ambiţie şi suflet

Flossie Cabanis

De la Bindle's Opera House din oraş
La Broadway e un pas imens,
Dar am încercat să-l fac, ambiţia mea a luat foc
Când aveam şase ani
Şi am văzut "East Lynne" jucată aici în localitate
De Ralph Barret,
Actorul romantic la modă, care mi-a încântat sufletul.
Adevărat, m-am întors înfrântă acasă,
Iar Ralph a dispărut în New York,
Lăsându-mă singură în marele oraş –
Dar viaţa l-a doborât şi pe el.
În tot locul ăsta tăcut
Nu există spirite înrudite cu al meu.
Cât de mult aş vrea ca Elenora Duse să fi venit în mijlocul tristeţii
Încremenite de aici
Şi să fi recitat aceste cuvinte

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fărâma de atom

Am adunat atâtea-n viaţă
că mă întreb unde au loc.
Ca şi câmpul cu verdeaţă,
am adunat în suflet tot.
Am adunat prietenie,
speranţă şi simpatie.
Iubire, bunăvoinţă,
le-am adunat cu credinţă.
Cu generozitate aleasă
le-am închis la mine-n casă.
În suflet şi-n inimioară,
să-mi fie în viitor comoară.
Cu mult curaj şi cu putere
am strâns în timp ceva avere.
Cu bună dispoziţie,
dăruire şi ambiţie,
am adăugat şi toleranţa
şi-am echilibrat balanţa.
Astfel am dat vieţii nou sens
şi contez în Univers.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret

Prind mai întâi ochii
apoi conturez întreg capul
indiferent ce mi s-ar năzări
doar gestica mâinilor mai contează
restul e culoare.

Orice personaj portretizat are fizionomia lui
surprinsă static ori în mişcare
acele lumini şi umbre aruncate
să-ţi dea senzaţia de viu
de ins aflat intr-o anumită stare
care se poate schimba în orice clipă
prin câteva trăsături de poziţie
Dincolo de acestea trebuie să-i pui
zâmbetul, tristeţea ori meditaţia
ca să i se intrevadă caracterul
ambiţios, viruent ori meditativ
la întâmplarile prin care trece
din interior să-i transpară sufletul
intuit de privitorul captivat

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 aprilie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când trec de la un trup la altul, sufletele uită ceea ce erau în stare să facă în trecut. Păstrează totuşi anumite îndemânări dobândite şi deprind lesne ceea ce ştiau deja dinaintea transferului. Dar Al-Kindi nu s-a apucat să experimenteze asupra sunetului dintr-o dată, căci ambiţia sa era să acumuleze toată ştiinţa lumii. Aşa se face că n-a obţinut decât foarte târziu calitatea de Stăpân al Sunetului.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cometa Halley apare o dată într-o viaţă de om, planetele se aliniază doar de câteva ori într-un mileniu şi vine şi acea clipă când, în sufletul cuiva, toate emoţiile se strâng, ca afluenţii într-un râu, şi se îndreaptă către un unic gând, iar inima şi mintea strigă la unison: gata! în clipa aceea, dorinţa, ambiţia şi fermitatea se adună şi te umplu de o energie nouă care, dacă e canalizată corect, te face să devii o forţă a naturii.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimism înflăcărat

sar peste obstacole precum un atlet
în baie de raze topesc pesimismul
drumul speranţei porneşte din suflet
cu voinţă de putere dezvolt romantismul

am umplut cu poeme golurile vitale
cu spiritul ambiţios vizionar
avalanşa de gânduri se aşterne în cale
chem din depărtare visul meu hoinar

mă îngrijesc de flacăra iubirii mele
să ardă-n armonie suspinul mâhnirea
stoluri de dorinţe se avântă spre stele
în viaţă să-mi aducă succesul strălucirea

versific toamna asta cu mândre imortele
versul fracturat l-am legat cu atele

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Himeră... azi

Azi cerul meu nu poate să mai cearnă
Culori de curcubeu peste visare,
Nici mintea nu mai ştie să aştearnă
Tristeţea scrisă-n vorbe arzătoare.

Azi ochii risipesc furtuni de ceaţă,
Nu îndrăznesc spre Soare să privească,
Doar stau spăşiţi în sfera lor de gheaţă,
Nemaiputând căldura s-o primească.

Azi rimele de ger sunt alungate
În închisoarea vorbelor confuze,
Distruse de ambiţii vinovate,
Încremenite pe rănite buze.

Azi Poezia a rămas himeră,
Mâhnirea unui suflet zbuciumat,
Norul de foc din viaţa-mi efemeră,
Dorinţa unui vis neîntinat.

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am încredere să primesc pe cine vrei tu. Dar te rog, învaţă-i pe oameni să-şi câştige respectul. Să nu creadă că se cuvine să poarte măşti de viclenie sordidă ori să-şi asume merite atribuite semenilor lor. Invaţă-i pe oameni să fie demni, blânzi şi răbdători pentru că fiecare azi e o nouă şansă. Să cadă titlurile, diferenţele impuse, suprasaturaţia. Astea sunt ifose efectiv. Nu eşti de acord?
M-ai construit cum ştim. Asta poate mă face greu de substituit câteodată, ambiţioasă şi un adversar redutabil, nerecunoscut. Nu-i nevoie să ne spunem nimic cu voce tare. O să încerc să fiu om până la capăt. Promit. Nu ştim niciodată când se încheie povestea.
M-am întâlnit cu atâtea suflete hoinare...
Şi cumva fără explicaţii plauzibile m-am străduit necontenit să le merit, să nu dezamăgesc niciodată. Asta am trăit noi? Mulţi au plecat din senin şi-au luat aproape tot după sine. Nici nu ştii ce bine îmi pare. Şi-o fărâmă din iubirea mea dacă le-a rămas în suflet, n-a fost în zadar...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiuni zodiacale

sunt Taur şi trăiesc în graţia lui Venus
frumoasa mea regină mi-a dat romantismul
lupt de când mă ştiu să mă ridic mai sus
de cât mă ţine sufletul şi organismul.

nu joc teatru, nu fac nici exchibiţii
dar mi-ar plăcea nespus să fac o magie
să mi se împlinească marile ambiţii
să scot slove de aur de la nostalgie.

sunt Taur la coridă într-o mare arenă
cu toreadori care înfig săgeţi în mine
mă doare, sângerez, dar iubirea perenă
mă ajută să iert să sper că va fi bine.

nu ştiu ce e ura, mă vreau mereu serenă
luminile credinţei îmi fac zile senine.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe spirala albastră

experimentez ascensiuni pe albastră spirală
nutrind să mă-ntâlnesc cu steaua mea pe cer
poemele plutesc pe valuri de cerneală
chemările toamnei mitice mă ajută să sper

izvorul poetic mă umple ca pe o fântâna
codrii de speranţe îşi dezgolesc trupul
pe-un romantism sensibil sunt stăpâna
sufletul mi-e dulce secondează stupul

sunt asediată de lumini îngereşti
iubesc viaţa mea fără pic de rezervă
toamna mă onoreaza cu daruri cereşti
vise mari ambiţii mă păstrează în vervă

trubudari cu chitare compun melodii lumeşti
ritmuri şi cadenţe sufletul meu observă

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deznădejde

Cum poţi trăi c-un suflet făcut cioburi?
Mai poţi iubi c-o inimă zdrobită?
Scânteia din ochi scursă-n mii de lacrimi,
Iubirea ciuruită ca o sită...

Ce mai aştepţi de la o lume sumbră,
Cu toate valorile răsturnate?
Reverberată-n minciuni şi ambiţii,
Pierzându-şi propria identitate?

Există viaţă când moare iubirea?
Există vise când speranţa-i oarbă?
Suntem damnaţi pentru eternitate:
Pământu-abia aşteaptă să ne soarbă!

Noi, totuşi, din iubire ne-am născut,
Spre-a o păstra, ca cel mai de preţ dar;
Ingraţi, i-am stins flacăra-i plăpândă,
Să vrem s-o reaprindem, e-n zadar!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe drumuri purtaţi

ciudate alianţe digitale
între cer şi pământ...
la întâlnirea marilor fluvii,
fluturii
scotocesc adâncurile-
prin gări,
ogarii adulmecă
speranţele.

fulguiri
cu nerostite cuvinte,
cenuşa
curajoaselor expediţii,
dusă de vânt-
în eşuate corăbii,
punem la încolţit
indiferenţa.

ninsori crude,
ninsori ale absenţei

[...] Citeşte tot

poezie de Anişoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iarnă nedumerit

Totul în jur era ireal de cunoscut;

Simţeam o atingere uşoară pe obraz,

Sufletul meu părea un nou născut

În liniştea ce se oglindea în extaz.

Cu ochi scânteietori, o tânără florăreasă

Înfrăţea diamante pe ramurile salciei

Şi îmbrăca omuleţi în rochii de mireasă

Punându-le în priviri ambiţia veşniciei.

Cu suflul puternic al plămânilor săi uriaşi,

Vântul lega maluri devenindu-mi complice;

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenuşa fluturilor tăi

Am iubit crematoriul morţilor tale,
al fluturilor tăi ucişi
în cămara sufletului de lut
după ce-n prealabil le priponeai aripile-n piroane,
iar visele lor firave
le împodobeai cu cămăşi de lacrimi şi torţe.

Aveam ambiţia, nebună de-altfel,
de-ale dărui renaşterea cenuşii
albilor tăi fluturi
într-o primăvară de pripas.

Îmi doream să le simt zborul
să le cunosc melancolia
să le descopăr beatitudinea culorilor
pentru a trăi doar o zi,
acea zi în care să guste nectarul
florii de cais.

Durere doar, şi lacrimi

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până-n meridianul frunţii

port priviri profunde şi paralele
cu vinovăţia cerului de-a mă răpi
chiar de cerceii tăi reazemă infosfere
şi eu pentru a supravieţui melancolic
sunt delegat să adaug cabrări sonice
pe zborul înclinat al unui granit rarefiat.

de când timpul mângâie mormânt de marmoră
într-o curbură ambiţioasă
eu speriat n-am făcut decât să mă răspândesc
prin sufletul tău ca un foc prin goluri
şi m-am învăţat cu deprinderile alergării nebune
precum animalului prin prerie.

am început să şlefuiesc iluzia de seară
până ce subteranele cugetului lucesc
în altă vreme sub o neagră lună austeră
şi prin degetele tale să mă întind cauza adaosului
de poeme însorite până-n meridianul frunţii

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marcus Aurelius Eşti pregătit să te dedici Romei?
Commodus: Da, tată.
Marcus Aurelius: Nu vei fi împărat.
Commodus: Care bătrân mai înţelept îmi va lua locul?
Marcus Aurelius: Maximus mă va succeda, el va deţine puterea până când Senatul va fi pregătit să conducă din nou. Roma va redeveni republică.
Commodus: Maximus?
Marcus Aurelius: Da. Eşti dezamăgit de decizia pe care am luat-o?
Commodus: Mi-ai scris odată, amintind cele patru virtuţi: înţelepciunea, dreptatea, tăria de caracter şi cumpătarea. Când le-am citit, am ştiut că nu posed niciuna. Dar am alte calităţi, tată. Ambiţie. Şi aceasta poate fi considerată virtute când ne face să excelăm. Ingeniozitate, curaj, poate nu pe câmpul de luptă, dar... există multe forme de curaj. Devotament faţă de familie şi faţă de tine. Dar niciuna dintre acestea nu s-au regăsit în lista ta. Se pare că de atunci nu m-ai vrut ca fiu.
Marcus Aurelius: Commodus! Exagerezi.
Commodus: M-am supus zeilor... ca să găsesc calea prin care să îţi fac pe plac, să fii mândru de mine. O vorbă bună, o îmbrăţişare... în care să mă strângi, mi-ar fi luminat sufletul pentru o mie de ani. Ce urăşti aşa de mult la mine?
Marcus Aurelius: Taci, Commodus.
Commodus: Tot ce mi-am dorit a fost să mă ridic la înălţimea aşteptărilor tale, Caesar! Tată.
Marcus Aurelius (îngenunchează): Commodus. Greşelile tale ca fiu sunt reflecţia greşelilor mele ca tată. Vino! (Îl îmbrăţişează pe Commodus.)
Commodus (îl îmbrăţişează pe Marcus şi plânge): Tată. Aş fi măcelărit întreaga lume dacă m-ai fi iubit! (Commodus începe să îl axfisieze pe Marcus în timp ce se îmbrăţişează. Marcus se zbate.)

replici din filmul artistic Gladiatorul
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Benjamin Pantier

Împreună în acest mormânt zac Benjamin Pantier, avocat,
Şi câinele Nig, companionul constant, consolatorul şi prietenul.
În josul drumului cenuşiu, prieteni, copii, oameni şi femei,
Părăsind unul dupa altul viaţa, m-au lăsat până la urma singur
Cu Nig ca partener, împărţind acelaşi pat, tovarăş de băutură.
În dimineaţa vieţii am avut ambiţie şi am cunoscut gloria,
Dar ea, care îmi supravieţuieşte, mi-a prins sufletul în capcană
Cu un laţ care m-a însângerat de moarte,
Până când eu, odată cu voinţa tare, am ajuns o rufă, indiferent,
Trăind cu Nig într-o cameră din spatele unui oficiu murdar.
Lângă maxilarul meu stă cuibărit osul nasului lui Nig.
Povestea noastră s-a pierdut în tăcere. Treci pe alături, lume nebună!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirile

Motto: "N-ai cum să te pierzi, şi nici să greşeşti
Dacă în inima ta pe Iisus Îl primeşti"...

Fericit omul bun, şi frumos, şi curat
Iisus Hristos şi pentru el S-a rugat

Pe Muntele Măslinilor şi pe Cruce
În urletele gloatei năuce.

Fericit cel ce pierde totul în viaţă
Avere, trufie măreaţă –

Dar nu şi credinţa în Domnul Iisus
Care pe toţi ne iubeşte nespus.

Fericită femeia ridicată de îngeri la stele
Din mocirla păcatelor grele.

Ea trupul şi sufletul şi-a pângărit
Dar totul se iartă, fiindcă s-a pocăit.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (2 mai 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspiraţie

Inspir, tot inspir, tot văzduhu-l inspir,
Ca să-mi umplu torace de saci aerieni.
Mă-nalţ, tot mă-nalţ, în înalt de Zefir...
Oasele îmi sunt goale, nu vă vreau pământeni.

N-am pene, n-am puf, sunt balon de săpun,
Mi-a rămas doar curatul, de suflet spălat...
Mă îndrept spre liman, spre planeta Neptun;
Am un dor de-un albastru total, azotat...

Nu mă vreau putrezire de suflet pierdut
Căci am alte idei, nu fac parte din voi;
Sunt mai pur, mult mai pur şi ţintesc absolut...
De mă vreţi înapoi, vă revin în strigoi.

Este-un greu pe Pământ şi îl faceţi mai greu,
Sunteţi huma şi lutul sau cernoziom...
Eu îmi vreau uşurinţa, planarea de zeu;
Nu de trup am nevoie, doar de ergii de-atom.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândesc, visez şi îmi fac speranţe

am fost în clipa care a trecut
acum sunt altul într-o altă clipă
şi rămân propus clipei viitoare fără pretenţii
nu înţeleg nimic din aceste mişcări liniare
pozez într-o imagine călătoare prin timp
şi mă chinui cu înţelesul a ce mi se întâmplă

gândesc, visez şi îmi fac speranţe mari
dar nu găsesc nici un sprijin
mă întorc la pragul peste care sar departe
cu toată forţa iubirii de care dispun
îmi aşez pe marginea drumului plopii fără soţ
dar nu sunt Eminescu
şi-mi caut cuvintele epocii mele naufragiate
în sufletul unui popor dezmoştenit
de valorile în care crede

necunoscut mesajul meu se pierde
încât mă lovesc de toţi impostorii
ce-mi fragmentează drumul cunoaşterii

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!