Citate despre apă și insule, pagina 2
În caz de subestimare, și călătoriile exotice reprezintă o formă de răzbunare la mare căutare și depărtare ce intră la categoria de lux, mai costisitoare, pe insule sărutate de soare și înconjurate de ape turcoaz de-a dreptul fermecătoare.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Dragoste bleu ciel
cerul și-a mutat lacrimile
în pieptul meu se nasc diluvii și doruri fără sfârșit
un perpetuum mobile al simțirilor
diluvii înecând doruri
doruri născute din apa lor
precum phoenicșii din cartea cu coperțile bleu ciel
unde-mi ești, iubire?
am săpat pentru tine o insulă din sânul apelor
și te aștept
ca atunci
într-un iunie al cireșelor-cercei
pe care doar tu știai să mi-i prinzi la urechi
cu dragostea ta bleu ciel
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste bleu ciel
cerul și-a mutat lacrimile
în pieptul meu se nasc diluvii și doruri fără sfârșit
un perpetuum mobile al simțirilor -
diluvii înecând doruri
doruri născute din apa lor
precum phoenicșii din cartea cu coperțile bleu ciel -
unde-mi ești, iubire?
am săpat pentru tine o insulă din sânul apelor
și te aștept
ca atunci
într-un iunie al cireșelor-cercei
pe care doar tu știai să mi-i prinzi la urechi
cu dragostea ta bleu ciel
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
IX (Îmbătat de pini)
Îmbătat de pini și lungi sărutări,
ca vara conduc cea mai rapidă corabie de roze,
aplecat spre sfârșitul zilei înguste,
stăruind în trainica mea frenezie marină.
Palid și zdrobit de apa-mi hămesită,
plutesc în mirosul acid al climei dezgolite,
încă înveșmântat în sunete amare și cărunte
și-ntr-o tristă coamă a ceței dezolante.
Călit de pasiuni, călătoresc pe singurul meu val,
al lunii, al soarelui, arzând și rece, pe neașteptate,
liniștit în trecătoarea insulelor norocite,
albe și dulci ca șoldurile calme.
În noaptea udă, garderoba mea de sărutări tremură
încărcată cu fluxuri electrice de nebunie,
cu eroism despicând visele
și înveninând rozele ce mă împânzesc.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Restituiri
N-au mai rămas prea multe de-nvins și de știut.
Șoseaua se strâmtează, cărările se-mbină.
Le simți apropiate din ce în ce mai mult,
Ca spițele din roată, crăpate de lumină.
Ne-apropiem. Văzduhul miroase-a vechi prin noapte,
Flori vechi răsar de-a pururi cu vechile lumini.
Un abur slab se cerne, un cer spoit cu lapte,
Departe,-n orizonturi, se naște prin tulpini.
E-o insulă? un munte? o apă? un deșert?
De ce-ar sfârși-n pustie călătoria noastră?
Ne-a mai rămas s-ajungem, acolo, poate-un sfert
Din calea străbătută, jos verde, sus albastră.
Să ne oprim? Un cântec ne vine de la han.
E vinul bun și patul adânc și tu ești dulce.
Și-ai vrea, învăluită în părul tău bălan,
Pe jaruri carnea noastră, de vie, să se culce.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
îndrăgostiții pe apă
o acoperă cu săruturi
pasiuni stârnite din nimic
greșeli făcute de inima
păcătoasă învață să meargă
pe apă cu genunchii în soarele
sărit în piept
se iubesc pe valuri
mângâiați de vânt
îndreptându-se spre insula
pasiunilor ultrasecrete
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la apă și insule, dar cu o relevanță mică.
Căpitanul optimist
Căpitanul de pe Mary Ann, un tip îndrăzneț și de gașcă,
Glumeț și fercheș, străbate oceanul de parcă-ar fi o ceașcă.
Habar n-are de navigație și se-abate de la curs câte o milă,
Dar spune," Nu contează, cât timp pot zâmbi și-i apă sub chilă."
Distrat, se-apropie de-o insulă și nava aproape eșuează
Dar el, fericit, " Well, bun voiaj, micile necazuri nu contează."
Nu vede norii negri de furtună și lălăie un cântec plin de voie bună.
"Cântând, matrozi, noi scurtăm drumul, luminați de soare și de lună!"
Vijelia l-a aruncat spre răsărit și vijelia l-a aruncat spre-apus;
Dar, în orice direcție ar fi călătorit, el era vesel și fericit nespus.
A pierdut drumul, dar nu și-a pierdut voioșia lui copilărească;
Spunea, " În coajă de râsete îi place navei să călătorească!"
Undeva pe oceanul larg, de necuprins, între poli și tropice
Și-astăzi mai lovesc acel suflet optimist furtunile feroce.
Habar n-are de navigație, "Cum n-am șanse și mă zbat degeaba?
Atât cât navighez pe partea cea de sus a mării, care-i treaba?"
poezie de Amos Russel Welles, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vasul fantomă
(lui Constantin Tonegaru)
În port a ancorat un vas fantomă
Cu trei catarguri frânte
Și cu prora
Zdrobită
Și desfigurată, ca un craniu
De sinucis intrat în comă...
Îl recunosc!...
Pe puntea lui, odată,
Am navigat cu Cristofor Columb
Spre insula cu mine de platină
De aur,
De aramă
Și de plumb...
Și ancorele pline de rugină
Le-am aruncat în rada unui port
Cu apele opace ca opacul
Decolorat al ochiului de mort...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din România nouă, nr. 1, 1 februarie - 1920
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt în gândul tåu?
Am colindat måri împreunå cu tine,
vise si iubiri printre gânduri,
dar ai nevoie de dragostea mea
atunci când te odihnești!
Tmpul trece greu și tu îl vrei înapoi,
ești scoica unde råmâne pe nisip
și te scufunzi în ape dulci,
ești prinț pe insula pustie!
Îti place så privești asfintitul la sfârsit
de zi pe vârf de munte și stânci,
soarele coboarå și se pierde în apå
o datå cu tine și umbra mea!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bocetul lui Ulise visând la Ithaca
S-au tras podurile de la mal
apele sunt reci și învolburate
dau un regat pentru o barcă
nu se mai poate, nu se mai poate
înoată, înoată bătrâne soldat
am desființat cursele regulate
insula Ithaca este foarte departe
potopul încă nu s-a terminat
nu vreau tronul acestei cetăți
înțelegeți, doamnă, sunt foarte oboist
așa au spus întotdeauna toți
cei care au venit cei care au murit
apele sunt reci și învolburate
de o veșnicie de cărți e rupere de nori
cu o pădure de ștreanguri ridicate
Ithaca îi așteaptă pe învingători.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacul Peștelui de Piatră
Te-am iubit atât de mult, o, Lac al Peștelui de Piatră,
Cu insula ta stâncoasă de forma unui pește-înotând!
În spatele peștelui se află Scorbura Cupelor de Vin,
Iar în jurul insulei, freamătă apele Lacului.
Băieții de pe mal lansează bărcuțe de lemn,
Fiecare făcută să transporte conținutul unei singure cupe de vin.
Însetații de pe insulă golesc bărcuțele,
Apoi înalță velele trimițându-le înapoi
Pentru încă o încărcătură.
Pe malurile lacului sunt lespezi de piatră,
Iar sub lespezi se scurge-un curent rece ca gheața.
Încălziți de vin, clătirea mâinilor și-a picioarelor
În apele reci ne provocă o plăcere de nedescris.
N-am nevoie de aur și de bijuterii;
Nu-mi pasă deloc de Carete și nici de Toci.
Tot ce vreau este să stau întotdeauna
pe malurile stâncoase-ale Lacului
[...] Citește tot
poezie de Yüan Chen, 779 - 831, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corabia viselor
Corabia viselor mele mă poartă
pe mări liniștite și fără sfârșit,
urmând o cărare trasată de soartă
de când mie-n viață mi-am fost răsărit.
Plutesc în derivă, curentul mă duce
spre zări înspre care nicând n-am privit,
iar mintea se zbate-ntr-un fel de răscruce
și-ar vrea să mă-ntoarcă spre visul iubit.
Chiar vântul mă-mbie spre apele calde,
spre zări tropicale de-un verde plăcut,
spre insule care iubesc să se scalde
în valuri ce trec peste ele-un sărut.
Un gând îmi străbate prin minte și visuri,
ieșind în lumină din vechi amintiri,
șoptește în pânze, adie înscrisuri
și-alege cărarea mai vechii iubiri.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Europa
Precum petalele de flori
Se-nalță-n vânt cu al lor zbor,
Dorește și sufletul meu
Să se înalțe ca un zmeu,
Și să colinde-n lung și-n lat
Bătrânul continent visat.
E Europa, pământul strămoșilor,
Un leagăn veșnic și nemuritor
Grădină vie ce își scaldă-n ape
Păduri și flori dorind să le adape.
Cum fiecare stat e o-ncheietură
A continentului făptură,
Luptând pentru-ale sale năzuințe
Doar împreună au căpătat și biruințe.
Și adunați cu toții la o masă,
German, austriac, român,
Formăm o casă.
[...] Citește tot
poezie de Hermina-Paula Hănțăgam
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plimbându-mă la Xiamen și privind marea albastră
La răsărit de muntele Jieshi, privesc marea albastră.
Apa dansează în unduiri line, oglindind insule ca niște turnuri.
Aici copacii cresc groși, iar vegetația este luxuriantă.
Vântul toamnei oftează, valuri mari se înalță.
Cărările soarelui și ale lunii par să începă de aici.
Splendida Cale Lactee pare să-și aibe izvorul aici.
Oh, sunt așa de norocos să mă aflu aici, cântându-mi cântecul!
poezie de Cao Cao, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miradoniz
Miradoniz avea palat de stânci.
Drept streșină era un codru vechi
Și colonadele erau de munți în șir,
Ce negri de bazalt se înșirau,
Pe când deasupra, streșina antică,
Codrul cel vechi fremea îmflat de vânt,
O vale-adâncă ce-ngropa în codri,
Vechi ca pământul, jumeta din munte,
Mâncând cu trunchii rupți scările negre
De stînci, care duceau sus în palat
O vale-adâncă și întinsă, lungă,
Tăiată de un fluviu adînc, bătrân,
Ce pe-a lui spate văluroase pare
A duce insulele ce le are-n el
O vale cât o țară e grădina
Castelului Miradoniz.
Iar în castel de treci prin colonade,
Dai de înalte hale cu plafondul
Lor negru strălucit și cu păduri
De flori. Păduri cărora florile
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică dimineață
I
Satisfacțiile oferite de moliciunea capotului, și cafeaua băută
Mai târzior, și portocalele savurate pe scaunul însorit,
Și cacaduul verde de pe covoraș, și libertatea
Amestecate pentru a risipi
Sfânta liniște a străvechiului sacrificiu.
În reveria ei simte asediul
Întunecat al acelei vechi catastrofe,
În vreme ce acalmia se-adâncește printre luminile apelor.
Portocalele aromate și aripile verzi, strălucitoare,
Par lucruri dintr-o procesiune a morților,
Șerpuind deasupra apei întinse, fără sunet.
Ziua-i asemeni apei întinse, fără sunet,
Calmă-n așteptarea trecerii pașilor ei visători
Peste mări, spre tăcuta Palestină,
Dominionul sângelui și-al mormântului.
II
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agonie
din aer și apă haosul
coboară în strada bolnavă
surghiunită de nesomnul nopților albastre,
luminată de licuricii atrași de stele
ca de insule fierbinți într-un univers în schimbare,
pecete cuvintelor, lumina alungă visele
ce ne ucid amintirile cu parfumul florilor,
efemeride asaltează vinovate moartea clipei,
viața joacă cu numere iraționale
la ruletă
adevărul sucombă la naștere
ca un făt avortat.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune pentru statornicia clipei
există insule
în care amintirile apei
se întâlnesc cu amintirile pământului
iar amintirile focului din adâncuri
se întâlnesc cu amintirile
domoale sau întețite
ale vântului
acolo de ți-e dat să trăiești
nu vei fi niciodată
singur
focul
inimii tale
pământul
cărnii
lacrimile
sângele
sufletul
întregesc
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atlantida
Au existat sau n-au existat.
Pe insulă sau nu pe insulă.
Oceanul sau nu oceanul
l-a înghițit sau nu.
I-a fost dat cuiva să iubească pe cineva?
I-a fost dat cuiva să lupte cu cineva?
S-a întâmplat totul sau nimic
acolo sau nu acolo.
Orașe au fost șapte
Oare într-adevăr?
Au vrut să fie veșnice.
Dar unde sunt dovezile?
Nu au inventat pulberea, nu.
Au inventat pulberea, da.
Probabili. Îndoielnici
Imemoriali.
Neluați din aer,
[...] Citește tot
poezie clasică de Wislawa Szymborska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieșire în larg
Velierul cu trei vele rândunică, cu marfa gata stivuită-n magazii,
Cu mâl negru din Mersey* picurându-i de pe ancoră, cu cerul gri
Deasupra lui, c-un remorcher roșu la prova. La posturi cu toții,
Marinarii cântă cu niște voci care-ar trezi din somn și morții*.
Clincheții vinciului zornăie. Nostromul strigă " Mola!
Recuperați socarul! Vira springul!" La bară, albă spuma,
Pescărușii-n picaj planat și, rece, apa verde și-agitată
Așteaptă ieșirea acestei fiice-a mării, corabia înaltă.
Am coborât pe Petru cel Albastru, ancora-i asigurată cu stope tari,
Se aud chiote și-i veselie multă, și-i ora mareei celei mari.
"Strânge-acolo! Slăbește-odată școta focului! Volta și fugi!"
Secundul zbiară. O rază săgetează printre sarturi, mure și fungi.
Greementul strălucește mândru în cenușiul port, un arhipelag,
Iar un mus mărunțel și sprinten se cațără pe fiece catarg.
Acum e lângă tachet, acum lasă să cadă liberă vela,
Pilotul dă mâna cu skipperul și traversează pasarela.
[...] Citește tot
poezie de Bill Adams din VÂNTUL ÎN VELELE GABIER, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre apă și insule, adresa este: