azot

Frumuseţea unui trandafir este şi ea o iluzie. Dar dacă îl dezbraci de această iluzie şi-l priveşti ca pe o combinaţie de cărbune şi azot, nici părerea aceasta nu-i adevărată.

Rabindranath Tagore în Citate bengaleze
Adăugat de Anamaria Fofiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azotul din ADN-ul nostru, calciul din dinţii noştri, fierul din sângele nostru, carbonul din plăcintele noastre cu mere au fost produse în interiorul stelelor aflate în colaps gravitaţional. Noi suntem făcuţi din materie stelară.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul este bogat, iar când bogăţia sa eşuează, azotul tras din aer îi va refertiliza pântecele. Am dezvoltat un proces pentru acest scop în anul 1900. A fost perfecţionat 14 ani mai târziu sub stresul provocat de război de către un chimist german.

citat clasic din Nikola Tesla
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei chimiste

Pricep, iubită domnişoară,
Ce te îngână, când înveţi:
Azotul are mustăcioară,
Iar oxigenul epoleţi.

epigramă de Vasile Bogrea din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngrăşământul pe bază de azot se utilizează pe toate culturile produse în prezent, dar este un element cheie în nutriţia plantelor.

citat din John Shimkus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când respir nu desfac în atomi aerul

nu ştiu cât oxigen
nici cât azot conţine o gură de aer
nici de ce ar trebui să ştiu asta
pentru a nu mă sufoca
iar când iubesc
nu caut alte dedesubturi
mă mulţumesc că te pot iubi
fără să te desfac în elemente chimice
fără a te demonstra

de fapt
când iubesc
nu rezolv ecuaţii

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mă întrebi

Dacă mă întrebi unde locuiesc
locuiesc aici îndărătul munţilor.
Munţii-s departe dar eu sunt aici.
Eu trăiesc în altă lume
iar tu trăieşti în aceeaşi lume.
Nemărginită-i lumea noastră
totuşi greu de găsit ca şi heliul
de ce să aduni bani pentru zeppelin?
Mai bine revendică-ţi un filtru de nitrogen
un filtru de acid carbonic, un filtru
de hidrogen, un filtru de alte gaze.
Revendică-ţi un filtru de infamii
şi pe deasupra şi un filtru de viaţă.
Simţind că te sufoci tânguieşte-te.
Ei şi! Toată lumea se sufocă!
Şi totuşi toţi privesc cu braţele încrucişate.
Un mare înţelept a spus
"Şi se făcu o beznă atât de densă
încât n-am văzut stelele"
De fapt el s-a gândit doar la faptul

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Gunnar Ekelof, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magyarcsanad (cenadul unguresc)

acestui bărbat cu roţile parcă împleticite
îi sunt numărate la sânge spumat cu azot
drumurile prin sat - presiunea
pe umerii săi vine mai mult dinspre partea

enoriaşelor care-au bine uitat româneşte (?!) - tot

uşi de centenar primăria nu a sporit
aşa cum cred unii localnici că bine-ar fi fost
numărul de şanţuri de colectare-a bătăilor
de cap cu femeile-mufe de origine mixer

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte aprilie...

încă se mai bâiguie mârţoaga
încă face mutra stacojie
locul cioarei e demult la Haga
la bulău închis pe veşnicie
pentru genocid legat cu noduri
între comunism şi creştinie
pentru milioane în exoduri
pentru fariseica hoţie...
pentru plahotniuci crescuţi din faşe
pentru stat cu mafie în frunte
pentru carabine nărăvaşe
şi dodonii luntre peste punte
locul cioarei astea e în Piaţa
Marii Adunări Naţionale
într-o raclă cu azot şi gheaţă
din siberiile noastre bestiale
locul cioarei e desigur în cazane
cu pucioasă şi cu smoală rece
şi cu sferele bătute în chiroane
roşca cu săpun să i le-nece

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (7 aprilie 2019)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În procariotul heterotrof primitiv încep să se dezvolte şi să se perfecţioneze principalele căi biosintetice: capacitatea de a fixa CO2 şi azotul atmosferic, de a sintetiza derivaţii porfirinici. Astfel, din ancestorul capabil de a sintetiza porfirine şi în consecinţă de a absorbi lumina vizibilă, au rezultat microorganisme fotosintetizatoare primitive anaerobe de tip bacterian care sintetizau clorofila. Aceşti fotosintetizatori primitivi, capabili de a sintetiza CO2, aveau şi capacitatea de a produce ATP-ul prin absorţia luminii vizibile cu ajutorul porfirinelor.

Petre Raicu în Genetica şi evoluţia vieţuitoarelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte semne ce, pesemne...

Da-ţi-aş da în cap cu semne
Ce le crezi facultative
Virgulele să te-ndemne
Să dispari din portative

Că ţi s-a-groşat obrazul
Cu o lipsă de măsură
Foarfecele şi macazul
Să-ţi servească de cenzură

Că tu pleci. Rămâne scrisul
Cu efigie cu tot
Când s-o constata comisul
Doar cenuşă şi azot

Şi în rest câteva urme
De carbon şi vanitate
Să mai scurme, să nu scurme
Picul de "eternitate"?

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Estival

E cald, e atât de cald -colant de după multă ploaie,
De-un diamant cât perla- arzând în baie de azot,
Lăsându-şi topituri de raze în şarjă peste pomii-n floare,
Fierbând până şi poamele... într-un pedunculat compot.

Şi gâzele devin apatice de-atâta zbor, libidinoase,
Pisoii jucăuşi de-o lună, stau alungiţi, sleiţi la umbră...
Doar rândunicile 'n survol de-asfalt încins se duc săgeţi spre case
Şi un câine-a săpat groapă adâncă... să-ntindă unde-i pata sumbră.

E larmă de copii pe stradă, tril neostoit, apel de guguştiuc
Maşini lucind clipocesc bitumu-aburit, atât de încins.
Echipe de meseriaşi îşi fac de lucru în soare, dup-un nuc...
S-a dus definitiv, pentru puţin, frisonu' rece... vara a învins!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul Om

Mi s-a destăinuit aseară Primul Om,
Care-a atins pământul din planare,
În zborul său prin vârfuri reci de pom
Şi-a destrămat subit orice-ntrebare.

Şi se făcea din oră ora lungă
A ultimului ceas fără pendul,
Spre minutarul meu dorea s-ajungă,
Dar în oglinda mea simţi recul;

Probabil se-ndrepta spre ţărmul tulbur
Al mărilor sinistre de azot,
Probabil dezbrăca de orice murmur
Orice răspuns ce l-aş fi dat. Nu pot

Să-ntorc din zborul lui pe omul care
S-a prăpădit pe drumuri, care duc
La marginea uitării, când vapoare
Se răstignesc pe colţ de cer uituc.

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica de frig

Atât hazard de neştiut ne este-n Univers
Că un fir de frică-mi trece mijloc de coloană
Tot mă gândind c-alerg pe-o bulă-n goană
Şi poate derapa din ronduri, fără de revers.

Mă-ncearcă sentimentul că-i mult ger
În bolta neagră de-un senin de stele
Şi ştiu că-i frig de azot tot vidul dintre ele
Unde m-aş putea pierde dur, casant precum un fier.

De-un timp leg moartea-realul lângă simbol
Şi nu mă-nşel c-am tot atins plecaţii dragi,
Cum ştiu ce e durerea-n tâmple, în mâini, nădragi
Şi poate-am şi-ngheţat chiar de n-am fost la pol!?

Mă rog, nu pentru mine, spaţiului să ţină
În neschimbare, însă ştiu că-i doar dorinţă
Şi infinitul n-are reguli, nicio preferinţă...
Că tot din accident suntem şi noi! Deci n-are nicio vină!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peliculă lunatică

M-am agăţat de-un colţ de lună
ca de-o felie de melon alb, sidefat,
lipit aşa pe-un fundal pal de gri, sau bleu plouat -decolorat
dup-un traseu de-o zi- ce nu ştiu a fost nebună, bună...

E tot mai clară ea -peticul cum cristalinul de la ochiul nopţii,
Inert în suspendare între firele de stâlpi ca semnul muzical-
şi liniştea e ca o apă îngheţată, adâncă, c-un flocon de nori, stă de fundal...
şi iată că spărtura de lumină a coborât niţel pe portativul firelor, a sorţii.

Plutesc cu gând nemărginit înfăşurat în plapuma de azur, azot,
fără să văd mai mult din vid, nici ce traseu ar fi şi nici ce staţii,
doar simt c-adie mângâieri domol, de vânturi de la fuga în sideraţii
către tărâmul mult visat de drag, de minte, se încântând de viaţa morţii...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că totul se va sfârşi

Poate că totul se va sfârşi,
Poate o stea neagră va sta în locul inimii mele
Şi va bate înfricoşată,
Poate un nor greu se va ridica din pământ
Şi nici păsări nu vor mai fi în rătăcire pe mare,
Poate nici amintirea mării,
Poate nici urma vântului pe zăpadă, alergând,
Poate nici pustiul. Aminteşte-ţi de mine,
Acum în clipa aceasta când totul e viu
Şi la depărtare stau hotarele morţii.
O dungă de abur: fruntea mea
Şi ochii tăi de o adâncime nemaivăzută,
Ca ţipătul. Respir încet,
Toracele se ridică, coboară: oxigen şi azot,
Alveole, bioxid de carbon, spumă,
Aer şi spumă. Exist. Ziua trece prin mine,
Noaptea trece prin mine, ca un val împins de maree,
Tu, după ce am făcut dragoste, acum dormi.
Poate că totul se va sfârşi,
Poate o stea neagră va sta în locul inimii mele

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Florin Şandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Colectiv

O inimă cu mâini se arată
ca două vrejuri răsărite dintr-un cartof neumbrit
cu palmele întinse sub ninsoarea de oameni
ninge cu nemiluita cu oameni
structuri cristaline
hexagonale
octogonale
poligonale
monogonale
oameni buni nebuni
proşti neproşti
eroi zeroi
lucizi abulici
arşi nearşi
copii inconştienţi şi adulţi responsabili
implicaţi
politicieni ignifugi
bine unşi
poziţionaţi impecabil
pe partea fructiferă a naturii umane

[...] Citeşte tot

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburător trimis

Am înotat astăzi pe-un cer,
Era albastru cu aisberguri...
Nu era nimeni, eu stingher;
Era şi alb, erau şi neguri.

Urcam în rece de azot,
Dădeam din mâini, sau lin planam,
Simţeam miros de creozot
Când pasăre, în metal, treceam.

Şi era frig, de-un aer rece,
Văzduh sub braţe îl simţeam,
Cu păr în vânt zburam, pluteam;
Sunt vis, un vis, ce nu mai trece.

Şi mă înălţam în sus, ce-i jos,
Abis de negru se zărea...
Dar unde vreau, e sus, în jos
Şi-acolo e "Planeta mea".

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternul frig

Cutremur simt în mintea-mi
Cu trupul prins în tremur
De frica de neantul ce-aşteaptă sus pe boltă
Cu străluciri de gheaţă, un meteor din lumea-mi
Din care gângurind mă petrec înspre murmur
Ce se va stinge-n lin, final... parcurs cu voltă.

Sau mă îngheţ în sumbrul din fundul de abis
Printre fantome albe ce şi-au pierdut respirul
În mâlul de ocean cu leduri de meduze...
Acolo unde greu-mi comprimă ultim vis
Sub miile de tone de picuri ce-mi dau girul
C-odată o să revin... să mă reînviu în frunze.

Şi-n aşteptare încă, eu fericit de viaţă,
Mă recutremur zilnic la gândul că părinţi,
Poate iubite, dascăli, prieteni, cunoscuţi,
Sunt îngheţaţi de timpul ce nu-l mai au în faţă,
Ce e-n beton, sau humă, neştiind de rugăminţi...
Sub semn de două linii... să-i ştim unde-s căzuţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate-s primite cu cea mai mare aplecare de curtoazie pentru felul civilizat şi analitic de comentariu. Datorez mici explicaţii fără [...] | Citeşte tot comentariul

Cunoaşterea faptului că atomii care compun viaţa pe pământ - atomii care alcătuiesc corpul uman, pot fi urmăriţi până la cazanele care au "copt" în miezul lor la temperaturi şi presiuni uriaşe elementele uşoare în elemente grele. Acele stele - cele cu o masă mare între ele - au devenit instabile în ultimii lor ani de viaţă - ele s-au prăbuşit şi au explodat - împrăştiindu-şi măruntaiele bogate în toată galaxia - măruntaie făcute din carbon, azot, oxigen, şi toate ingredientele fundamentale ale vieţii însăşi. Aceste ingrediente devin parte din nori de gaz care se condensează, se prăbuşesc, formează generaţiile următoare de sisteme solare - stele cu planete care orbitează în jurul lor, şi acele planete acum au ingredientele pentru viaţa înşăşi. Aşa că aunci când mă uit spre cer noaptea, şi ştiu că da, noi facem parte din acest univers, suntem în acest univers, dar poate mai important decât acestea două este faptul că universul este în noi. Când reflectez asupra acestui subiect, şi mă uit în sus - mulţi oameni se simt mici, pentru că ei sunt mici şi universul este mare. Dar eu mă simt mare pentru că atomii din mine au venit de la acele stele.

citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!