farmacii,
O lumină searbădă și fără sens.
Îndrăznește, mai trăiește un sfert de secol
Nimic nu se va schimba. Nu există scăpare.
Vei muri și vei începe-o nouă viață,
Și totul se va repeta, cum a mai fost:
Noapte, răpăitul lapoviței pe trotuar,
Farmacii, străzi, felinare.
poezie de Aleksandr Blok, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inevitabilul curs
cineva mă împinge spre bătrânețe
e împotriva a tot ceea ce simt
o netrăire continuă
de la secunda aceea când am decis să-mi pietrific inima
văd bărbați de foc
înfășurați în zâmbete prefăcute
și nu-mi spun nimic
aerul lor ridicol mă face să cred
că nu am ce pierde
cineva mă împinge spre bătrânețe
cum ai împinge o barcă pe mare
și valurile înspumate
îmi spală urmele tinere din privire
cine sunt eu să cred că va fi altfel
că moartea mă va ocoli
și viața își va schimba cursul
că mă voi întoarce până în copilărie
apoi o voi lua de la capăt
ceva mă împiedică să fac toate astea
poate o stâncă sau un râu
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu din Orașul unui singur poet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte, străzi, felinare, farmacii
Noapte, străzi, felinare, farmacii,
O lumină searbădă și fără sens.
Îndrăznește, mai trăiește un sfert de secol
Nimic nu se va schimba. Nu există scăpare.
Vei muri și vei începe-o nouă viață,
Și totul se va repeta, cum a mai fost:
Noapte, răpăitul lapoviței pe trotuar,
Farmacii, străzi, felinare.
poezie de Alexander Blok, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte, farmacii, străzi, felinare
Noapte, farmacii, străzi, felinare,
O lumină searbădă și fără sens.
Îndrăznește, mai trăiește-un sfert de secol
Nimic nu se va schimba. Nu există scăpare.
Vei muri vei începe-o nouă viață iar
Și totul se va repeta, cum a mai fost:
Noapte, f armacii, străzi, felinare,
Răpăitul lapoviței pe trotuar,
poezie de Alexander Blok, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părinților noștri între esențial și etern
(poem în proză)
Printr-un joc ciudat al luminii, soarele cucerește cerul,
simbolizând avântul implacabil al vieții
care rezultă după marile purificări ale flăcărilor din interiorul lui.
Dar adevărata purificare există în arderile de clipe
ale părinților noștri care mor puțin câte puțin
în flăcările din interiorul lor. Unii mor atât de tulburați în ei,
obsedați de ideea că n-au făcut suficient pentru copii,
murind într-o inconștiență dulce.
Au învățat că dintr-o mare suferință se ridică
iubirea fără margini pentru vlăstarele lor,
dragoste care îi devorează până la moarte.
Le-a fost dat să se nască pentru a răsări din ei altă viață,
deși sufletele lor sunt adevăratele flăcări ale unui soare invizibil.
Când îi apasă pământul, copiii descoperă neliniștea metafizică
și un timp se lasă dominați
de aceeași adâncire între esențial și etern.
Iată-mă la căpătâiul unei lumânări ca o singurătate cosmică,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019 (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Irealul din mâinile ei
Singur printre rătăcirile tale,
dincolo de marginea lumii,
un fragment prin care reușești
să te strecori, pas cu pas,
prin dimensiunile abstracte
străpunse de realități paralele.
Prin fiecare ciob presărat
nostalgia se reflectă
în lumina acestor gânduri.
Ceva te sfârtecă, un dor,
o intensă durere,
ființa ți s-a estompat,
ți-au rămas frânturi, amprentele ei
au miresme stranii, de flori sălbatice.
O revezi, zâmbind diafan, trecând
prin nuanțele pădurii de întrebări imposibile,
în liniștea eterică de care uitase,
adormind câteva clipe,
destul cât să viseze anterioarele vieți.
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar așa cum soarele răsare în altă lume, la fel și creștinul, prin Învierea din morți a lui Iisus Hristos, a primit încredințarea că după urmează un strălucitor răsărit de soare, urmează o nouă zi, o nouă viață. "A murit", o să se spună și despre mine și despre tine într-o zi; în ziua pe care eu nu o cunosc, care nu știu când va sosi.
Iustinian Chira în Cuvintele Părintelui - un ghid al frumuseții lăuntrice (2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea Mitropolitului
Din viața pământeană a plecat, acolo printre stele.
În cer locul și-a aflat și locuiește cu ele.
Acuma, de sus ne privește cu ochii cerului, senin.
De multe rele ne păzește, la chipul lui eu mă închin.
Cum luna are nevoie de soare, ca să poată lumina,
Tot la fel Dumnezeu are, nevoie de Sfinția Sa.
Să-i stea alături l-a luat.
L-a așezat printre cei drepți.
Cu îngeri l-a înconjurat
și cu Sfinții Înțelepți.
Astfel, Mitropolitul Anania, o altă viață a început.
Pe pământ a fost făclia, celor ce-n Dumnezeu au crezut.
S-a stins Duhovnicul Carpaților.
Spiritul lui a rămas.
În eternitatea munților
și-acum ne cheamă al său glas.
De sus, din ceruri, el veghează, cum credincioșii pe pământ,
continuă și mai păstrează, al credinței lui cuvânt.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă nu puteți juca tenis la fel de bine ca alții sau nu puteți înota repede ca un om tânăr, dacă mersul vă este acum mai moale și nu mai puteți alerga la fel ca în tinerețe, amintiți-vă că viața reprezintă, de fapt, un progres continuu. Ceea ce oamenii numesc moarte nu este decât o trecere către o viață nouă, în altă dimensiune a Vieții.
Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconștientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra mea a pornit la drum
Umbra mea a pornit la drum,
Este umbra mea sau un câine?
Zilele numărate trec ușor,
Azi te naști, mâine ești adolescent,
Apoi te îndrăgostești, simți gustul primului sărut,
Este amar ca apa mării, cine a spus că sărutul e dulce?
Apoi vin copiii, bucuriile, spaimele,
Copiii cresc, uneori te uită, alteori tu exagerezi,
În fond toți murim, dar fiecare altfel,
Moartea este numai o trecere spre altă viață,
Altfel viața nu ar avea sens. Cei dragi nu sunt uitați,
Tot o formă de viață, nu știm nimic despre viitor,
Vor ști alții, este marea ștafetă a vieții,
Fără studii, tratate, doar poezie.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tradiție
Este o tradiție să plângi
Poetic și cast
Copii orfani cu părinți lângă ei,
Bătrâni cu copiii plecați.
Cu sufletul arzând ca o icoană
În visul părinților...
Depărtare!!!!!!
În suflet tăciuni, așteptare
Sub pașii nevolnici și grei.
Este o tradiție să plângi
La parastase și cruci
Pruncii morți, frați, părinți
Ce plecat-au cuminți
Ca un semn de-ntrebare -
Suflete risipindu-se-n zare.
Plângi, atâta timp
Cât mai crezi că se moare!
La răscruci sunt troițe...
Mănăstiri ridicate...
Toate-s semne lumești,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi amintesc
Nu-mi amintesc spasmele morții
Dintr-o altă viață,
Din cursul celor trei mii de rotații.
Nici doliul de pe chipuri străine,
Prieteni sau rude cu mine...
Frământări, modelări,
Anotimpuri sau patimi.
Carnea mea s-a-mpărțit
Multor guri... Este prețul plătit
La păcatul din mine.
Sunt o Evă-femeie,
Alunecoasă, șerpuielnică,
Împodobită cu nuri.
Nu-mi amintesc nici de
Întoarcerea mea acasă,
Printre morții mei vii -
Un atom rătăcit pe poteci viorii.
Văd doar imaginea unei singure morți -
A celor știuți -
Chipuri înăsprite de teamă
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre altă viață și moarte, adresa este: