Citate despre atmosferă și lumină, pagina 2
Ploaie de stele
Într-o noapte oarecare
Am vrut să prind în zbor,
O stea arzândă căzătoare.
Am vrut să prind doar una,
Credeam că e de-ajuns
Să-ntind firesc doar mâna.
Păreau atât de multe stele
Încât ploua în atmosferă,
Cu praf cosmic, din ele.
Și fără nici o ezitare,
Am prins la întâmplare,
Pe cea dintâi strălucitoare.
Lumina ei ce-mi aparține,
Aprinse cerul pentru mine,
Într-o noapte... lângă tine.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru un Inițiat, totul este clar: dacă ființele sunt în armonie sau în dezordine, dacă emană din ele ceva constructiv, benefic, luminos, o atmosferă care te întărește sau te purifică sau, din contră, te îmbâcsește, el simte imediat. Și chiar și sănătatea este vizibilă pe aură, starea ficatului, a plămânilor, a creierului etc... toate acestea sunt vizibile în aură.
Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii și corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsăritul lunei. La Tismana
Decât în frumoasa noapte când plăpânda-i lină rază
A iubitei mele frunte cu vii umbre colora,
O privelește c-aceea ochii-mi n-au putut să vază,
Lun-așa încântătoare n-am avut a ammira.
Și întâi, ca o steluță, ca făclie depărtată,
Ce drumețul o aprinde în pustiuri rătăcind,
În a brazilor desime, în pădurea-ntunecată,
Pântre frunzele clătite, am zărit-o licurind.
Apoi tainecile-i raze dând pieziș pe o zidire,
Ce pe muche se râdică, locaș trist, nelocuit.
Mângâie a ei ruină cu o palidă zâmbire,
Ca un vis ce se strecoară într-un suflet pustiit.
Apoi, glob rubinos, nopței dând mișcare și viață,
Se-nălță și, dimprejuru-i dese umbre depărtând,
P-ale ștejarilor vârfuri, piramide de verdeață,
Se opri; apoi privirea-i peste lume aruncând,
[...] Citește tot
poezie clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felinarul
Ah, felinarul stins, la colț de casă,
Stingher, pătat de gaz și de rugină,
Satisfăcut că-n cer e lună plină
Și că de-acuma toți în pace-l lasă
Să doarmă liniștit și să viseze
În tihna străzilor nemăturate...
În noapte are viziuni ciudate,
Când pomii-n juru-i se deprind s-ofteze:
El intuiește epoci viitore,
Cu stâlpi în lucu-i de metal vopsit
Și cu lumini puternice pe creștet,
Ce strălucesc ca niște stropi de soare...
Se simte mic, uitat și-atât de veșted
În toropita nopții atmosferă!...
Un singur gând îl mai înviorează:
C-așa, umil, cum pașnic vegetează,
El și-a-mplinit modesta lui menire,
Și astăzi în obșteasca devenire
Simbolizează un sfârșit de eră.
poezie clasică de I.M. Rașcu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la atmosferă și lumină, dar cu o relevanță mică.
Miezul iernii
În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par înghețate, cerul pare oțelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârțâie sub picioare.
Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Și pe ele se așează bolta cerului senină,
Unde luna își aprinde farul tainic de lumină.
O! tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munții sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.
Totul e în neclintire, fără viață, fără glas;
Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă - nici un pas;
Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată...
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incertitudini...
România-i cap de fier,
ruginește lent
și ne ține-n auster
pe-un discurs dement.
Agramat este cuvântul
ce-l invocă des,
făr' să potolească gândul,
toamna la cules.
Viitorul sună bine
după cum se vede,
aliniază către tine
stratosfera verde.
Ne destinde azi lumina,
ochiu-i mototol
și-așteptăm cu toți chenzina
pe stomacul gol.
Ani-lumină ne așteaptă
cu feștila stinsă
și cuvinte spuse-n șoaptă
pe sub pleata ninsă.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (4 octombrie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe fundalul luminii descompuse (curcubeu: ROGVAIV) se observă diferite amprente ale elementelor chimice aflate în atmosfera stelelor. Aceste amprente se observă sub forma de linii negre (de absorție) sau albe (de emisie). Astronomii pot observa spectrul fiecărei stele și pot clasifica stelele în functie de acesta.
citat din Adrian Șonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Reflecții în lumină
trăiesc transcendența tristeții din umbră
voalează suferința căderii în moarte
elanul comprimat rupe tăcerea sumbră
sunt consecventă visului în lume să mă poarte.
reflexii albastre ca arcurile se întind
peste noiane de gânduri ardente, febrile
atmosfera de cenaclu o port iar în gând
poeme din suflet se măsoară în zile.
m-au trezit lumini m-au mângâiat pe tâmple
și au estompat coșmarul nopții mele
aștept în viața mea minuni să se întâmple
cu fiecare gând ca să ajung la stele.
răsună în suflet cor de lumini multiple
prin valuri de simțire mă scufund la ele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știm că stelele sunt mereu în acelaș loc pe cer, dar potrivit feluritelor stări ale atmosferei par mult mai îndepărtate decât în alte momente ori dau impresia că sunt mult mai apropiate și seamănă cu lacrimi de lumină gata să picure pe pământ. Așa e și cu Dumnezeu. Bucuria îl îndepărtează, pe când durerea îl apropie și s-ar zice că-l sălășluiește în noi!
citat din Leon Bloy
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culoarea curcubeului
Sufletul meu e un fenomen optic si meteorologic,
El se manifestă după ploaie când soarele,
Sufletului tău îl lumineză puternic,
Iar lumina soarelui se reflectă
În apa argintie din atmosferă,
Formând un curcubeu lung si miraculous precum e Iubirea.
Sufletul meu e colorat E ROGVAIV, adică:
Roșu ca focul tau din privire,
Oranj ca razele de soare scaldate în părul tău de castană,
Galben ca spicul de grâu adunat de tine vara
Verde ca livada mea de smarald,
Unde Albastrul cerului infinit Se oglindește în apa iazului tău,
Iar Indigo e cerul visului meu de cerneală,
Și în sfarșit Violet toporașul tău fraged
Ce iese primăvara în gradina ta.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acasă
(nepoatei mele, Maria Elaine)
E excelent la noi acasă,
Atmosfera e frumoasă,
Este raiul părintesc,
Eu în fericire cresc.
Am mamă, tată, bunici,
Am și frățiori mai mici,
Suntem educați omenește,
Să trăim copilărește.
Mama-i vers și alinare,
Cea mai dulce sărutare.
E o floare fermecată,
Cu o viață îmbelșugată.
Tata e soarele meu,
Se poartă frumos mereu.
Părinților le cânt frumos,
Ei sunt farul luminos.
poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Io era cel mai activ satelit din sistemul solar, plin de vulcani, a căror erupție arunca la suprafață sulf, producând un fenomen luminos asemănător aurorei boreale de pe Terra, mult mai intens pe Io, deși satelitul nu avea atmosferă. În plus, Io plătea prețul apropierii sale față de gigant, deformându-se constant și fiind bombardat de radiații provenite de pe planetă, ce depășeau de cel puțin 1000 de ori doza considerată fatală oamenilor.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A sosit primăvara
Pe dealuri se topește
De raze calde mângâiată,
Zăpada albă se strecoară,
Și-ncep florile să răsară.
Ghioceii albi, imaculați,
Se ridică pe câmpie
Anunțând cu bucurie
A primăverii sosire.
Pomii au înmugurit
Dezbrăcându-se de-a iernii grea cămașă,
Lăsând greaua promoroacă
Îmbrățișând primăvara luminată.
Copii fug pe străzi, se joacă
Atmosfera caldă, răsuflă eliberată
A naturii largi brațe se deschid,
Primăvară, bine ai venit!
poezie de Edmond Ioan Siladie (5 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 13
Iadul nu este chiar așa departe
Poți să ajungi în el într-o clipită
Chiar când trăiești, nu numai după moarte,
Atunci când inima nu mai palpită.
Și experiența e interesantă,
Că stai în beznă și zărești doar umbre,
Te plimbi prin atmosfera sufocantă
Înconjurat de gândurile sumbre.
Și Cel Viclean pândește la tot pasul
Nerăbdător să-ți vadă prăbușirea
Îi simți suflarea, îi auzi și glasul
Și te gândești c-acolo ți-e pieirea.
Cel slab în beznă plânge și suspină,
Dar cel puternic iese la lumină.
poezie de Octavian Cocoș (10 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioara
Câmpul alb, ca un cearșaf,
Până-n zări se desfășoară...
Sus pe-un stâlp de telegraf,
S-a oprit din zbor o cioară,
Nemișcată-n vârf de par
Ca o acvilă pe-un soclu,
Oacheșă ca un hornar
Și macabră ca un cioclu;
Neagră ca un as de pică,
Sub nemărginitul cer;
Singuratică și mică
Cât o boabă de piper;
Gârbovă ca o feștilă
Într-un cap de lumânare;
Ca o mutră imobilă
De harap cu nasul mare,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu din Migdale amare (1928)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Noaptea viselor mărețe
steaua lui Hristos pe cer se aprinde
toate casele se umplu cu lumină
în suflet se aștern ninsori de colinde
noaptea-i un spectacol de sărbătoare lină.
pe mesele întinse plutesc aburi de arome
sarmale, cârnați, caltaboș și tobă
brazii bucuriei cu globuri policrome
crează atmosferă cu căldură din sobă.
se îndulcește timpul cu cozonac cu nucă
Dumnezeu se fericește alături de magi
împreună cu noi toți și magia ce urcă
până la lună și la stelele dragi.
astăzi Moș Crăciun împlinește vise
străbate cu daruri inimile deschise.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un plâns cât toată suferința
în țara care a arestat lumina
oamenii suferă, se ofilesc și mor
răpuși de întuneric și uitare
cuvintele sângerează pe străzi în tăcere
singurătățile separă oameni de suflete
iar ochii apoși privesc fără să vadă speranța
venin. atmosfera e plină de venin
întunericul ne înghite pe rând, nemestecați
un șir imens de Iona în burta chitului
preacurvia a mai fost strivită cu foc
și deșertul încă poartă urma răutății scrisă în carne
azi curva sulemenită stă iar pe tron de ocară
fie numele tău șters dintre numele viilor și morților
sămânța ta fie risipită în cele patru vânturi să nu te mai aduni
nici măcar în cenușa aducerilor aminte
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri de palomă
din comorile verii am strâns amintiri
splendori de vis am așezat în suflet
ador vreamea când raze răspândesc iubiri
când freamătul luminii îl resimt în umblet.
păcat că păsări cântătoare or să plece
să răspândească rapsodii pe tărâm tropical
se apropie iarna cu atmosfera rece
și timpul e ca viforul deloc amical.
dar roadele toamnei toate sunt dulci
strugurii mustesc de parfum și aromă
porumbul se mai coace pe înalți uluci
frunze au căpătat nuanță policromă.
sub vântul blând se leagănă nuci
pe aripi de vis învăț zbor de palomă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între timp, "Pacifis" se desprinsese de solul planetei și se îndrepta spre înălțimile cerului albastru și senin. Iar muzica festivă își reluă cursul, pare-se, prea curând, căci se pierdu imediat, evaporându-se parcă în înălțimi, în straturile superioare ale atmosferei, când Pământul se cutremură de o nouă și ultimă explozie. Oamenii, cu capul ridicat în sus, cu privirile spre bolta cerului, se uitau cum se pierdea în înălțime corpul uriaș al navei și cum fasciculul strălucitor de lumină devenea din ce în ce mai slab, mai puțin vizibil cu ochiul liber.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub cerul fericirii
mă mângâie în taină lumea de culori
tandră, trandafirie cu o muzică sacră
atmosfera de vis cu noianul de sori
ce-mi recită poeme care se consacră.
geometria paradisului îmi este dragă
cu spirale de lumină pe care mă ridic
mă apropii de Cristos să mă-nțeleagă
că iubirii sale sufletu-mi dedic.
fac un salt adevărat în viața mea
dar calitatea ei constă în credință
știu sigur că voi cucerii o stea
cu fiece speranță dobândesc iscusință.
nesfârșita iubire o aștern în vers
creație de suflet pentru lumea mireană
suflu de puritate să cresc în univers
nu murdăresc timpul când îl storc de prană.
[...] Citește tot
poezie de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre atmosferă și lumină, adresa este: