Citate despre ambiție și moarte, pagina 2
Avem timp
Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta și în stânga,
să regretăm ce-am greșit și să greșim din nou,
să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine,
avem timp să citim și să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
și să răscolim prin cenușa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiții și boli,
să învinovățim destinul și amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis și să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecții și să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puțină tandrețe.
[...] Citește tot
poezie celebră de Octavian Paler din Scrisori imaginare
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Michelle Rosenberg
Textele de mai jos conțin referiri la ambiție și moarte, dar cu o relevanță mică.
Românie, pământ sfânt
De ce au luptat străbunii,
Pentru ce-au ales să moară?
Să scoată la vânzare unii
Minunata noastră țară?
Și-au plecat plini de speranță
Bravii soldați la război
Într-o frumoasă dimineață
Să ne-aducă pământul înapoi.
Au vărsat lacrimi și sânge
Să-i spunem acum pe nume.
Dar patria mea e tristă, plânge
Copiii ei sunt departe... în lume.
Pe noi cum să nu ne doară
Când ne vedem frații alungați
Străini ajungi la ei în țară
Și-n sărăcie ani de zile uitați.
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (15 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vrem război
Ochii mei plâng de atâta zăpada,
Și albul intens iese din matcă
O fâșie de iarbă roasă e miza
Dacă o treci, poți să ai libertate.
Cerul e roșul plin de obuze
Oameni cu frica în sân se roagă
Norii fulguie spaima si groază
Un copil plânge în poala mamei.
O fantomă urâtă e moartea
Ca și războiul ce nu-și are rostul,
Ambiții străine și pline de ură
Distrug raționamentele bune.
Lăsați viața să curgă normal
Opriți să mai faceți victime, iar
Totul e groază și vis de coșmar
Oameni suntem să murim e păcat.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om pe niște scări
In lumea plina de urmări
Eu sunt un om pe niște scări,
In sus ce e, în jos nimic,
In jos ce e, în sus nimic.
Vorbesc cu ceilalți care-au fost
Si-n sus și-n jos, și nu-i dezic,
Eu însumi spun de locurile
Pe unde-am fost nu e nimic.
Vecinul meu prasește ciori,
Vecina mea prasește farduri,
Eu sunt un om pe niște scări
Si-un câine bulucind prin garduri.
Daca de mai multe ori,
Căci ce pot fi aceste garduri
Decât căzute foste scări
Decât câzute foste garduri.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântărețul
Cântă încins de-a Ambiției flamă,
Risipește uleiul folositor în miez de noapte
Și se visează-încoronat pe înălțimi de faimă
Pentru-a-l scuti de trudă și de-al angoasei amar lapte,
Îngerul morții, ca o eclipsă uriașă,
Își întinde deasupra-i aripa jucăușă
Și-i răcorește febra buzelor - atât de pătimașă,
Din jeraticul încins făcând cenușă.
poezie de James Whitcomb Riley,18491916, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirile
Motto: "N-ai cum să te pierzi, și nici să greșești
Dacă în inima ta pe Iisus Îl primești"...
Fericit omul bun, și frumos, și curat
Iisus Hristos și pentru el S-a rugat
Pe Muntele Măslinilor și pe Cruce
În urletele gloatei năuce.
Fericit cel ce pierde totul în viață
Avere, trufie măreață
Dar nu și credința în Domnul Iisus
Care pe toți ne iubește nespus.
Fericită femeia ridicată de îngeri la stele
Din mocirla păcatelor grele.
Ea trupul și sufletul și-a pângărit
Dar totul se iartă, fiindcă s-a pocăit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (2 mai 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atentat la popor
Azi țara mea a pierdut popor,
de azi noapte condamnat la moarte
de-o haită de tâlhari aparte...
ce vor ca tot să fie al lor!?
Și haita toată îs infractori
ce prin minciuni i-a tot promis
poporului un trai de vis...
Mascați onești, din ce-s... orori!
Demult s-au adunat partid
scursuri abjecte de bandiți
din nespălați, în preamăriți
crescând... cum hoitu' umflat, putrid!
Toți fără carte, huligani,
sau diplomați prin alți parșivi
la fel de lepre... inventivi
și-au reclădit moral... pe bani!...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele nu știe că emite raze.
Visez o lume fără pronume posesive.
Nimeni nu-și pierde drumul în viață, doar și-l schimbă.
Cineva m-a comparat cu Dumnezeu, altul, cu Satana, se pare că există o confuzie.
Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente.
Urechile și ochii tulbură mintea.
Nu-mi puneți o piatră pe mormânt, voi ieși în curând.
Unele idei nu le mai scoți decât cu creier cu tot.
Minciuna rodește în creierele cele mai reavăne. Mincinoșii "se prind" imediat.
Ambiția și fragilitatea te pot duce la sinucidere.
Cea mai banală idee este premoniția morții.
Iubim mierea și nu iubim albinele, numai pentru că înțeapă?
Animalele mari sunt mai puțin periculoase decât virușii.
Pistolul prietenului nu este prietenul meu.
Gardul cimitirelor nu este pentru morți, nici florile.
Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munți.
BORIS MARIAN MEHR
Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românismul este singurul crez care poate anima viața acestei națiuni. Avem un trecut de mare glorie, unic pe continentul european. Suntem coborâtori din ambițiosul Traian și nesupusul Decebal, suntem un popor latin pe pământurile străvechii Dacii și moștenirea noastră de sânge este daco-romană, de aceea nu este cu putință, nu avem voie să fim slugi astăzi, după multele veacuri de lupte purtate pe viață și pe moarte pentru neatârnare, după jertfele și martiriile părinților, bunicilor, străbunicilor și tuturor străbunilor noștri!
Mihail Stelescu în Cruciada Românismului, 22 Noiembrie 1934, p. 2-3) (11 noiembrie 1934)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deznădejde
Cum poți trăi c-un suflet făcut cioburi?
Mai poți iubi c-o inimă zdrobită?
Scânteia din ochi scursă-n mii de lacrimi,
Iubirea ciuruită ca o sită...
Ce mai aștepți de la o lume sumbră,
Cu toate valorile răsturnate?
Reverberată-n minciuni și ambiții,
Pierzându-și propria identitate?
Există viață când moare iubirea?
Există vise când speranța-i oarbă?
Suntem damnați pentru eternitate:
Pământu-abia așteaptă să ne soarbă!
Noi, totuși, din iubire ne-am născut,
Spre-a o păstra, ca cel mai de preț dar;
Ingrați, i-am stins flacăra-i plăpândă,
Să vrem s-o reaprindem, e-n zadar!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cenușa fluturilor tăi
Am iubit crematoriul morților tale,
al fluturilor tăi uciși
în cămara sufletului de lut
după ce-n prealabil le priponeai aripile-n piroane,
iar visele lor firave
le împodobeai cu cămăși de lacrimi și torțe.
Aveam ambiția, nebună de-altfel,
de-ale dărui renașterea cenușii
albilor tăi fluturi
într-o primăvară de pripas.
Îmi doream să le simt zborul
să le cunosc melancolia
să le descopăr beatitudinea culorilor
pentru a trăi doar o zi,
acea zi în care să guste nectarul
florii de cais.
Durere doar, și lacrimi
[...] Citește tot
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Irositor
Am alt răspuns la întrebarea... de-aș face altfel, tot ce am făcut...
N-ar fi că nu regret nimic, că tot ar fi reluat la fel, de-ar fi un început,
căci nu mă lasă cinstea să mă mint, să mint că-s tot o reușită...
Mai mult, sunt proba de porniri multiple, întoarse în lumea mea... greșită!
M-am tot plimbat copil printre matur, mi-am trădat ani,
iar școală, peste altă școală și alta, au fost ambiții, pierdut bani,
reluând la nesfârșit, pretențiosul, uitând de programate țeluri...
Cum te-ai spăla la cap într-una, să îndrepți părul tot în țepi... de geluri.
E prea recent, ori timp nu e de atâta reînceput de-atâtea toate
și sunt o probă c-o să mor irositor, nereușitul sigur... multelor, sau poate...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 martie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Benjamin Pantier
Împreună în acest mormânt zac Benjamin Pantier, avocat,
Și câinele Nig, companionul constant, consolatorul și prietenul.
În josul drumului cenușiu, prieteni, copii, oameni și femei,
Părăsind unul dupa altul viața, m-au lăsat până la urma singur
Cu Nig ca partener, împărțind același pat, tovarăș de băutură.
În dimineața vieții am avut ambiție și am cunoscut gloria,
Dar ea, care îmi supraviețuiește, mi-a prins sufletul în capcană
Cu un laț care m-a însângerat de moarte,
Până când eu, odată cu voința tare, am ajuns o rufă, indiferent,
Trăind cu Nig într-o cameră din spatele unui oficiu murdar.
Lângă maxilarul meu stă cuibărit osul nasului lui Nig.
Povestea noastră s-a pierdut în tăcere. Treci pe alături, lume nebună!
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oră matinală
Oră matinală
aripile-mi cresc
gânduri dau năvală
in șuvoi firesc
Noaptea jumătate
robul lui Morfeu
când se bat armate,
pentru leșul meu
Cealaltă, de vise
care mi le prad
și când, pare-mi-se
că adun și scad,
Bat tobele garda
un domeniu umblu-l
sunt legat cu zgarda
de pământ, ca plumbul
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autorportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apocalipsă
siguranța scârție din toate balamalele
e totul o întâmplare nedorită
capete ilustre,
ambițioase
și neliniștite
își arată demența...
se cutremură din temelii pământul
e înroșit de sângele fraților
întru limbă și neam
trec zi și noapte blindate
scurtând drumul spre moarte
tânărului căruia abia îi mijesc tiuleile
i se pune o armă în mână
e speriat dar
își ia inima în dinți
și rămas bun de la părinți
plâng laolaltă și
nu știu unde să apuce.
o mamă ia fetița în brațe,
[...] Citește tot
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prostia rămâne mereu spontană și, surprinzătoare, pentru cei care demult au depășit-o...
Am neam ciudat, popor viclean, nu e din zona temperată,
E mai curând de om un regn, de fiară, ființă blestemată,
Că își scoate nici când nu te-aștepți varani, pume, șacali, hiene,
Veninoși șerpi, aligatori, hematofagi, vulturi de ghene,
Rechini, haite de lupi, coioți, piranha, viespe, scorpioni,
Jaguari, gheparzi, leoparzi, tigri, lei, hidre, viespe ori dragoni...
Popor de contorsioniști, cameleonic în ambiții,
În masa sa amorf și stoic, arar punându-și din condiții,
Rău răbdător, lăsându-și seamăn să i se urce în spinare,
Să-l umilească peste poate, să-i facă rea din bunăstare,
Mereu surprins, partea sa cultă, de mojicia sfidătoare
Pân' la pieire aproape, pân', până a-l crede "dus", că moare...
Poporul meu, partea cea dreaptă, ce mă înfioară de splendoare!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țigara
Unii oftează pentru una-alta,
Dorințele mele nu-s mari din cale-afară;
Lumea se poate fâțâi cum vrea,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
Unii mor de grija conservatorilor
Sau a laburiștilor la alegerile din vară;
Mie nu-mi pasă cine face scor electoral,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
Sir John îmi cere votul iarăși,
Mr. Marr îmi promite tot ce zboară;
Nu-mi pasă cine va ajunge-n parlament,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
Unii caută scandal cu nemții,
Alții vor război cu rușii, bunăoară;
Nu-mi pasă. Sunt împăcat cu toți,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
[...] Citește tot
poezie de Thomas Hood, 1799 1845, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghinion
Fapt unic sau o înlănțuire fulminantă
Fără control, voință, nici dreptate...
Pedeapsă aplicată cu seninătate
De-o machiavelică entitate inductantă.
E-o parte din egalul de balanță
Pierdut nemeritat de la câștig;
Cum pește prins, scăpat, rupând cârlig...
E paria la reușită, dintr-o discrepanță.
Visezi succese sau pretinzi normalul
-Îndreptățit de a ști totul și d-efort-
De ambiții ce n-ai renunța nici viu, nici mort...
Și brusc pierzi tot sau doar esențialul.
E-o blasfemie de ocult a întâmplării
Ce-mparte lumea în săraci ori fortunați.
... Sau din extazici îi transformă în ratați,
Fără respect! E non valoarea renegării!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mix
Cât de greșit, pe suflet, spirit,
Îl judecăm la fel precum pe corp,
Ne întrebând naivi de ce e orb
Și mut și surd și ocult, empiric!?
Tot credem putregaiul din coșciug
Ce-ar fi supremul, de ce suntem, anatomici;
De mâini zbierând ne plângând comici,
Purtați de nas cu parul de belciug.
Sau doar mimăm că nu am ști de haruri
Primite, ca și cum doar le-am merita
Indiferent de cum am fi; le-am tot avea
Ca și când făr-a da... le merităm eterne daruri!?
E greu de spus de corp suntem în fond,
Că el dispare sigur când spui "oare-s cine?";
Tipar croit se promenând pe oasele divine,
Sau plutim flu, halou, o buclă de fum blond?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E-atâta viață-n cimitir...
E-atâta viață-n cimitir, rămasă netrăită,
Atâta dor, visări, iubiri sub glia-nțelenită,
Ce-au fost curmate timpuriu, ori după lungi coșmaruri,
Scurtate-au fost și dulci plăceri și nesfârșite-amaruri.
Atâtea țeluri cu cei duși pe veci sunt îngropate,
Sub lespezi grele zac virtuți ce-au fost mult lăudate,
Ambiții, titluri, vanități, însemnele-nălțării,
Pe piatră-nscrise-ar vrea a fi o piedică uitării.
Atâta farmec risipit în clipele sublime
E îngropat și e-nghițit în lut în adâncime...
S-au stins invidii, neiertări și fapte necinstite,
Prin praful vremii s-au pierdut blestemele rostite.
Ei au pășit-naintea ta în lumea de tăcere
Și cât de multe ar schimba de le-ar mai sta-n putere!
Dar nu mai pot, s-au adâncit în somnul de sub glie
Și-așteaptă-a Judecății zi când morții o să-nvie.
[...] Citește tot
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Anotimpuri (4 octombrie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ambiție și moarte, adresa este: