Citate despre bârfă și visare, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la bârfă și visare, dar cu o relevanță mică.
Eminescu - speranța de rezervă
Hai să bârfim
pe
marginea
și
de ce nu
în
centrul acestui vers
NU CREDEAM SĂ-NVĂȚ A MURI VREODATĂ
De pildă
tu
ce ai de spus
Eu pur și simplu trăiesc
când să mai învăț și să mor
Bine
mai departe
Dar tu
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infraț'ionale (1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esență de lumină...
Pe lângă brazii încărunțiți,
În gerul de afară,
Trec mută, ca o moartă vie,
Printre ecouri vesele, divine,
Povești de vis, ce-au fost odinioară
Și inima înfierbântă la oricine.
Vise dospite sub clarul viu de lună,
În sărutări ținute strâns de mână,
Nopți albe minunat pierdute,
În focuri de iubire învăluite,
Când stelele îmi împleteau cunună,
Dulce visare, langă marea furtună.
Tinerețea și-a spus atunci cuvântul
Și-a amprentat intens orice chemare,
Regretele dormeau nevinovate în fașă...
Instinctiv, știau, că nu-și vor pierde rândul,
Pe drumul iertăciunilor,
Îngenunchiate la marile altare.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (14 ianuarie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esență de lumină...
Pe lângă brazii încărunțiți,
În gerul de afară,
Trec mută, ca o moartă vie,
Printre ecouri vesele, divine,
Povești de vis, ce-au fost odinioară
Și inima înfierbântă la oricine.
Vise dospite sub clarul viu de lună,
În sărutări ținute strâns de mână,
Nopți albe minunat pierdute,
În focuri de iubire -nvăluite,
Când stelele îmi împleteau cunună
Dulce visare, lângă marea furtună.
Tinerețea și-a spus atunci cuvântul,
Și-a amprentat intens orice chemare,
Regretele dormeau nevinovate în fașă...
Instinctiv, știau, că nu vor pierde rândul,
Pe drumul iertăciunilor,
Îngenunchiate la marile altare.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (14 ianuarie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roata
Roată, roată, roată, roată,
Te-aș mai inventa odată!
Tot ce merge-n lumea toată
Are totuși și o roată!...
Vrei să spui că omul n-are
Și o roată-nvârtitoare?
Ba să știi că și el are
Și-încă două-n angrenare!
Gândul... este roata care
Merge fără încetare!
Colindă lumea-ntr-o clipă
Și nu bate din aripă!...
Roata gândului lucrează
Chiar când dormi, ea este trează!
Și nici nu visezi pe unde
Mintea merge să colinde!
[...] Citește tot
poezie de George Petre (6 mai 2010)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul comunilor
Orașul era un cer încâlcit de cabluri...
loc cu bârfe proaste...
un alter ego din vestul sălbatic...
Orașul era mort la revoluție
dar și viu în fiecare ungher.
Iacobini mânjiți și fără cullotes (!)
Orașul era chipul ei când visa
cu privirea pironită în tavan
și inima înțepată de pofte și lipsuri.
Orașul era chipul lui când dormea
cu capul în perna de catifea
peste care erau pete vechi de lacrimi...
Orașul era pantograful antic
pe sub care treceau tramvaiele
vechi, zgomotoase și reci...
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu scrii
Tu scrii, bați la ușă, nu ți se răspunde,
Acolo, fie au murit locatarii, fie sunt speriați,
Fie bolnavi, fie răi, precum în Sodoma, parcă,
Sunt oameni care fug de trecut, alții, ca bărbosul
Din manuale, se despart de trecut, râzând,
Dar, noi nu cunoaștem prezentul,
Iar viitorul este un joc de ruletă.
Cu ce rămânem? Eu iubesc trecutul,
Ca pe un om îl iubesc, cu păcatele lui,
Unele foarte grave, altele chiar îngerești.
Săgeata trece prin zid, zidul se prăbușește,
Astfel e cuvântul - acid, poate ne copleșește.
Dar vorba prea moale, mieroasă
Poa" să dărâme o casă.
Punct, am spus, m-am făcut mut,
Corbii mi-au scos ochii, Ahile avea și o inimă,
călcâiul era pentru dușmani, norii bârfesc,
acvariul se visează ocean.
O, de-am putea muri când dorim,
Totuși iubim, da, iubim.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu te descalți la ușă
Tu, care te apleci frumos peste toamne,
vino la mine, să sorbim o cafea,
să bârfim un pic, să mai râdem și noi,
că nu totul e trist și nu e doar fum peste lume,
mai e și zâmbet de soare, nu doar bălți
lăsate de ploi...
Vino să-ți dau mere culese, din acelea mai dulci,
poate citim împreună ziarul,
nu că ne pasă de ce minciuni se mai scriu,
ci să ne facem din timp o țigară,
trăgând cu nesaț clipa grăbită,
ce dă pentru noi cu zarul.
Vom pomeni și acei poeți
ce sunt săraci în buzunare,
însă plini de suflet, prea plini, doamne,
că ajung să-și facă poemele
(să nu plătească facturi)
chiar felinare.
[...] Citește tot
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O putere inteligentă se ferește de Martiri. Știe că aceste fantasme nu numai că îi vor tulbura visele, ci vor cutreiera și cutremura mințile altora, îndemnându-i nu numai să iasă din obișnuita apatie, ci să dea, la rândul lor, mărturie. În al doilea rând, când lipsa de inteligență a Puterii este atât de mare încât nimic din ce face nu poate rămâne tainic, fiindcă e făcut aproape la lumina zilei, cu totală lipsă de subtilitate și cu maximumul de brutalitate posibil, atunci înseamnă că ea a ajuns la un punct în care nu se mai teme de gura lumii. Dar gura lumii, a lumii întregi, este un organ puternic, capabil să producă schimbări de atitudine și sancțiuni; și cine nu se mai teme de nimic înseamnă că a ajuns la o situație-limită, în care totul este egal, fiindcă nu mai există supraviețuire posibilă: panica a înecat ultima brumă de bun-simț.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În numele mamei
eu știu că tu ai învățat cuvintele să meargă.
eu știu că tu învârți zilele cu cheița, că seară de seară pui soarele în piept, la încălzit și-mi trimiți visele la joacă.
eu știu că tu coși cerul de pământ, cu lacrimi pentru cei care ne așteaptă.
eu știu că tu ai inventat ciocolata, pisicile și vara. că îți place să vorbești cu păpușile mele, când plouă. că tu ai pus fluturii la borcan, peste iarnă. că tu ai înrudit gutuia și scorțișoara.
eu știu că tu îmi frămânți sufletul înfrigurată, să fie crescut și plăcut sfinților, să le țină de foame, când îmi vor bate la poartă.
noi știm că fierbem în aceeași oală. dar nu vorbim despre asta, niciodată. eu nu îți spun că în burta mea se zbate amintirea facerii. noi zâmbim cu subînțeles și îl bârfim pe doamne iartă, amatorul care a pus prea multă carne în oameni. eu știu că doar sarmalele tale mai pot salva lumea.
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâsul Cariatidei
Contele Dracula a trecut mai devreme
lăsând în urmă un abur lejer de sânge roturier;
garguii au rânjit cu nedisimulată ironie:
rezerva sanguină e din ce în ce mai puțină.
Desigur nu-i momentul să facem mofturi
sorbim ce găsim
iar sângele albastru
îl putem dilua cu pelin.
Norii s-au înghesuit stingheriți
dintr-un colț în celălalt al cerului
roșind vinovați spre apus
iar soarele s-a aprins
într-o vâltoare
de nedescris
în manualele de astronomie modernă.
Pe un ram străbătut de sentimente ambivalente
corbul rămas văduv în urmă cu o lună,
croncănea nevermore
în cadență de ceas deșteptător
înviind din tunelul timpului
[...] Citește tot
poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există un anumit confort în a spune "nu pot", "e prea greu", "nu vreau să încerc", "nu se poate", "e imposibil". Însă în momentul în care gândim în acest fel renunțăm la puterea noastră personală, la posibilitatea de a ne depăși limitele și de a ne atinge potențialul. Mentalitatea neputinței predispune și la trăiri negative - lipsă de încredere în sine, sentimente de inferioritate, invidie, gelozie sau frustrare. De aici poate să apară și tendința de a-i trage pe alții în jos, de a-i descuraja sau a le pune bețe-n roate, ori de a-i bârfi spunând că au reușit datorită norocului sau altor mijloace necinstite. În schimb, când un om își dezvoltă o mentalitate de reușită, știe că poate orice, că depinde doar de el să obțină ceea ce-și dorește de la viață, că miracolele apar atunci când crezi în tine și ești dispus să depui efortul necesar pentru a-ți atinge obiectivele și visurile. Măreția se poate atinge doar cu mentalitatea potrivită - cea a reușitei.
citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbătrânesc?
Îmbătrânesc, se pare, dar nu îmi este teamă,
Chiar dacă nu-s bărbatul ce-am fost odinioară,
Dar văd surprins, că totuși, mai sunt băgat în seamă...
Când îmi inund vecinul sau când mai cad pe scară.
Eram timidul clasei, amic cu poezia,
Purtând și-n tinerețe cu mine handicapul.
Acum când trec pe stradă și tremur ca piftia,
Chiar și o tinerică, oftând, întoarce capul.
Mai nou și maidanezii m-acceptă și mă plac,
În parc trecând pe-alee, apar și-mi dau onorul,
Ba unii mai în vârstă, crezând că sunt copac,
Amabil mă salută din mers, săltând piciorul.
Am două-trei babete, vecine de balcon,
Ce-mi dau vreo aspirină sau chiar un Piafen,
Dar mă bârfesc într-una, căci am și Parkinson,
Iar ele cred că tremur intenționat, obscen.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentimente amestecate în grădina Sui
1
Bucuria și supărarea nu vin din exterior:
Pur și simplu, cresc în inimă.
Înălțarea și căderea nu sunt acte ale sorții:
pur și simplu, cineva le întâlnește în cale.
Citind o carte și negăsind nimic acolo,
arunc volumul, mă ridic și fac o plimbare.
Cred că mă voi duce în crângul de bambus
unde pot asculta cum se revarsă apele primăvara.
2
Lasă-i să bată la ușa rugilor de mure
camera de primire e într-un vis!
Trezit brusc, îmi caut ciorapii;
i-am pierdut, desigur, la răsărit de coliba din stuf.
Noaptea, cu mintea golită,
am vegheat în vis bambusul crescând înalt.
Dacă ar veni acum oaspeți în grădina mea,
i-aș vedea, desculț, cum iute se îndepărtează.
[...] Citește tot
poezie de Yuan Mei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptul la replică în iubire
La ceas târziu, când Luna se arată
Și-n vise îmi apari precum un prinț,
Când umbrele pe chipul meu se ceartă
Mă-ntreb de adevăr spui, ori mă minți.
Mi-am tatuat în suflet nuferi, vise,
Dealuri cu flori am tot cutreierat,
Dar nu știu calea către fericire
Și-n spinii suferinței am călcat.
Pe malul stâng al sufletului tău
Eu m-am oprit o clipă în cădere
Și te aud cum fredonezi, dar eu,
Doar cu-un sărut mai pot prinde putere.
Câmpiile cu greieri m-au primit
Ca pe o nimfă. Mă bârfesc ades,
La tine-n brațe că am poposit,
Dar că iubirea nu ți-am înțeles.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unchiul Dan despre viață
Nu gândi în exces,
visează la lumina zilei;
astfel vei deveni mai inteligent.
Einstein este dovada.
Nu fi exagerat de umil și de respectuos,
ai putea sugera că te simți atât de măreț și de deosebit
încât este necesar să te porți în felul acesta.
Nu fi prea înțelept,
asta deranjează pe mulți;
mai degrabă faci un pas înapoi
astfel vei părea mai deștept decât ești.
Nu căuta să arăți prea bine,
oamenii vor crede
că ești bun doar pentru așa ceva.
Fă-ți un prieten
sau doi;
[...] Citește tot
poezie de Lonie Hicks, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai e așa mult...
veșnicie ușoară iubito
știu că mă-aștepți
te-ai dus să ne-ncălzești așternutul
de aia lutul ăsta
după plecarea ta-i din ce în ce mai rece
ne-ai luat căldura din inimi
să ne-împletești din ea velință
așternut peste patul de vise
să nu le spulbere uitarea
jurămintele au rămas însă la mine
să nu le pierd mi le-am pictat icoană
pe peretele de la răsărit al inimii tale
la umbra căruia ne-am iubit prima oară
tu erai candelă și eu flacăra
deasupră-ne cerul policandru sub care
îngenunchiate oștiri îngerești ni se închinau
nu le vedeam căci nu știam că suntem regi
peste sacrul imperiu al trăirilor noastre
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crima din Șoseaua Ștefan cel Mare
ieșisem de la scala sufocat de stele, năclăit de stele
mușcat de păienjenii galbeni stelari
era toată bolta stea langa stea
și stanioluri, cioburi, celuloide și peruzea
zornăiau, pâlpâiau, era atât de scântâietoare zăpada
încat nu mai puteai să mai știi care sunt stelele și care e strada.
la fondul plastic, spre romană, stelele din ce în ce mai apoase,
microbi transparenti, cu protoplasmele de matase
se-mpiedicau de vitrine, se xeroxau pe capote
se ștampilau pe fețele costoboce, cumane și vizigote,
fete fantastice de pietoni.
era întuneric plombat cu neon.
eram azuriu, amețit.
- pardon, nu știți cât e ceasul? vă rog frumos!
în jur, pustiu, case și garduri.
palide strângeri de inima. echipament sportiv, stilouri și ceasuri.
neliniști, extaze, iar străzile - râme, cobre, năpârci.
cine putea să întrebe?
cine mi-a pus drugi de gheață pe ochi? tu ești, bebe?
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea III (Biletul lui Călin)
La un semn, deschisă-i calea și coboară din mașină,
Împărțind bezele-n dreapta și în stânga, o blondină.
Tu ești, șefu? Da, frumoaso. Am venit să te mai văd
Și să stăm la sfat, Traiane, că în țară... e prăpăd!!!.....
Orice gând ai, păpușico, și-orice inima-ți dictează,
Ai ales corect momentul, șezi colea și croșetează!
Sau, cât scot la sticla asta nenorocitul de dop,
Vezi că, după draperie, ai o mătură și-un mop!
După ce ștergi bine praful, deapănă-ți în tihnă sculul,
Însă ia aminte bine la tot ce-ți zice masculul!
Noaptea asta petrecută la Palat n-ai s-o regreți
Și-o să vrei și altădată experiența s-o repeți.
Hă, hă, hă, n-ai vrea, frumoaso, să ne și distrăm puțin
Și s-o punem de-o scenetă cu... biletul lui Călin?
Mi-amintesc, cam vag, din școală, c-a scris unul o scrisoare
Despre Baiazid și Mircea. N-o fi fost Vlahuță, oare?
Chiar de nu sunt eu prea sigur cum stă treaba în scrisoare
Și cam ce-o fi zis poetul, hai să facem o-ncercare!
Chiar cu riscul de-a mă pune opozanții mei la zid,
Fii tu Mircea, dar nu Geoană, iar eu fi-voi Baiazid
[...] Citește tot
parodie de Ilie Bâtcă, după Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Imn umbrei (colaj)
sunt o scânteie prinsă între două umbre
umbra celui ce sunt și umbra
celui care-am fost cândva
aventura mea a-nceput
într-o noapte tăcută în care fierbinți
mi-erau dorințele și lacrimile reci
pe atunci visam ca Soarele
să-mi dezlege umbra de picioare
să rătăcesc printre stele...
dar știam că umbra mea
acest câine cu limba tăiată
acest profanator al mormântului meu viu
acest detectiv al morții angajat
în urmărirea sufletului meu ziler
această fantomă a morții eterne
care mă urmărea la tot pasul
avea nevoie de pași să respire
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre bârfă și visare, adresa este: