Citate despre bârfă și timp, pagina 2
Când auzi fata că tată-său îi dă voie să meargă, nu mai putea de bucurie. Punea la cale tot pentru drum; și se întorcea numai într-un călcâi, când poruncea și așeza lucrurile de călătorie. Își alese calul cel mai de frunte din grajdurile împărătești, hainele cele mai mândre și mai bogate și merinde ca să-i ajungă un an de zile. După ce tată-său o văzu gata de plecare, îi dete povețele părintești de cum să se poarte, cum să facă ca să nu se descopere că e fată. O învăță tot ce trebuia să știe un viteaz care merge la o așa slujbă înaltă, și cum să se ferească de bârfeli și clevete, ca să nu fie urâtă și nebăgată în seamă de ceilalți fii de împărat.
Petre Ispirescu în Ileana Simziana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi o femeie-creator nu mai este socotită un monstru sau un prilej de bârfă, cum se întâmpla sistematic în prima jumătate a secolului al XIX-lea, cu pictorițele sau cu scriitoarele.
citat din Ioana Pârvulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria artei moderne este în același timp o istorie a pierderii progresive a audienței ei. Arta a devenit din ce în ce mai mult un interes al artistului și un motiv de bârfă pentru public.
citat din Henry Geldzahler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este mai important pentru tine? Să fii tu însuți, liber în autenticitatea ta, sau să le faci pe plac altora ca să le obții aprobarea? Să faci compromisuri cu nevoile, dorințele și visurile tale pentru a satisface nevoile, așteptările și egoismul altora? Cel care caută aprobarea altora sau trăiește pentru a satisface gura lumii, există pentru alții atât timp cât au nevoie de el, dar nu există pentru sine. Oare asta înseamnă să TRĂIEȘTI cu adevărat?
citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bârfitul este esențial pentru supraviețuire, pentru că mecanismele complexe ale interacțiunilor sociale se schimbă constant, așa că trebuie să înțelegem acest teren social în continuă schimbare. Aici lucrează conștiința de nivelul 2. Odată ce am auzit o nouă bârfă, noi imediat rulăm simulări ca să determinăm cum va afecta aceasta poziția noastră în cadrul comunității, care apoi ne mută la conștiința de nivelul 3. Acum câteva mii de ani, bârfa era singurul mod de a obține informații vitale despre trib. Propria noastră viață depindea de multe ori de a cunoaște cele mai recente bârfe.
citat din Michio Kaku
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manuscrisele de la marea lume moartă
Din jurnalul unei tipe necunoscute
am scos taina: cum să colorăm iarba iarna.
Am senzația că v-am mai spus asta.
Continui să cred, că sfârșitul lumii a fost anul trecut
iar acum orbecăim într-o pungă de timp,
căutând altă lumină și alt întuneric.
Noi rătăceam resemnați, intrările din noi.
Uneori, femeia erai chiar tu,
alteori erai doar o imagine, cu aceleași detalii.
Întunericul meticulos pășea în urma noastră,
ca un fachir pe cioburi de amfore demodate.
Pierzând simțul tactil,
o vreme pipăibilă și bună
se scurgea, printre veșnicii înnoptate.
Din câte știu, n-aveau nici lună!
Aș fi putut să mă ridic și să plec,
recunoscându-i lui Dumnezeu
zilele pline de bârfe și minciuni...
dar afară e-o bătaie cu manuscrise
și poemele grele făceau pagube mari,
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi plac bârfele. Dacă spun ceva neplăcut despre oameni, se întâmplă doar pentru că mi-au făcut ceva, în orice caz cu mult timp în urmă, lucru care, după părerea mea, îmi dă dreptul să mă amuz pe seama lor oricând am chef.
citat din Karl Lagerfeld
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recurs pentru Lumină
Lumina a fost tocmită de către Dumnezeu să dea strălucire iubirii în veacul
vecilor, precum și acelor suflete care cred cu desăvârșire în ea...
Am evadat cu tine într-un vis,
asemeni negrăit,
pentru că n-aveam la ce ne aștepta
de vreme ce se nalță tot mai rar
înspre Dumnezeu câte-o rugăciune de la oameni zăvorâți
în cugetul eretic,
apoi năvălesc cu toții înfricoșați
spre lumina ancorată undeva de cer,
unde timpul se supune zădărniciei până la ultima iluzie;
deasupra lor,
un gol urzit de ierni fără hotar...
Oamenii bârfesc adesea îngerii c-ar fi năluci risipitoare,
născute din umbre de apusuri reîncarnate,
dar ei au uitat demult înfățișarea paradisului pierdut
în murmurul ispitei,
au lăsat păgânii - nada florilor
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista Actualitatea Literară USR Lugoj (decembrie 2012 (19 aprilie 2011)
Adăugat de Adi Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 1
Voi, care-n sonul rimelor aceste
Aflați suspinul ce în timp, departe,
Hrăni un tânăr rătăcit, ce-n parte
Era un altul decât cel ce este,
Și-n stiluri varii lacrimi de poveste,
Speranțe vane și dureri deșarte
Nu-mi dați iertare, ci o milă-aparte,
De v-a trecut iubirea prin tempeste!
Am fost o lungă vreme, azi văd bine,
În gura lumii vorbă și ocară
Încât mâhniri în mine se-nfiripă...
Trecuta rătăcire-i azi rușine,
Păreri de rău și conștiință clară,
Că lumii place tot ce-i vis de-o clipă.
sonet de Petrarca din Sonetul italian în Evul Mediu și în Renaștere (1970), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce se întâmplă cu văicărelile astea?
Nu mă crede dacă-ți spun
omul din clipa mea
ca nisipul din lacrima ta
curgerile și scurgerile
suntem doar nori de furtună
imagini în portofelul cu poze
de identitate amestecate
lumi de lumini îmbărligate
de întunecimi expropriate
susurând crivăț de bârfă
din mine în seninătatea ta
unde se poate auzi că iese
poetul ca un cuc din pendulă
la oră fixă dând gong
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La calvar
Alo, ce faci, unde ești?
Așteaptă-mă, așteaptă-mă, ajung acum,
Nu mai veni că nu mai facem ore,
Super
Ne vedem la locul nostru,
Ok, dă-mi beep când ajungi,
Te kiss,
Te kiss și eu.
O, mamă, am rămas la mate,
La geografie nu am decât 7,
Româna este mult prea grea,
Dar anatomia e preferata mea.
Îmi place mult la școală doar în pauze
Când fac tot ce vreau eu
Ies la o bârfă cu gașca din liceu.
Îmi place mult la școală și în ore
Dar numai când chiulesc
Când am scutire pe loc mă îmbolnăvesc.
La fizică nu trebuie lucrat
Mi-a zis un profesor care m-a meditat,
[...] Citește tot
poezie de Emma Moroșan
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
La vânătoare
Pădurile bârfei atât de dese-acum
Și căprioara, cinstea, încotro să fugă...
Nu rădăcini, fâșii grele de fum
Pe sub pământ, prin tălpi mi se alungă.
În sufletu-mi mai arde un chibrit -
E mare întuneric la intrare în gură:
Nu m-am deprins ca flăcări să vomit,
Nici să propag între prieteni ură.
E timpul vânătorii, de după tulpini
Zece arme ochesc o singură idee,
De frică glumele se îneacă în suspini,
Împușcăturile se-adună în trupul de femeie.
E criză de valută intersufletească...
Loviți în nervi ca-n pielea tobei seci.
Călcâiul își retrage mersul, să lovească
Pădurile bârfei cu ochii stinși și reci.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la bârfă și timp, dar cu o relevanță mică.
Ultima virgină
S-a rătăcit în ceața nopții, luna,
Nu știu de ce? îi place să pândească,
M-a urmărit, m-a urmărit într-una,
Probabil, vrea să-nvețe, să iubească.
Iubito, nu te teme, las-o-n pace,
Sărută-mă să-i facem în necaz,
Uite-o cum tremură... precis îi place
Când buzele-s pecete pe obraz.
Uite-o cum curge și cum se topește,
Când mâna mea înspre adânc pătrunde,
Stă dup-un nor ascunsă și gândește,
Dar de-nsoțit, mă va-nsoți oriunde.
Te culc acum pe perna cea curată
Și te frământ... iubindu-te-n târziu,
Tu ca păcatul ești de-mbujorată,
În tine sunt... de lună... nu mai știu.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și totuși, orele de singurătate, clipele de nefericire, crizele din viață, visele și reveriile, depresia, situațiile limită, obsesiile, muzica, îndrăgostirea - toate ne spun altceva. Tot ce te scoate din rutina vieții tale "reale" îți arată că, trăind fără reflecție despre tine însuți, te duci de fapt în jos pe un tobogan de senzații, satisfacții, imagini, bârfe, obiecte, minciună și strălucire, tot mai departe de nucleul viu al ființei tale. Ești un simplu consumator care se consumă în primul rând pe el însuși. Și vei rămâne mereu așa dacă viața nu se hotărăște o dată să te dea cu capul de pragul de sus.
Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orație de nuntă
Astfel după tine se încheie toate.
Trag oblonul negru la fereastra mea.
Nu mai vreau decepții, vreau singurătate,
Nu mai vreau iubire, voi abandona.
Avusesem dreptul și eu, ca oricare,
La o nebunie, la un ultim glonț
Ultima speranță, ultima-ncercare
Dar în magazie era doar găblonz.
Nu-i nici o problemă, toate-s foarte bune.
Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta să neg...
Și cu pasiune, și cu voluptate
Și credeam în tine, vrednic și întreg.
Hai, întinde mâna pentru despărțire
Schimbă-ți telefonul, că și eu mi-l schimb
Salutări miresei, salutări la mire,
Poate se rezolvă toate între timp.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sentimente amestecate în grădina Sui
1
Bucuria și supărarea nu vin din exterior:
Pur și simplu, cresc în inimă.
Înălțarea și căderea nu sunt acte ale sorții:
pur și simplu, cineva le întâlnește în cale.
Citind o carte și negăsind nimic acolo,
arunc volumul, mă ridic și fac o plimbare.
Cred că mă voi duce în crângul de bambus
unde pot asculta cum se revarsă apele primăvara.
2
Lasă-i să bată la ușa rugilor de mure
camera de primire e într-un vis!
Trezit brusc, îmi caut ciorapii;
i-am pierdut, desigur, la răsărit de coliba din stuf.
Noaptea, cu mintea golită,
am vegheat în vis bambusul crescând înalt.
Dacă ar veni acum oaspeți în grădina mea,
i-aș vedea, desculț, cum iute se îndepărtează.
[...] Citește tot
poezie de Yuan Mei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăfăieții
moto: Nici un filament nu arde
Doar așa pe veresie
Azvârlind spre primărie
Vorbe proaste și bombarde
--------------
Lăfăieți de modă veche
Ce-ați luptat fără stindard,
Cântând așa după ureche
Un lăutar, n-ajunge bard!
Enigma voastră iar derută
Femeile ce merg pe dos
Provocatoare de bancrută
Și paguba ca un folos;
Închise drumurile singur
Sărmanul conte Prepeleac
Dacă nu coborâți în ringuri
Celelalte sunt un fleac!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune după Anul Nou
O, Doamne! Cât sunt azi de exaltat,
Chiar fără ajutorul Tău deplin
Am început, precum ai remarcat,
Un an fără să fac niciun păcat
Cu fapta sau cu gândul cel puțin
Și pân-acum perfect m-am descurcat ;
N-am fost invidios, nu am bârfit,
Nici arțăgos cu cei din jurul meu,
La bunul alteia nu am râvnit,
Iar cu al meu n-am fost deloc zgârcit,
Nu m-am fălit și ce mi-a fost mai greu,
Prin vis măcar o dat' nu am mințit,
Însă acum, Te rog anticipat,
Căci anu-i lung și nu știu când năpasta
Mă va lovi cât sunt eu de curat,
Ajută-mă să nu cad în păcat
Și mai ales, să-ncepi din clipa asta
Când mă voi da, în fine, jos din pat.
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternitate poetică
cinzeci de zile mai târziu porni spre tine
femeia ta de stele și rumene văpăi
și tu care credeai că nu mai vine
durutul pământesc cu ochii ei...
atâta frumusețe ce nicidecum n-a fericit-o
și-atâta resemnare pe frumosu-i chip
- femeia asta ce ți-a fost iubită
de azi la fel ca tine-i infinit...
cel mai frumos român din toți românii
și cel mai fericit din noi, din toți
azi Veronica Micle vine către tine
primește-o și-nțelege-o dacă poți...
cel mai duios poet din toți poeții
și cel mai gingaș și la suflet și la chip
șoptește-o rugă-n vers imensității
întru iertarea omului ce te-a iubit
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (17 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradisul
Azi sunt foarte fericit,
Că iubita mea cea veche
Și-a găsit nouă pereche,
Un fățarnic, un smintit.
Au plecat în grabă mare,
Ducă-se spre alte lumi,
Unele pline de cârciumi,
Iar eu am găsit chemare.
Chemarea mea e scrisul,
Și uneori câte-o bârfă,
O dată pe lună, o târfă
Acesta mi-e paradisul!
poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre bârfă și timp, adresa este: