bărci şi lumină

Dor

Lumina vine de sus blândă,
caldă.
Taine învăluie tresăriri în amintiri.
Fluviul...
prin ape şi depărtări
ne desparte.
Văd portul tău şi vechea barcă
iar...
macaraua din depărtare
pare ruginită.
Faleză,
trotuar,
borduri,
un şanţ care se sapă.
Pescăruşul ţipă.
Fereastra trecutului
sprijină mâna ta uşor
în amintirea trecută.
Mănânci puţin,
eşti albă,

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (10 martie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

După furtună

Nu se mai luptă crengile-ntre ele,
La ţărmuri barca nu se mai frământă-
Oştiri de valuri, ce sălbatec cântă,
Nu-şi mai arată pumnii către stele...

Din nori apare luna, ca o sfântă,
Gonind din lume visurile rele...
Pădurile, cu stropi pe rămurele,
În strai de diamante se-nvestmântă.

În lung şi-n larg - tăcere şi lumină...
Natura se-oglindeşte-n ea, senină,
Uimită de schimbarea ei la faţă.

Al lumii geniu, împăcat cu sine,
Se odihneşte-o clipă pe ruine,
Visând o nouă formă de viaţă.

sonet de Panait Cerna (1913)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când crivăţul cu iarna...

Când crivăţul cu iarna din nord vine în spate
Şi mătură cu-aripa-i câmpii întinse late,
Când lanuri de-argint luciu pe ţară se aştern,
Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern...

Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră,
S-aud cânii sub garduri că scheaună şi latră,
Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge cleşti,
Să cuget basme mândre, poetice poveşti.

Pe jos să şadă fete pe ţolul aşternut,
Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume,
Iar eu s-ascult pe gânduri şi să mă uit de lume,
Cu mintea s-umblu drumul poveştilor ce-aud.

Orlogiul să sune ­ un greier amorţit ­
Şi cald să treacă focul prin vinele-mi distinse,
Să văd roze de aur şi sărutări aprinse
În vreascuri, ce-n foc puse trăsnesc des risipit,
Ca vorba unei babe măruntă, ţănduroasă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între lumini călăuze

extazul pur al timpului dezvăluie mistere
mă introduce-n taina ce leagă două lumi
accesul spre eternitate credinţă şi putere
cu truda sufletului de-a urma heruvimi.

prinsă în revelaţii stau la masa de scris
povestiri din viaţă le aştern pe filă
muza universului fereastra mi-a deschis
în cuget să pătrundă lumina versatilă.

găsesc întotdeauna drumul care mă încarcă
cu splendori din natură cu magie din cer
pe oceanul credinţei plutesc cu o barcă
cu vâsle aurite, vâslesc cu mult fler.

razele călăuze duios în mine se apleacă
să nu se simtă sufletul părăsit stingher.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când crivăţul cu iarna...

Când crivăţul cu iarna din nord vine în spate
Şi mătură cu-aripa-i câmpii întinse late,
Când lanuri de-argint luciu pe ţară se aştern,
Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern...

Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră,
S-aud cânii sub garduri că scheaună şi latră,
Jăraticul să-1 potol, să-l sfarm cu lunge cleşti,
Să cuget basme mândre, poetice poveşti.

Pe jos să şadă fete pe ţolul aşternut,
Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume,
Iar eu s-ascult pe gânduri şi să mă uit de lume,
Ca mintea s-umble drumul poveştilor ce-aud.
Orlogiul să sune - un greier amorţit
Şi cald să treacă focul prin vinele-mi distinse,
Să văd roze de aur şi sărutări aprinse
În vreascuri, ce-n foc puse trosnesc des risipit,
Ca vorba unei babe măruntă, ţănduroasă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...

Când tuna prin nouri pe lume veghează,
Când fiece undă se-mbracă c-o rază,
Când cântă ai somnului ginii nătângi,
Tu tremuri şi plângi.

Când tuna aruncă o pală lumină
Prin merii în floare-nşiraţi în grădină,
La trunchiul unuia pe tine te-aştept,
Visând de deştept.

Când soarele arde şi ceru-i văpaie,
Pe-a lacului valuri profunde bălaie,
Pe-o barcă împinsă de valuri ce merg,
La tine alerg.

Când vântul e-o taină, când frunza e mută,
Misterul surâde prin lumea tăcută,
Culeg pe-a ta frunte sublime visări,
Pe ochi sărutări.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dealul

Tu, dealul acela, mamă, îl lasă-
Sunt alţii mai tineri să-l suie-
Pune lacăt de amintiri la casă
Şi vino la mine-n câmpie!

Aici, drumul timpului va lumina
Umbra pasului tău mărunt!
Vreau să obosesc sărutându-ţi tâmpla
Cu buzele dorului mut.

Vom merge încet către Dunăre-
Visul meu de copil, vis prea frumos,
Te voi plimba-ntr-o barcă târzie...
Pe spinarea unui şarpe lucios!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprilie

Azi s-au dumirit castanii că e primăvară-n parc
Si-au inmugurit deodată pe aleile in arc,
Desenate lângă barca ce se leagănă pe val
In argintul de la soare peste lacul cel oval!

Majestoasă cum Ceaikovski a văzut-o printre nuferi
Trece lebăda pe apă si-mi pătrunde-adânc in gânduri
Ca un vis despre viaţă in arpegii de lumină
Intr-o zi de primăvară liniştită si senină...

Gând hoinar ce nu-mi dă pace, un aprilie sfios
Afişează lângă mine, chipul vesel si frumos!
Si mă plimb prin ronduri pline de zambile si petunii
Admirând natura vie..... si uitând de vrajba lumii.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul unei nopţi de vară

E vară, pretutindenea, acum e vară,
Ne toropeşte zilnic arşiţa de-afară,
Valuri de căldură, ca falduri de mătasă,
Ne-alungă din natură, fugim cu toţii-n casă.

Tot corpul parcă arde, setea ne cuprinde
Şi ni se pare că şi apa băută e fierbinte,
Tot căutăm mereu, răpuşi de disperare,
Un ochi de apă rece, o undă de răcoare.

Noaptea e călduroasă, aerul e greu,
Mă las ademenită, încet, de somnul meu,
Plutesc aievea, pe-o barcă, legănată,
Pe-o mare azurie, magică şi-nspumată.

Văd ţărmurile mării umbrite de verdeaţă,
Palate străjuite de arbori plini de viaţă,
Văd peştii ce înoată în ape cristaline,
Vibrez de fericire, mă simt atât de bine!

[...] Citeşte tot

poezie de Lucia Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare?

In lanurile de grau ratacita
privesc cerul senin ca prin sita.
Cand soarele arde-n fasii
inchid ochii si stii
ca traiesc?

Se-aude tacerea cum merge
prin lanuri si snopii-i culege.
Cu ea vantul de mana se tine,
pasesc catre mine
si-mi spun:

Un lac este viata si-o barca-i legata,
lasa in urma galbenul grau
alearga, nu stii
ca te-asteapta?

Incerc sa le spun ca raman
sub cerul senin am camin.
Sunt a soarelui bob

[...] Citeşte tot

poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sticla

din nopţi fără de lună
pescarul veni obosit
abia trăgând harponul
barca, sufletul trist
ce încerca a dezghioca
aparenţele sub urzeala clară
a lunii, în zori simţi
raza răsfrântă a lui
în bobul tăvălit de ape
şi se iţi o lumină
pescarul meu orb văzu
înfloritele drumuri

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia de înot

te rog
lasă-mă să rămân
preţ de-o lumină
în timpul tău
şi-un pic de cer
dacă-mi permiţi să fiu
în apa asta tulbure
ce curge în aval
eu n-am cerut nimic
în schimbul a ceva
ce nu aş fi putut să-ţi dau
preţ de-o lumină
o punte şi o barcă

mă vezi cum merg pe ape
fără vâsle?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea asta pescăruşii dorm

I

În ceaţa estului cerul parcă-i de mătase;
Sfioasă, lumina se iveşte de dincolo de mare;
Bolta-nmănunchează fire de argint lucioase,
Tribut plătit de soarele care răsare.

Iată! Stolul, un fulger pe cer cu aripi uşoare,
Se înalţă din locul unde valurile lungi se sparg
În dimineaţa asta, proaspătă ca o mirare –
Pentru că pescăruşii s-au trezit şi ies în larg.

II

E-o pace somnoroasă pe maluri şi pe unde-acum
Când mareea-şi schimbă cursul pe tăcute;
Nu se aude zgomot de pistoane şi nu se vede fum,
Barca se leagănă domesticită, valurile-s mute!

Dincolo de deşertul turcoaz al mării, undeva departe,

[...] Citeşte tot

poezie de Lucy Maud Montgomery, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nu pot opri

Zborul timpului sălbatic,
dansul vântului năvalnic,
la amiază, un soare apatic,
surâsul tău, atât şăgalnic.

Mă înfioară mândră, galbenă luna,
cu lumina palidă, dar bună,
valuri ce marea noastră le adună,
albe, agitate şi pline de spumă.

Zor de fluturi vii spre nicăieri,
ploile schimbate în albe ninsori,
râuri neînfricate, ape în vâltori,
dansul frunzelor în vânt de ieri.

Călătoria spre sud a rândunelelor,
joacă bărcilor în valuri, zborul velelor,
nisipul purtat în deşert de furtună,
sau scurgerea vremii nebună!

poezie de Gabriela Maria Ionescu (19 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bestii făcând salturi prin timp

Van Gogh scriind fratelui cere vopsele
Hemingway testându-şi puşca
Celine dând-o-n bară ca medic
imposibilitatea de-a fi om
Villon alungat din Paris pentru că era hoţ
Faulkner beat prin rigolele oraşului său
imposibilitatea de-a fi om

Borroughs ucigându-şi soţia cu o armă
Mailer înjunghind-o pe-a lui
imposibilitatea de-a fi om
Maupassant înnebunind într-o barcă
Dostoievski pus cu spatele la zid pentru a fi executat
Crane aruncându-se-n ocean de pe o navă
imposibilitatea

Sylvia* cu capul în cuptor ca un cartof copt
Harry Crosby sărind în acel Black Sun*
Lorca ucis în drum de trupele spaniole
imposibilitatea

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doi şi-o barcă

te-am întâlnit pe un mal de lume
când îţi pregăteai barca de drum
eu călător, tu prinţesa războinică a verbelor
veneam dintr-un deşert îndelungat orbit
întuneric de oameni muşcat de vreme
răni deschise din care curgea singurătate
împăcat, aşteptat, m-ai luminat
râsul tău straşnic ploaie de primăvară
mi-a căzut pe faţă însufleţindu-mă
şi-am plecat amândoi în barcă pe oceane
până când nu s-a mai văzut decât un punct
pe linia orizontului între apă şi cer
ce întâlnire neaşteptată pe praful ăsta!
o îngemănare a zorilor cu apusul
în zenitul zilei

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul stelelor

Pe ţărmul lor, străin de odisei,
Departe de a lumilor privire,
Trăiau, se-nţelegeau – erau doar ei –
Şi îşi creşteau urmaşii cu iubire.

Privind spre stele, nu ştiau decât
Că noaptea, sus pe cer, când e senin,
Apar, mai strălucesc, mai cad... şi-atât,
Căci Soarele-i stăpânitor deplin

Şi îi iubeau lumina, iar căldura
O aşteptau din mângâieri de rază
În zori de zi, când le-atingea făptura
Ca zâmbetul ce,-ades, te luminează.

Iar Luna... da, a Soarelui pereche,
Cu razele-i de noapte, argintii,
Era şi ea, în lumea lor străveche,
Iubită-n înserările târzii.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel marin

Deasupra turnurilor negre, peste coloane şi clădiri,
Planează doruri efemere şi Eol plânge-n aiurare...
Visează portul prins în vraja firmamentalei străluciri
... Ca-n filme cenuşii şi triste plutesc corăbiile-n zare.

Din temple, ca din vis, răsună un cânt de rugă, vibrător...
Seninul plânge lacrimi calde, licăritoare şi divine...
Bizare păsări colorate spre ceruri strigă cobitor,
Rotesc sub bolţile sonore şi-adorm prin antice ruine.

Pe stânci de marmură spumată, în largul mărei luminat,
Apar castele ca din basme, grădini şi pomi cu fructe blonde...
... o barcă goală rătăceşte pe-albastrul val imaculat,
ca o supremă salvatoare, plutind spre pânze vagabonde.

Şi totul parcă-n vis trăieşte, un vis al unei minţi bolnave,
Evocatoare de ruine, de mări, de temple şi de nave...
... Răsună clopote departe, ca de prin sfere planetare...
... Ca-n filme cenuşii şi triste plutesc corăbiile-n zare.

poezie clasică de I.M. Raşcu din Sub cupole de vis (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flash-uri

Invidia m-a împins spre un pericol paradoxal;
vânturam scena în imagini, impresii.
În barcă
ţi-am zvârlit o mână de apă
râdeai să prelungeşti clipa
peste răcoarea instaurată.
Broboanele îţi succedau trupul felii,
continuam s-arunc pumni cu licoare,
adiacent se umplea laguna ţestoaselor.
Disperarea îţi licărea printre sâni,
Vezuviul şi Etna deportaţi,
trasau pe cer dâre de fum cenuşii,
care-ţi ţâşneau prin gură unindu-ne.
Secvenţial, altădată ningea
ningea şi în cameră cu fulgi mari, fierbinţi, albăstrii,
aşteptam şi număram zilele rămase
în frunze şi stele.
Lumina felinarelor despărţea starea
unui aion sălbatec, depăşit,
zăpada îţi scârţâia pe sub tălpi,

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

lumină blândă
caldă
taine învaluie
tresăriri în amintiri
portul tău
chiar vechea barcă
o macara care pare ruginită
trotuar
borduri
un şanţ ce se sapă
pescăruşul ţipă
fereastra trecutului
spre ape
mâna sprijină uşor
amintirea trecută
manânci puţin
observ
eşti albă
chiar prea albă

poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!