bârfă şi timp

Meditaţie echinocţială 77

Trec anii prin viaţă şi viaţa prin ani,
le simt înlăuntru dansând împreună
pe vatra de lavă din mitici vulcani,
când timpul iertării începe s-apună.
Mă-aşez pe un brâu de tăcere uitat
în vagi amintiri refuzând mai vină
la uşi redeschise cu vechiul păcat
adus către seară de-o mână străină.

Şi caut răspunsuri prin anii pierduţi
în reci neuitări ce mă ţin încă-aproape
de umbrele celor de-a valma trecuţi
cu luntrea pe ţărmuri lipsite de ape.
Prieteni cândva, sau duşmani de temut?
Ce cruntă-i această firească-ntrebare! –
se surpă cu zgomot pe cugetu-mi mut
credinţele surde călcate-n picioare!...

Aud, când privesc detaşat spre trecut,
Chemări din neant, retrezite la viaţă,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ediţia din 09.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că nu-i pasă

de bârfa oarbelor traiectorii din jur,
luna cere sateliţilor să-i însămânţeze
obiceiul de a face sex cu divorţul
de frigidele nevoi din care
le fac rampe de lansare
pământenii.
Traversează cerul
cu mască de prezevative inapte
s-o apere de pofta vidului erotic.
Nu va naşte altceva
decât triumfuri în marş funerar.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul Cariatidei

Contele Dracula a trecut mai devreme
lăsând în urmă un abur lejer de sânge roturier;
garguii au rânjit cu nedisimulată ironie:
rezerva sanguină e din ce în ce mai puţină.
Desigur nu-i momentul să facem mofturi
sorbim ce găsim
iar sângele albastru
îl putem dilua cu pelin.
Norii s-au înghesuit stingheriţi
dintr-un colţ în celălalt al cerului
roşind vinovaţi spre apus
iar soarele s-a aprins
într-o vâltoare
de nedescris
în manualele de astronomie modernă.
Pe un ram străbătut de sentimente ambivalente
corbul rămas văduv în urmă cu o lună,
croncănea nevermore
în cadenţă de ceas deşteptător
înviind din tunelul timpului

[...] Citeşte tot

poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am dat seama că oamenii se califică şi se descalifică singuri prin ceea ce fac. Dacă eşti o persoană cu bună dispoziţie, entuziastă, cu visuri îndrăzneţe, cu poftă de viaţă, probabil îmi va plăcea să te aud, să te ascult, să fiu în preajma ta şi astfel ne vom apropia şi vom deveni prieteni. Dacă eşti o persoană pesimistă, tot timpul pusă pe ceartă şi pe critică, pe bârfe, cu emoţii negative, impulsivă, mă vei otrăvi şi pe mine cu emoţiile tale şi voi încerca să te evit. Astfel, oamenii se califică şi se descalifică singuri prin comportamentul lor. E valabil în relaţii de cuplu, în parteneriate de afaceri şi între prieteni.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masoneria

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie:
Scapă cât mai iute de masonerie!

Numai neamuri proaste, şmecheri, impostori
Toţi sunt Mari Maeştri (în a trage sfori).

Poartă şorţ, galoane şi-alte tinichele
Plini de semne sacre şi de lanţuri grele.

Ei se trag, cu toţii, din Hiram Abif
Ziditori de temple, scrişi în catastif.

Sunt colegi cu Mozart, Franklin, Casanova
Şi cu manelistul Jean de la Craiova.

Şi cu Fulgerică, zis şi Bragadel
Care face-n spume bere caramel.

Ce solemnitate! Şi ce jurăminte!
Toţi sunt Fraţi de Ordin şi de lucruri sfinte!

[...] Citeşte tot

pamflet de Corneliu Vadim Tudor (13 septembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecea condorul

Mini-fabulă

Se stinge chiar condorul de foame, câteodată,
Vegheat pe culmi semeţe de-a soarelui lumină,
Dar nu s-a pomenit în lume, niciodată,
Ca el să îşi dispute porumbul... cu-o găină!

Morala

Asemeni, printre oameni sunt genii, aripaţi,
În turnul lor de fildeş, oblăduiţi de zei,
Ce-mping prin veacuri lumea – titanii nepătaţi
De bârfe, de sudalme sau vrajbe de pigmei!

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua Limbii Române

În fiecare zi e ziua Limbii mele,
O văd însângerată, strivită şi scuipată
Înghesuită-n colţuri, supusă-n cazne grele
Legată-n lanţuri, ruptă, nu poate să se zbată...

În fiece secundă, în graniţe, în lume
E cineva ce-o bate şi o batjocoreşte
E subiect de bârfă, e subiect de glume
Tot timpul e vreunul ce o tot murdăreşte.

La bacalaureate, din doi - unul nu trece
Cum s-a ajuns la asta, pe profi să-i întrebaţi
Învăţământul Ţării e-n agonie, rece,
La doi paşi de un colaps... gata să-l înhumaţi!

Poporul fără şcoală, fără cultură, moare
Şi asta se doreşte, nimeni nu se opune!
Politica-i jegoasă, coruptă, o tumoare,
Până când rabzi acestea? Deşteaptă-te române!

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 31 august 2020 (31 august 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferent cum eşti, cine eşti, că eşti frumos, că eşti urât, că eşti bogat, că eşti sărac, cineva va avea ceva de mâncat despre tine. Deci în orice moment, oricând, la orice oră. Sunt oameni care mor de grija altor oameni. Şi nu pot trăi, pur şi simplu nu respiră, nu au aer. Au senzaţia că a trecut ziua fără rost, fără niciun fel de savoare, fără niciun fel de farmec, fără niciun fel de împlinire dacă până la sfârşitul zilei nu au comentat, nu au bârfit, nu au discutat, nu au băgat zâzanie, nu au făcut ceva. Pentru că aceasta-i misiunea lor în viaţă. Cu asta se ocupă. Oricine ai fi, oricum ai fi, oricum ai arăta, oricât ai avea, cineva, oricine, va comenta ceva despre tine.

Paul Avram în Despre egoism
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se vorbeşte mult de teatru, dar cine n-a făcut parte din el, nu-şi poate închipui cu adevărat ce e scena. E de necrezut: oamenii aceştia nu se cunosc deloc pe ei înşişi, îşi fac meseria fără să reflecteze asupra ei, însă au pretenţii nemăsurate. Nu numai că fiecare vrea să fie cel dintâi, dar vrea să fie şi unicul; fiecare i-ar înlătura bucuros pe toţi ceilalţi şi nu-şi dă seama că nu ajunge la ceva decât împreună cu ceilalţi; fiecare se crede grozav de original, dar când îl scoţi din rutină, e incapabil să se descurce; în acelaşi timp e într-o agitaţie perpetuă în căutarea noutăţii. Şi cu câtă îndârjire se sapă unul pe altul! Numai din cel mai meschin amor propriu şi din mărunte interese personale se leagă între ei. Despre un sprijin reciproc nici nu poate fi vorba; o veşnică neîncredere este întreţinută prin răutăţi săvârşite pe ascuns şi prin bârfeli; pentru ei, cine nu e desfrânat e prost. Fiecare are pretenţia să i se dea o atenţie fără margini şi e sensibil la cea mai neînsemnată critică. Fiecare ştie toate mai bine decât oricare altul. Dar atunci, te întrebi, de ce le fac pe toate pe dos? Mereu lipsiţi de mijloace şi mereu fără încredere, parcă de nimic nu se tem mai mult decât de ce e raţional şi de bun-gust şi la nimic nu ţin mai mult, decât la dreptul suveran al bunului plac.

Goethe în Idealul plenitudinii umane
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei trei cuci din fruntea ţării: cucul Ponta – premierul, cucul Băsescu – preşedintele României, şi cucul Antonescu – preşedintele Senatului (pamflet)

Cucul Băse', ăla mare,
Cântă pentru informare:
Iese fix la ora şase
Şi ne cântă de Năstase,
Şi de Ponta mitomanul,
Şi-Antonescu grandomanul.

Cucul zis şi Antonescu
Se ia-n clonţ cu cuc' Băsescu,
Şi îl cântă, şi-l bârfeşte,
Şi deloc nu osteneşte;
Căci această creatură
A strâns multă, multă ură.

Cucul Ponta, îngâmfat,
Cântă ca un apucat,
Cântă-ntruna - din sculare
Până merge la culcare;
Ba mai mult, ăst "mare domn"
Cântă chiar şi noaptea-n somn.

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (10 octombrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă neclintită

Sub cupola timpului
Peste mii de rămurele, din copacul vieţii mele,
Nuc, în zodiac vestit,
Păsări multe s-au oprit, ca-n grădina primăverii,
Sinfonie colorată în păsăresc ciripit...
Ciori ce croncăneau aiurea, să fie luate-n seamă,
Târg de negre vechituri...
Cuci mândri cu sur penaj şi ecouri lungi în glas,
Părăsind progenituri...
Mierle slugi cu a poftei bârfă
Ce clipe nepreţuite, zadarnic şi-au întinat...
Toate s-au înghesuit să-mi spulbere visul vieţii
Din copacul destinat.
Dar pe creanga cea de aur, a sufletului răvăşit,
Dumnezeu a slobozit,
Veselă să ciripească o pasăre fermecată,
Ca o liră din Olimp.
Muză altruistă, dulce, ca mierea din figure,
Cu o viaţă nepătată, dar şi fără de sfârşit.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă neclintită

Sub cupola timpului
Peste mii de rămurele, din copacul vieţii mele,
Nuc, în zodiac vestit,
Păsări multe s-au oprit, ca-n grădina primăverii,
Simfonie colorată de păsăresc ciripit...
Ciori ce croncăneau aiurea, să fie luate-n seamă,
Târg de negre vechituri...
Cuci mândri cu sur penaj şi ecouri lungi în glas,
Părăsind progenituri...
Mierle slugi cu a poftei bârfă
Ce clipe nepreţuite, zadarnic şi-au întinat...
Toate s-au înghesuit să-mi spulbere visul vieţii
Din copacul destinat.
Dar pe creanga cea de aur, a sufletului răvăşit,
Dumnezeu a slobozit,
Veselă să ciripească o pasăre fermecată,
Ca o liră din Olimp.
Muză altruistă, dulce, ca mierea din fagure,
Cu o viaţă nepătată, dar şi fără de sfârşit.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor parlamentari

Mai tot timpul fără şir,
Pun în vorbe "sensuri" noi
Şi bârfesc mai abitir
Ca-n "Drăgaica" de la noi.

epigramă de Gheorghe Burghelea din revista "Haz de Necaz", nr. 45 (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mijloacele de transport în comun din Bucureşti, 9 persoane din 10 sunt cu telefonul mobil în mână

Credeţi că, pe Internet,
Văd imagini din Tibet,
Sau, pe-o muzică andante,
Îl citesc cumva pe Dante?

Aş! De unde! Ei, miticii,
Stau de bârfe cu amicii,
Butonând pe Messenger,
Cel mai iute mesager,

Iar destui dintre creştini
Joacă jocuri de cretini:
Un şeptic, un tabinet,
Sau vrun joc pe Internet.

Eu, cu-aşa o panoramă,
Scriu des câte-o epigramă,
Sau, cum timp am berechet,
Iată, scriu câte-un pamflet.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (10 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul cu focul - poezie epigramatică

Pe grill îl perpelea vecina,
Pe-un pompier deloc deştept:
I-a ars în timp record chenzina...
Din portofelul de la piept!

Având la inimă un foc,
Ce pe vecini a prins să-i ardă,
Sunt bârfe despre ea în bloc...
Nu-i bombă sexy ci petardă!

Cu focul întrecând măsura,
Că mândra prea era di vină:
I-a spus un medic că arsura
Va trece cu penicilină!

Ca generosul Prometeu,
Furând din foc întâia oară,
L-a pedepsit şi Dumnezeu...
C-o pensie alimentară!

poezie satirică de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O potriveală

Domn străin poftise ţara şi de neam de împărat,
iar la târg, plecând, boierii ce-au găsit au cumpărat;
să-l întîmpine poporul a ieşit pân-la hotare...
Dumnezeu se îndurase ca să-i dea un vodă mare!

*

Dar Moldova-i locuită de nătângi şi de vicleni
şi-ndelungă fu tocmeala ca boierii moldoveni
să-l înduplece pe despot peste ei să-mpărăţească,
rari fiind, pe-atuncea, domnii cei de viţă-mpărătească.

*

Chezăşia stăpânirii pentru viaţă i s-a dat
şi că-n spiţa lui, pe urmă, tronul fi-va perindat;
o locma din visterie ca plocon având tot anul,
slobod să-şi mai înnădească Vlaşca, bez Teleormanul.

*

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Cătină din Almanachul ilustrat 1909 (noiembrie 1908)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştirile TV

Frig afară, frig în cuget,
frig în casă, gol pe masă,
pantofi rupţi şi haina roasă,
bou strigându-şi foamea-n muget,
soba-i rece, viaţa trece,
apa-ngheaţă-n dimineaţă,
plânge-n noapte-o mogâldeaţă,
taică-su-i beat şi petrece,
mama doarme nemâncată,
gaz în lampă nu mai este,
lada s-a golit de zestre,
gura lumii e spurcată.
"-Auzi, soro,-au scăpătat!
Nu au după ce bea apă,
ăla mic de foame crapă,
că Ileana l-a-nţărcat.
Nu mai are pic de lapte!
Vaca le-a murit ieri seară!
Sunt mândri, nu vor să ceară!
-vorbeau două babe, 'n şoapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mănânc pământ

să nu fiu zburător obişnuit
fiindcă trebuie să mă ţin
departe de carnea de porc
în spatele ochilor închişi
îl fărâmiţez mărunt
beau bere din fund de iad
zilnic scurm în mine
să scot ultimul strop
de nemurire
groparii vin cu alt pământ
viermii ies ca nişte negi
le pun plasturi
scot şi ultimul os
îl donez unui muzeu
mă aplec asupra unui suflet
subiect de roman şi bârfă
mă hrănesc cu lut nears
vreau să mă-mbăt cu noroi
clopotarul e antrenor personal
se ascunde-n mila mea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antivirus

Îmi intră -n curte moartea jubilând,
Şi nici măcar nu mi-a bătut la poartă!
Mă află singur, ca un om de rând,
În pielea goală -alăturea de soartă.

Ehei, vai mie, sunt aşa plăpând --
Dar parcă fost-am altfel vreodată,
Am stat mereu, ca orice om, la rând,
Ţidula mea să- mi fie rezolvată!

Deci, de ruşine, trag perdeaua nopţii,
Sfioasă, luna îmi croieşte giulgiu--
Îmi este prispa singurul refugiu

Să stau la bârfă cu tupeul morţii!
Trufaşa, ea nu ştie că -s potirul
În care o ucide trandafirul!

sonet de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridicarea la pătrat

tu tăceai într-o virgulă
între mâine şi ieri
astăzi clipa galopează între a a fost şi va fi
clipa e un punct
(uneori de vedere)

îngerul vine pe aripi de vorbă
pe gură-ţi ies flăcări de bârfă
cică lu' ăla i se vinde nevasta la colţ,
ei, na! aduce şi ea un bănuţ cinstit în casă
nu e ca ăia care fură ţara
de ni se ologesc minţile

&

joc şah cu timpul,
utilizez nebunii
tu eşti regina
din spatele regelui
ce împărăţeşte doar proxima pătrăţică

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Tabu
Comentează! | Votează! | Copiază!