bărci şi lumină

Evadare spre Insula Thule

pornisem spre Insula Thule să evadăm
din rutină să ne întoarcem mai aprigi mai
frumoşi aveam Cârmaci Căpitan Bucătar Mus
marinari destoinici (aveam) şi o goeletă
suplă era anotimpul potrivit

dar ceva lipsea habar nu aveam ce anume
(nici azi nu ştim)

în butoaie romul e deja pe sfârşite afară
ţărmul concret iată-l luminat dimineaţa
de soarele stropit de valuri ziua de
scânteierile peştilor aduşi de bărci seara
de ochii fetelor

vezi bine pornisem noi dar uitasem să ridicăm ancorele
(poate asta era)

poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teo, băiatul lui tata

Patru aprilie e ziua în care mama
m-a făcut pe un pat de flori
o zi
de miercuri
luminată de cireşii ce plesneau de culoare
tata era dus la cârciuma din sat
să-şi mai înece amarul în vodca de 33 de grade
primită pe datorie până la salar
din când în când scăpa printre dinţi
ultima înjurătura învăţată de la bunicul
dus şi el cu o zi înainte de paşti
"futu-i amarul măsi de viaţă" şi
după câteva înghiţituri
de vodcă cu mâinile aşezate peste piept
îşi aştepta moartea de parcă
serviciul de urgenţă ar lucra numai pentru el

tata era un om bun
milostiv şi cumsecade
după ce golea jumătate din sticla cu vodcă

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din carte, atlantida din suflet
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutare

Îmi cad pe clape notele răzleţe –
Eresuri strecurate prin cuvânt;
Lumina când mă scol îmi dă bineţe,
Dar sunt luat de ape şi de vânt.

Un fel de dănţuire-nvolburată,
Ca vremea care arde în imberbi,
Îmi arde răsuflarea ferecată
De ale clipei otrăvite ierbi.

E valea mea, laguna mea, e marea,
E liniştea ce străjuie cu foc
Speranţele în care desfătarea
Îşi caută şi nu-şi găseşte loc;

E presimţirea mea neîmplinită,
Ori sunt doar nişte jocuri de opal?
E patima ce trage obosită
Ca barca înecatului la mal?

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe-departe

sunt barcagiul de suflet al corăbiilor
lui Columb...
umbra de vis din călătoriile lui Magelan!
(Descoperirea lumii din afară de noi.)
un verb activat de moartea lumii vechi;
de virajul indolor, prin oceanul Atlantic;
lovirea primei stânci din lumea nouă,
departe, departe, departe...

sunt sutele de mii de vieţi asuprite
de revoltele unor aventurieri,
acel fior de adormire din interiorul morţii
luminii sufletului în lumina raţiunii,
sau destinul de Villon printre trădări,
sau piperul din India pe care nu l-a
găsit Columb

sunt plânsul sătenilor care-şi vedeau
incendiate altarele şi satele
în numele unor şosele de asfalt...

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă tu eşti o planetă străină

Se întunecase şi viaţa noastră devenise
un transatlantic alb, albastru, pâlpâitor.
Deasupra, oraşul plutea fragil ca un aisberg orbitor
te purta pe scuturi strălucitoare – te ridica
înfăşurată în drapele de frig luminos.

Şi dacă părul tău e o fiinţă venită de pe altă planetă?

Fiecare secundă
arunca un câmp verde printr-o fereastră de tren.
Respira lângă tine. Te pândea cu nările ca doi ogari
întărâtaţi de iepurii mirosului tău.

Şi dacă glasul tău e o fiinţă coborâtă din altă planetă?

Ar mai fi ceva timp.
S-ar putea profita de pe urma singurătăţii tale.
De pe urma spaimei că nu m-aş putea face înţeles.
Că pe lângă viaţa mea ar putea trece pachebotul cel mai înalt
din lume.

[...] Citeşte tot

poezie de Traian T. Coşovei din Cruciada întreruptă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cuvintele mele magice, cu atenţie, să fie ascultate
Şi de către cei ce vin după Coşciugul meu să fie scandate,
În timp ce e dus spre sălaşul său, ascuns.
Iar voi, care mergeţi înainte şi voi, care veniţi după Râ,
În mersul lui spre locul de pe Cer, aflat cel mai sus,
În timp ce stăpânul sanctuarului, însuşi Râ,
În picioare aşezat, în Barca sa,
Face să devină fructe florile pomilor înfloriţi,
Voi, toţi, să aflaţi!
Şi Râ, la rândul său, se află în mine!
Am făcut, ca de cristal, firmamentul lui Ptah, lustruindu-l bine.
O, Râ! Sufletul meu este mulţumit, ai inima plină de bucurii,
Când contempli frumoasa rânduială din această zi,
Când, în acest oraş sfânt, Khemenu, te-ai ivit,
Pentru ca, apoi, să-l părăseşti prin Poarta de Răsărit...
Primii născuţi ai zeilor, care te-au precedat,
Ies în întâmpinarea ta, imediat,
Şi cu strigăte de bucurie te salută...
O, Râ! Fă, pentru mine, dulce şi plăcută
Calea străbătută de razele tale de soare,

[...] Citeşte tot

poezie din Cartea egipteană a morţilor (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înotăm pe-o umbră de barcă săracă

Zâmbetul, fagure de miere pe aripi de fluturi,
Între cosiţele blonde minunat îl scuturi,
Petalele iubirii fierbinţi cad în palma mea –
Rugina amintirii din apusă, zbuciumată, stea.

Ochii limpezesc din profunzime şi marea, şi cerul,
În ei îşi ascunde lumina solară misterul,
Buzele flămânde de săruturi râvnite în viaţă
Pun pecete de flori peste îndrăgostiţii din piaţă.

Dinţii tăi ar muşca povestea sfintei iubiri
Care parcelează drumul sub cruci de martiri,
Bluza îţi lasă gâtul şi umerii rumeni şi goi,
Din fagurii de miere gustăm pe rând amândoi.

Între cosiţele tale gândurile mele s-ascund,
Marea pierde nisipul, înoată pe prund,
Noi înotăm pe-o umbră de barcă săracă
Unde iubirea a-nceput demult să ne placă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, lumină

Între lume şi cuvânt
Doar culori şi curcubeie,
Râde soare, bate vânt,
Noapte, izvorăsc scânteie...

În vâslirea sferei line
Cearcă-ţi pasul îndrăzneţ
Şi porneşte barca lumii
Şi vei trece de nămeţi!

Între lume şi-ntre tine
Zorii nasc, tu lasă urme,
Iar pe urma cea lumească
Vin culori să le citească.

Totu-i viaţă pământeasca:
Cerul, clipa cea măiastră...
Tu lumină! Fă să nască
A ta Cupolă Albastră!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dimineaţa devreme
îşi luă harponul
mandolina
barca plină cu vise
şi plecă
să caute monstrul

cerul era ca la Înviere
lumini cu gust de feştilă dansau
pe pânza subţire a apei

şi din senin se iscă o furtună
dinspre ţărm veniră constant
trei sfere de foc

marea mugea în larg
ca o fecioară despletită
de alge şi adânc

pescarul îşi puse mandolina

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multumire

Doamne, dintre flori,
Din valea plina
De culoare si lumina,
M-ai ales sa-ti fiu podoaba,
Sa ma porti pe brat de Tata.
M-ai cernut in sita vietii,
Bob lucios, de aur pur ;
In cuptor, mi-ai ars pacatul,
Sa fiu demn, milos si bun.
Doamne, dintre miile de pietre
Reci, de vifor inghetate,
M-ai ales, si-ai pus caldura,
De viata sa am parte.
M-ai luat din marea moarta,
Langa tine,-n barca vietii ;
Mi-ai sadit in piept, speranta,
Si lumina diminetii.

poezie de Florina Emilia Pincotan
Adăugat de Florina Emilia Pincotan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecare

pe drum o casă
în care vin să petreacă suflete moarte
lumina s-a stins în odaie
gânduri prădate se scurg pe pereţi
nu'i nimeni acasă
doar un păianjen se plimbă pe masă
bat tobe în cer
ploaia stârneşte sclipiri
umbre se scufundă în oarbe oglinzi
stele obosite se odihnesc în poiană
e târziu şi e iarnă
ziduri reci, făpturi uscate şi seci
se caţără pe gânduri uitate
o luntre coboară alene pe ape
barcagiul absent, timp incoerent
suspină şi noaptea sub pleoape
arcul frunţii se îndoaie
degete amorţite de aşteptare
năluci cu ochii tulburi se joacă
un câine latră la lună, e noapte

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu orice preţ

alunecăm pe străzi
mai mult ne furişăm
o ploaie cu ace
ne face invizibili
(ne place să credem asta)
de-aceea rănile noastre dor cald
aproape poetic
ca-ntr-o anestezie
ca-ntr-un vals

nu ştie nimeni
cum de ne-am trezit împreună
fiecare... pe unde am rămas?!

câtă floare de lotus
pe unde treci laşi tu din mine
câtă lumină într-un ceas

hipnotic!
tramvaie lucioase sfidează destinul

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin booking, dumnezeu

ia urma femeii ce se strecoară,
felină, pe străzile pavate cu lumină
spre un univers de sex preafrumos
ia urma femeii-republică –
da
veneţia a fost o mare putere maritimă
o leoaică cu ghearele ascuţite cândva
pe dale de marmoră
şi
nimeni nu pricepe acum noua putere turistică
noile sentimente pliate
-n pliantele viu contemplate
(?!) – ah, ia
urma creaţiei sale, prin booking, un dumnezeu
ars de soare în tricou marinar
scufundând o gondolă ca nouă
cale de imersie-n picătura de rouă
din colţul ochiului trimbulind
ah, lovind
fundul bărcii uşor cu călcâiul

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul care nu doarme

În cer nimeni nu doarme. Nimeni, nimeni.
Nimeni nu doarme.
Creaturile de pe lună amuşină şi dau târcoale prin bărăcile lor.
Vor veni şopârlele şi vor muşca oamenii care nu visează,
iar cel care cu spiritul frânt se grăbeşte să iasă-n stradă va întâlni la colţ
pe incredibilul aligator care-aşteaptă tăcut sub protestul blând al stelelor.

Pe pământ nimeni nu doarme. Nimeni, nimeni.
Nimeni nu doarme.
Într-un cimitir îndepărtat se află un cadavru
care a gemut continuu trei ani
din cauza unei sat uscat pe genunchii lui;
iar băiatul pe care l-au îngropat azi dimineaţă a plâns atât de mult
încât, pentru a-l face să tacă, fost nevoie să fie chemaţi câinii.

Viaţa nu-i un vis. Atenţie! Atenţie! Atenţie!
Cădem de pe trepte pentru a mânca ţărână umedă
sau ne căţărăm pe tăişul cuţitului zăpezii cu vocile daliilor moarte.
Dar nu există uitare, nu există vise;
există carnea. Săruturile ne închid gurile

[...] Citeşte tot

poezie de Federico García Lorca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumintea copilă

Sunt doar o copilă aflată-n chivot
Cerând veşnicie la preţul de-un zlot,
Când pajura vine pe valea de vânt
Şi stele pletoase fac cerul cărunt.

Pe prispa de ceară se-nalţă un drum
Iar lemnul livezii miroase a fum.
Trecând peste podul urzit din pelin,
Mă legăn prin trestii, foşnind tot mai lin;

Zăresc orologiul din turn fluturând
Precum funigeii ţesuţi de curând.
Cu numărul frunzei pe os tatuat,
Veşmântul de carne îmi cade-ntomnat!

Din liniştea bărcii avută drept trup
Cocori transparenţi deodată irup
Şi toate din mine firesc se divid,
Un şir de mărgele e tot ce-a fost zid!

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă iar

Cu toamna cum, eu iţi spun:
am plecat...
şi tu chiar nu credea-i
că poate fi adevărat.

E zi de toamnă cu soare
ce străluceşte cu fast dureros,
cu frunze ruginii covor
ce ne amintesc de noi duios.

Cu mâinile ridicate la cer,
vei înălţa rugăciunea ta,
o vei cânta din nou pe o ''ea'',
şi urma paşilor ei din zori...
ce niciodată nu-i vei mai vedea.

Acum ai rămas acelaşi
tânăr trist şi înlăcrimat,
cu ochi iluminaţi
privind luceafărul ce schimbă

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Koh-i-Noor în mur de nor

Prinde-te de nori c-un lacăt
Ruginit pe la călcâie
Şi mă plouă cu tămâie
Când mă vezi plutind, în treacăt,
Peste gemete de muze
Care-ncearcă să m-acuze
C-am trecut deşertu-n bărci
Trase-n ţipete de ţărci.

Dacă vezi, de-acolo, spaime
Cu ochi verzi la subsuori,
Prinde-n lanţuri nişte ciori
Şi le-mbracă-n coji de haine
Albe-n coate, cum or fi
Născocite într-o zi
Goală puşcă de lumină
Şi de logoree plină.

Şi de-o fi şi-o fi să zboare
Prin palate de minciuni,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai stai?

Mai stai o lună ori o viaţă, mai stai un secol sau un an,
mai stai cinci ieri, opt azi, un mâine, nouă clătite şi-un motan.
Mai stai în noi, cu noi, cuminte, cu mine stai, în gând, în pori,
mai răspândeşte-mă spre tine, mai fii lumina dintre nori.
Mai stai un prânz, un luni, o cină, un miercuri stai, un mic dejun,
un pod, o bere, o plimbare, trei maratoane, un Crăciun,
o linguriţă de smântână, o margaretă, un kefir,
o amăgire, un spectacol, un bronz, o ploaie, un sictir.
Mai stai un timp, mai stai o vreme, mai stai un ceas, mai stai un ev,
neîncercând să te substitui, am reuşit să te prelev.
Mai stai şi nu mai sta pe gânduri, mai stai un pic mai mult decât
până în clipa-n care fuga ţi-ar arăta că-ţi stau în gât.
Mai stai ca roua pe zambilă, mai stai ca piatra în pârâu,
mai stai ca frunza sub omidă, mai stai ca mortul în sicriu.
Mai stai o mare şi un munte, mai stai un nor, un stânjenel,
mai stai ca ridul meu din frunte, ca intunericu-n tunel.
Mai stai de-un curs de limba greacă, ca o brăţară de argint,
mai stai un port, un far, o barcă, mai stai ca orbu-n labirint.
Mai stai că vrei sau fără voie, mai stai un drog, mai stai un fum
sau dacă pleci, du-te, dar lasă, mereu, firimituri pe drum.

poezie de Eduard Lupascu (24 iunie 2019)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă încântată

Amarnic se sfârşeşte anul
Cu auriul vin şi fructe de grădină
Pădurile tăcute-şi ţin aleanul
Şi-s singurii tovarăşi fără vină.

Ţăranu-şi spune: Este bine.
Voi clopote de seară lungi şi liniştite
Mai daţi curaj celor creştine.
Salut un stol de păsări obosite.

E anotimpul dragostei suave.
Pe-albastrul râu în jos o barcă
Se-nşiruire imaginii grozave -
Tăcută-n linişte se duce parcă.

Comentarii

Unul dintre poemele "frumoase" ale lui Trakl, dominat de imagini armonioase, uneori exuberant de solemne şi de un limbaj pozitiv. Structura formală creează un ton melodic popular în trei strofe, fiecare cu patru versuri în rimă încrucişată. Deja titlul dă un motiv de încântare, cu o imagine pozitivă a toamnei care, de obicei la Trakl, indică întunecarea, decăderea şi ruina.
Venirea toamnei este "încântată" acum - ceea ce, de asemenea, indică faptul că este, probabil, doar artificial înfrumuseţată. O asemenea interpretare îndepărtată ne conduce la penultimul vers al poemului, în care observăm un ton ambiguu: "Se-nşiruire imaginii grozave" - care poate fi înţeles ironic, dar cu siguranţă şi afirmativ.

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unchiul Roderick

Barca lui de pescuit făcea rondouri noaptea
între Shiants şi Harris
printre o o mie de năvoade.

Ochii mei de copil urmăreau
luminile flotilei de pescuit – licurici
peste întinderea mării verzi.

Pe teugă mi-a înmânat o ceaşcă
de ceai negru, tare şi amărui,
şi un biscuit pe care trebuia să-l spargi
în bucăţele ca pe o placă de gresie.

O perdea de foc se ivea
din beznă, peşti argintii zbătându-se năprasnic.

Ocolind Rhu nan Cuideagan
el se îndrepta către casă – pentru un copil
era asemeni unui zeu în cizme pescăreşti.
Găsea locul de ancorare

[...] Citeşte tot

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!