meduze

Orice tablou este un cap de Meduză.

citat din Caravaggio
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia, ca sângele unei meduze uriaşe.

citat din Mircea Florin Sandru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

meduze la mal -
terasele închise
toată luna mai

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tulbure-i marea
Transparente meduze
Duse de valuri

haiku de Mihail Mataringa (25 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meduză plutitoare

Îmi ies sânii,
Din decolteul mării înspumate,
Pârliţi de soare,
Iar gustul mării îl simt,
În sărutările tale.
Şi ameţită de îmbrăţişare,
Sunt o meduză plutitoare,
Piedută în orizonturi visătoare.

poezie de Valeria Mahok (18 mai 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pocăinţă înainte de alegeri

Lipicios ca o ventuză,
Transparent ca o meduză,
De ce-a "fost", abil se scuză...
Votul... îl arde la buză...

epigramă de Constantin Enescu (14 decembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem liberali până în măduva oaselor, spuseră "meduzele" din fostul PDL.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tot e s-o încasez, măcar să ştiu pentru ce:

Un meduz şi o meduză
La Sibiu stau buză-n buză,
După brânză, după caş,
Se sărută pătimaş!

epigramă de Valentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meduza

Pe podiumul oceanic
O meduză "Coamă de leu"
Îşi etalează strălucirea.
Reflectoare ale propriei fiinţe -
Narcisişti luminând frumuseţea din ei -
O gelatină de un roşu-portocaliu,
A cărei existenţă e un mister.
Căutaţi înfăţişarea aceasta
Şi vedeţi cât de mult vă seamănă
Celor ce, vă puneţi coroană de trandafiri,
Cât spinii distrugerii sapă, eliberând râuri de sânge.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La glezna mării,
meduzele tomnatice,
sunt în agonie.
Frumoasele cu plete
Dau ultimul sărut viu.

tanka de Valeria Mahok (28 septembrie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc secund

Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglidă în mântuit azur,
Tâind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.

Nadir latent! Poetul ridică însumarea
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
Şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea
Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.

poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneia

Părul şerpuind, gorgonă,
Şi cu zâmbetul pe buză...
Ai voi să fii Madonă,
Şi nu eşti decât meduză!

epigramă de Măndica Marin din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meduze...

Meduze, capete cu plete
Sub apa mării violete,
Vă complăceţi în vifor greu,
Aşa cum mă complac şi eu.

epigramă de Guillame Apollinaire din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceas ocolit

Pecete e sărutul de sânge ars pe buze,
cu şoapte fugărite în noapte ca jivine,
în loc de nuferi marea se joacă cu meduze
şi atât spaţiu rătăcit în timp se întinde pân' la tine.

Drumul gâfâie în praf neştiind tu de unde vii
în paiete iarba tresare aprinzându-şi licurici,
numai pe unde au mai trecut paşii tăi cei mici
din care a rămas doar ecoul cu rezonanţe arămii.

poezie clasică de Stephan Roll
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În jungla oceanică

În jungla oceanică,
Departe de lumina pământeană şi caldă,
O meduză cu coamă de leu,
Ca un foc de lumini se arată.
Un roşu de jar
Şi zeci de tentacule căutând
Să se strecoare în decorul de valuri, uşor tremurând.
Explozie de bule, ca o trenă,
O plasă de argint, un drum fluorescent,
Apoi, meduza dispare.
Nu există limite,
Niisipos, universul o înfiază,
Întocmai cum pământul şi cerul,
Se succed
Într-o eternă îmbrăţişare,
Coabitează.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că meduza trăieşte de 650 milioane de ani fără creier dă speranţe la foarte mulţi oameni.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul adâncimii

O fi sau nu o fi prea mare vama!...
Dar desfoindu-mă de vreri şi stingeri,
Prin florile ferestrei în prelingeri,
Sufletul blând îşi mângâie marama,

Or fi coralii mei, după atingeri,
Meduze nesfârşite-n toată gama,
Dar de se-ncarcă cu miresme rama,
Rămân puţine focuri de convingeri!...

De-aceea-n mine bate surd ideia,
Că sfredelind cenuşă şi capcană
Şi aurul se-alege peste rană...

Dar mai presus decât este femeia,
Când nu te spulberi asuprit de mană,
Pe faţa nevăzută, îţi pierzi cheia!...

sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne-am urât şi ne-am iubit plângând

Rememorarea de-ntâmplări confuze
Copii crucificaţi ca nişte Crişti
Cu paznici veseli pentru îngeri trişti,
La marea invadată de meduze.

Ţi-am poruncit brutal să nu te mişti
Până-ţi culeg tot frigul de pe buze,
Cerându-ţi mai apoi din suflet scuze,
Pentru minciuna că, oricum, exişti.

Dar n-ai să fii niciunde mai cuminte
Şi mai supusă altuia nicicând,
Cum doar în noaptea oarbă şi fierbinte,

Când ne-am urât şi ne-am iubit plângând,
Fără s-avem nevoie de cuvinte,
La câtă moarte adunam în gând.

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

DE ZIUA VIOLETTEI PETRE, DIN PARTEA STIHARILOR ROMÂNI

Din marea cu delfini şi cu meduze
O scoică fermecată ţi-a dat glas
Şi te-au sortit chiar cele nouă muze...
Ambasadoarea noastră în Parnas!

madrigal de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transmutare

Ancoră, lanţ (za cu pod)
strângându-se în jurul meu,
în jurul umerilor mei ;
păşesc rar, trăgând după mine
această epavă cu portul ei cu tot,
păşesc sacadat şi pasul răsună
cum tunetul într-un ecou.
Gorgona Meduza se odihneşte
pe singurul catarg rămas cardinal,
acum, când perfect
este doar ceea ce gândesc eu
despre ce fac.
Păşesc greoi, trăgând după mine
epava ce-mi pare a fi bântuită
de indolente mişcări fără sens.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!