Citate despre animale și frumusețe, pagina 2
Pisica
Pufoasă și blănoasă
Iubitoare, jucăușă,
Stă la pândă
Intuind că va prinde
Cândva vreun șoricel...
Animal frumos de casă.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă vietate, salvată de pe epavă, ar fi vorbit fără îndoială cu aceeași sinceritate, dacă ar fi putut s-o facă. Este vorba de câinele care se arăta atât de furios când îl vedea pe Negoro ură într-adevăr inexplicabilă. Dingo acesta era numele câinelui făcea parte din renumita rasă de dulăi din Noua Olandă... Dar nu în Australia îl găsise căpitanul lui Waldeck. Dăduse peste Dingo cu doi ani în urmă, rătăcind, pe jumătate mort de foame, pe coasta de vest a Africii, prin meleaurile unde fluviul Congo se varsă în ocean. Căpitanul lui Waldeck îl luase cu el pe frumosul animal, care rămase însă foarte puțin prietenos, părând să tânjească după vreun stăpân de care fusese despărțit în chip năprasnic și pe care îi era cu neputință să-l mai găsească prin locurile acelea pustii. S. V. două litere gravate pe zgarda lui era tot ce mai lega pe acest animal de un trecut a cărui taină ar fi fost căutată în zadar.
Jules Verne în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tratament ineficient
Spre boală când te duce valul,
Și internat ești de urgență,
Cerând la Pronie clemență,
Salvarea este doar spitalul
Gonind din tine animalul,
Te porți frumos și cu prudență
Ești răsplătit cu competență
Și bolii îi aștepți finalul
Dar nu e lucru de mirare,
Ca internarea ta urgentă
Să aibă-o tainică urmare
Plecând cu inima ardentă
Mult mai bolnav la externare,
Îndrăgostit de asistentă.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem întru lauda ciclului
dacă există un râu
mai frumos decât acesta,
aprins ca sângele
roșu de la marginile lunii dacă
există un râu
mai credincios decât acesta
revenind lună de lună
la aceeași deltă dacă
există un râu
mai temerar decât acesta
venind si venind într-un talaz
de patimă, de durere dacă
există un râu
mai imemorial decât acesta
fiică a evei
mamă a lui cain și a lui abel dacă există în
univers un asemenea râu dacă
[...] Citește tot
poezie de Lucille Clifton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jocul ține și de oameni, și de animale. Jocul nu poate fi fundamentat pe un context rațional, nu este legat de nici o treaptă a civilizației, de nici o concepție despre lume. Jocul nu poate fi contestat, în vreme ce tot ceea ce este abstract poate fi contestat: dreptatea, frumusețea, adevărul, bunătatea, spiritul, Dumnezeu.
citat din Johan Huizinga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi, eu nu știu să vorbesc! Pentru că am eu încrederea asta mare, că avem inimi la fel și că simțim laolaltă și ce-i bine, și ce-i rău. Și-apoi hotărârea de-acum s-a copt în mine în preajma ta. Nu m-am gândit niciodată să mă însor, așa, cu oricare. M-am gândit să mă însor cu tine. E o deosebire și tu o înțelegi. Poate că fără tine nu m-aș fi gândit... Hai, dă mâna încoace. Ei, bai! Nu-ți fie frică. Nu știi ce viață frumoasă m-am jurat să-ți croiesc ici, lângă bucățica asta de vietate din pieptul meu, care se zbate speriată acum, de o faptă așa de mare, ca pasul meu de azi.
Victor Ion Popa în Mușcata din fereastră
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sclipirea infinită a frumosului nu constă doar în strălucirea vividă, lucidă și halucinantă a diamantelor, ci și în fiecare suflet al tuturor vietăților.
aforism de Cînepă Ștefan din Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, Reflecții Maxime Axiome IX
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Astfel, din războiul naturii, din foamete și moarte, obiectele cele mai înălțătoare pe care noi suntem capabili să le concepem, și anume, producerea animalelor superioare, derivă direct din acesta. Există măreție în această perspectivă asupra vieții, cu multiplele sale puteri, fiind insuflată inițial în câteva forme sau într-una singură; și asta în timp ce planeta continua să se învârtă conform legii stabilite a gravitației, de la un început atât de simplu, forme nenumărate dintre cele mai minunate și mai frumoase au evoluat, și încă evoluează.
citat clasic din Charles Darwin
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când reînvii un trecut dureros repovestindu-l, nu faci decât să aduci la festinul de astăzi cadavrul împuțit al unui animal cu care maculezi frumusețea momentului.
Alan H. Cohen în Viața ca o țeapă. Mic tratat antiratare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă femeii mele
Rațiunea merge desculță pe drumul de țară
În căutarea sensului pierdut bunul simț era
și el la locul
accidentului Viața pe o planetă uitată de Dum
nezeu Marșul trumfător al omului este între
rupt de războaie și surâsul copiilor Ca orice
animal sălbatic omul vânează pe om Unde să
mă ascund frica mă urmează peste tot Am și-o
ghilotină pentru orice eventualitate Căpitanul
Rusia cu pușca la ochi mă urmărește peste tot
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (6 martie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocostârcul se oprește; încordează gâtul și privește. Pe frunza unui nufăr o broscuță se bucură și ea de frumusețea și răcoarea dimineții. Când l-a văzut, biata broscuță a încremenit pe piciorușele de dinapoi; cu ochii mari deschiși cată la cumplitul dușman. În spaima ei îl vede uriaș, cu capul atingând cerul, cu pliscul lung, larg, să soarbă dintr-o dată balta și, împreună cu balta, pe ea. Își așteaptă sfârșitul. Cocostârcul o vede și înțelege. Dar dimineața e mărinimos. Ș-apoi i se pare atât de neînsemnată această vietate a bălții, că, de la o vreme, parcă o pierde din ochi în fundul apei și nici n-o mai zărește. Ridică piciorul, pășește disprețuitor și trece măreț, mai departe.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Mărinimie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde locuiesc sfinții
Unde locuiesc
iluminatele creaturi nocturne, care s-au prădat și de
ultimul pătrar de lună din colțul lor de cer, să poată face toiage de lumină
pentru cei care șchiopătau în întuneric
unde locuiesc
frumoasele viețuitoare acvatice, care au coborât din Arca lui Noe
pentru a face loc și celor fără adăpost
unde locuiesc
acești oameni-fluviu care, cu limbă de moarte, au lăsat apă vie
pentru cei însetați de Cuvânt
unde
locuiesc aceste ființe înaripate și cum de și-au făcut
cuiburile acestea mari
în inimile acestea mici
ale noastre?
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a ridicat, deodată, din prăpastia întunecoasă, umedă, a munților falnici. Și doritor de lumină, în această dimineață scăldată de soare, a întins aripile, ca o flamură, deasupra brazilor bătrâni. S-a înălțat mai întâi drept în sus, ca o săgeată; a străbătut văzduhul răcoros, apoi a rămas acolo, s-a legănat in aer, îmbătat de plăcerea să fluture la înălțime uriașă; a plecat capul și a privit in jos. Pe câmpiile lucii, satele împrăștiate, ca grăunțele, scoteau sclipiri repezi ca a prundișului spălat de ape. Oamenii nu se zăreau; deasupra, dedesuptul lui, primprejur, nicio vietate. I se păru că in lumea aceasta frumoasă, încântătoare, peste care primăvcrile se aștern cu spuză de hori, e a lui, a lui singur.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Vulturul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca să pictezi o pasăre
Pictează mai întâi o colivie
cu ușa deschisă
pictează apoi
ceva frumos
ceva simplu
ceva util
pentru pasăre
Pune apoi tabloul pe un copac
într-o grădină
într-o pădure
sau pădurice
Ascunde-te-n tufiș
fără nici o vorbă
fără să te miști...
Câteodată pasărea vine repede
dar e posibil să treacă ani
până se va decide
Nu te descuraja
așteaptă
așteaptă ani la rând de-i necesar
[...] Citește tot
poezie celebră de Jacques Prevert, traducere de Vlad Druc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu avea corpul unui gentleman. Dar observase acest lucru de la început - trăsături fizice, mărimea și forța mascate cu greu de înfățișarea elegantă... un animal frumos care sălășluia sub un înveliș civilizat.
Loretta Chase în Seducție
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am furat...
Am furat o rază de soare
Și am ascuns-o în suflet,
Ca fericirea unui copil binecuvântat,
Să-mi lumineze zilele gândurilor bune,
De om maturizat.
Am furat nopților o rază de Lună
Și mi-am prins o în păr,
Că o iubitoare cadână,
Să-mi lumineze spiritul frumosul înstelat.
Am furat din verdele Naturii vii,
Hulpavă ca un animal înfometat
Și mi-am îmbrăcat sufletul întristat
Cu spiritul speranței neestompat.
Am furat din frumusețea florilor
Și din culorile curcubeului mi-am făcut ochelari,
Ca să văd Raiul pământului, pentru oameni lăsat.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (25 iulie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi imaginez pentru psihanaliză o sarcină mult mai frumoasă și mai vastă decât să fie redusă la un ordin etic. Gândesc că mai trebuie să-i lăsăm timp psihanalizei să înfiltreze popoarele pornind de la multe centre, să reînvie la intelectual sensul simbolicului și miticului, să-l retransforme frumușel pe Hristos în acel zeu-mag al viei care a fost, și să canalizeze astfel vechile forțe pulsionale extatice ale creștinismului, și totul cu unicul scop de a face din cultul și din mitul sfânt ceea ce erau ele: o sărbătoare a bucuriei îmbătate, în care omul are dreptul să fie animal în eros și în sfințenie. Tocmai aceasta era marea frumusețe și funcție a religiei antice, care, pentru Dumnezeu știe ce nevoi biologice temporare, a devenit instituție de lamentare. Ce infinitate de delicii și de voluptate este aici în religia noastră, gata să fie readusă la autentica sa destinație! Creștinismul nu poate lăsa de-o parte dezvoltarea etică autentică și corectă, dar trebuie să dezvolte în el, să-și desăvârșească imnul de durere și extaz către zeul muribund și înviind, la forța mistică a vinului și ororile antropofage ale Cinei - forțele vieții și ale religiei se pun în serviciul numai al acestei dezvoltări etice.
Carl Gustav Jung în scrisoare către Sigmund Freud, Despre funcția religiei (11 februarie 1910)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ființa umană posedă o capacitate inerentă de auto-cunoaștere. Dar a te cunoaște pe tine însuți nu înseamnă doar a ști că te cheamă John, Jacob sau Henry, că ești înalt, scund sau potrivit ca înălțime, că ești bun sau rău, și așa mai departe; înseamnă să cunoști și misterul propriei tale existențe, teoretic și practic; să știi ce ești înăuntrul tău, de unde ai venit și cu ce scop te-ai născut pe pământ; dacă vei trăi aici veșnic ori șederea îți este numai de scurtă durată; din ce ești alcătuit și ce atribute ai; dacă te numeri printre îngeri, contemplând frumusețile naturii lui Dumnezeu, ori faci parte dintre animalele care nu știu decât să mănânce, să bea și să fie satisfăcute; ori dacă faci parte dintre demoni.
Inayat Khan în Pași pe cale
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baladă de om tânăr (II)
Cum să vă zic? mă minunez de viață
ca de-un izvor de munte în pustiu
din fiece ungher al ființei mele
vin soli cărări vestindu-mi că sunt viu
în zori mă scol cu lauda pe buze
aprind lămpi mari de cuarț violaceu
simt cum pământul - pasăre de finix -
renaște din cenușă-n ochiul meu
Apoi se-nalță beat din pâcla nopții
un univers de vietăți stârnind
miroase-a seve tari și-a-mperechere
pe câmp erup vulcani de hiacint
columbe zugrăvesc pe cerul verde
un crucifix de crini miraculos
copiii zămisliți acum sub soare
au stele-n frunte ca de făt-frumos
Ce tânăr sunt! ce blând mă flagelează
blestemul meu divin de a trăi!
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cea mai frumoasă fiică a naturii
Stropi de ploaie cad peste chipul tău
Ca lacrimele care curg
Din ochii lui Dumnezeu.
Vântul te leagănă ușor,
Precum adoarme mama al său odor.
Soarele îți admiră față
Și privighetorile îți dau bună dimineața.
Ești o casă pentru păsările cerești
Ca o mamă bună pentru oameni
Și viețuitoarele pământești.
Binecuvântată ești de cel de sus
Pădure verde, pădure
Ca luceafărul care a răsărit și încă n-a apus.
Ești cea mai frumoasă fiică a naturii.
poezie de Vladimir Potlog (12 februarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre animale și frumusețe, adresa este: