batjocură şi râs

O aduseră cu nepusă în masă, căci ei nu-i prea era voia să se dea la iveală îmbrăcată în pielea de măgar. Dară cine o ascultă! Cum o văzură slugile, se umflară de râs. Ea, cu capul plecat şi plină de ruşine de batjocura tutulor slujitorilor, veni şi cu sfială se apropie. Cum îi puse inelul, parcă fu de acolo; şi de unde să nu fie aşa! Cum auzi fiul împăratului că s-a potrivit inelul, odată răsări ca din somn. Porunci de o aduse în faţa împăratului. Acestuia nu prea îi venea a crede că fiu-său să fi căzut la boală pentru o aşa netrebnică, şi cât p-aci era să-i oropsească. Fiul împăratului şi mumă-sa căzură cu rugăciune la găinăreasa ca să se facă cum era la nuntă. După mai multe tăgăduiri, se înduplecă şi, ducându-se în cocioaba ei, se îmbrăcă şi apoi veni sus, îmbrăcată şi frumoasă ca o zână. Împăratul bleojdi ochii la dânsa şi rămase mult timp uimit de frumuseţea ei. Văzu şi el acum că bună bucăţică îşi alesese fiul lui. Atunci împăratul îşi scoase stema din cap şi o puse în capul fiului său; tot aşa făcu şi împărăteasa, puind stema sa în capul găinăresei.

Petre Ispirescu în Găinăreasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se întoarse acasă, dete iarăşi pe la zâna. Ea, ca şi de la rând, îl rugă să se dea niţel odihnei; şi în acel timp îi schimbă apa, puindu-i alta în locul celei ce adusese el. Sculându-se după somn, luă borcanele cu apă şi veni acasă. Atâta îi fuse mă-sii, ca să-l vază. Nu ştia ce mai făcea de bucurie. Îl săruta şi p-o parte şi pe alta. Apoi după ce bău din apa ce-i aduse, ei îi păru că mai prinse niţel suflet. Vorbă să fie! Ea nu băga de seamă, vezi, că bucuria pentru vederea fiului său o face să fie oarecum mai sprintenă. Zmeul se da de ceasul morţii când îl văzu că s-a întors cu isprava făcută. El (îşi) bătuse capul mult şi bine să dea în cap pe fata împăratului, în lipsa fiului său, dară toate mrejele lui rămăseseră de râs; căci ea nu dete în clapca în care o împingea spurcatul. Ea nu-şi putea da seamă de ce tot umblă el pe lângă dânsa cu şoşele, cu momele. Nici că visa despre ce avea de gând procletul de zmeu. Pasămite zmeului îi era frică să se ia la luptă pe faţă cu voinicul. Ci voia să-l piarză prin viclenie, şi apoi să-şi bată joc şi de mă-sa, ca să-şi izbândească pentru moartea fraţilor săi. Dară nu-i ajută Dumnezeu.

Petre Ispirescu în Voinicul cel fără de tată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă cu zarul

dacă tot ai de gând s-o faci, fă-o până la capăt,
altminteri, nici măcar nu încerca.

dacă tot ai de gând s-o faci, fă-o până la capăt.

s-ar putea să-ţi pierzi iubita,
soţia, rudele, serviciul şi poate minţile.
fă-o până la capăt,
s-ar putea să nu mănânci 3 sau 4 zile.
s-ar putea să îngheţi pe o bancă-n parc.
s-ar putea să faci puşcărie,
s-ar putea să te faci de râs,
de batjocură,
să rămâi singur,
singurătatea e un dar,
toate celelalte sunt teste de rezistenţă,
a cât de mult chiar vrei să faci asta.

iar tu o vei face
în ciuda respingerii şi a şanselor schiloade

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispreţul

Pentru anii mei amorul încă nu e! N-am iubit!
Am tot râs de chipu-i rumen, până-acum necontenit;
Faţa lui trandafirie e curată născocire
Spusă poate-odinioară de-un poet, aşa-n neştire,
Căci mai toţi amorezaţii, care-n cale mi-au ieşit
M-au făcut să-mi piară pofta şi dorinţa de iubit.
Faţa lor este sau pală sau deodată înroşită
De-o roşeaţă ca de friguri, iar privirea rătăcită,
Ba aruncă-n orice parte fulger crunt, răutăcios,
Ba e fixă, sperioasă, neavând nimic frumos.
Într-a lor timiditate, dacă ştiu ca să roşească,
Mutra lor este stângace şi încep să se prostească;
Gura lor nu zice-o vorbă, căci se tem c-or zice rău,
Halul acesta-ntotdeauna, m-a făcut să râd mereu.
Sunt prea tânără acuma! Poate mai târziu, vreodată
Să am milă şi-ndurare de privirea lor speriată.
Iar baladele lor blânde, poate-odată să le-ascult,
Astăzi însă îmi par proaste şi mă fac să râd mai mult.
Mi se spune că Amorul, mă va pedepsi odată,
Că târziu sau mai devreme, pe-o figură adorată,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngheţata

copiii mei care se copilăresc
cu copilaşii sânilor tăi perfectibili
vin cu o idee sucită: ce
ar fi să îi coplilăreşti, zic ei, mamei, în dulce
numele de femeie
şi
să râdem şi noi în batjocură îngheţată
de strâmbele căpşuni din vârful
aceloraşi sâni? copiii mei
dorind îngheţată,-ngheţată
mai spun ceva - nu
ştiu dacă merită ascultaţi
la gradele scăzute de acum...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ne furaţi copilăria, oameni...

Nu ne furaţi copilăria, oameni...

Nu ne furaţi copilăria,
Chipuri încruntate cu suflet de statui,
Ce râsul nu-l cunoaşteţi
Şi zâmbetul vi s-a uscat pe buze,
Ca iarba arsă pe câmpii
Şi nu-l aveţi, decât pentru capricii ieftine, amăgitoare,
Iar viaţa caier încâlcit de timp, necurat petreceţi,
Cu feţe duble, ascunse între murdari pereţi.

Nu suntem noi copiii vina neşanselor voastre oameni, părinţi...
Venim pe lume nevinovaţi, pentru a fii fericiţi
Şi deseori ajungem victime sigure,
Mofturilor voastre bolnave.
Copii nerecunoscuţi sau pe viaţă batjocoriţi.
Nu pricepeţi oare, războiul
Ce în minţile noastre confuze stârniţi?

Nu ne furaţi copilăria, oameni răi,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (1 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngheţata

copiii mei care se copilăresc
cu copilaşii sânilor tăi perfectibili
vin cu o idee sucită: ce
ar fi să îi copilăreşti, zic ei, mamei
numele de femeie...
ca
să râdem şi noi în batjocură îngheţată
de strânsele căpşuni din vârful
aceloraşi sâni? copiii mei
dorind îngheţată,-ngheţată,
mai spun ceva risipit, nisipit, nu
ştiu dacă merită ascultaţi
la gradele majore de
acum, ori niciodată...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram sălbăticit şi plin de ură. Uram întreaga lume pentru că vedeam mizeria şi egoismul, sălbăticia cu care cel puternic smulgea celui slab agoniseala obţinută cu greu. Cel puternic râdea şi batjocorea. Cel slab plângea şi dispera. Se resemna. Nu ştiu ce s-ar fi ales de mine şi unde aş fi ajuns dacă nu ar fi rămas o singură flacără mică de umanitate care ardea în mine şi care era ţinută vie de puţinii prieteni adevăraţi pe care îi aveam şi care vedeau în mine un suflet, şi nu un sărac ce nu avea nimic de oferit şi de pe care nu poţi scoate profit. Să simt că sunt o companie plăcută pentru nişte oameni care se puteau lipsi de mine, să simt că sunt ascultat şi că atunci când vorbesc despre dorinţele şi visurile mele nu sunt batjocorit şi umilit, să pot să râd cu cineva, să simt că exist şi primesc puţină atenţie, să fiu onorat ca fiinţă umană pentru ceea ce sunt în interior şi nu pentru ce pot să afişez în exterior, asta mi-a salvat sufletul, mi-a schimbat viaţa şi m-a împuternicit ca azi să pot vedea şi eu în oameni măreţia, puterea şi divinitatea şi după puterile mele, să fac ce pot ca să păstrez flacăra speranţei aprinsă aşa cum odată a fost şi ea îngrijită de prietenii mei pentru mine. Iubeşte oamenii atunci când o merită cel mai puţin. Atunci au nevoie cel mai mult. Doar aşa putem să salvăm suflete pentru a face lumea mai bună.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta cu viaţa

M-am săturat de-atâta răutate,
Şi cum batjocura e la alţii,
Eu văd că nu e-o noutate,
Că nu ştim unde ne sunt fraţii.

E-atâta sărăcie-n ţară
Şi mor bătrânii ne-ngrijiţi,
Iar alţii au plecat pe-afară,
Copiii plâng ca nu-s iubiţi.

Ce viaţă grea şi ce mai soartă
Şi ce durere şi ce chin,
Mulţi dintre noi ieşim în stradă
Şi eu nu pot să intervin.

Sunt care râd şi chear ne ceartă,
Suntem ca sclavii printre hoţi,
Ei nici nu ştiu ce este artă
Şi sunt analfabeţi mai toţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (25 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghetsimani

Ghetsimani! Cuvânt de slavă!
Floare din etern mănunchi!
Bătălie-nfiorată
câştigată în genunchi!...
Ceas de rugă fără seamăn
şi de zbatere-ncordată.
Freamăt ce umplea de spaimă
toată bolta înstelată.

Veşnicia omenirii
pusă toată pe-un cântar.
Pe un taler, condamnarea,
iar pe celalt, un pahar!...

Un pahar stătea în faţă.
Şi Isus privea-ngrozit.
Tot veninul omenirii
trebuia acum sorbit.

Tot noianul de osândă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai de bine

despre poeţi-mai puţin în ziua de azi
(absolvenţi trişti ai iluziei despre care se
vorbeşte cu pioşenie
la ora când se închid cimitirele)
numai atât cât să poţi afla ceva compromiţător
numai atât cât să te poţi îndrăgosti de o
legendă sau
să înveţi dipreţul suveran ("O, râsul
satisfăcut al proştilor!")
numai atât cât în oglindă să-ţi
batjocoreşti chipul cu o imagine

bat clopotele aici în singurătatea morţii
mi-e a pelin şi a sunete deşucheate
pe aceste pământuri târzii peste care noaptea fluieră a pagubă
mai e puţin şi va bate o altă înviere a
simţurilor
(lămureşte-ţi unghiul adult al naşterii tale!)

în rest numai de bine

poezie de Horaţiu Ioan Laşcu din Înălţarea (1994)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciune

Din singurătatea lor odioasă curcile mă imploră,
o istovitoare milă mă năpădeşte
"s-a dus finitul deplin, dragele mele pizme",
le zic,
"aveţi dragoste prea mare de neant,
câinele s-a ţicnit şi se crede poet,
veţi fi satisfăcute,
dezbărarea de Dumnezeu produce ilaritate,
voi faceţi cum trebuie diferenţa
dintre "individ" şi "personaj",
dintre râs şi batjocură,
drept care,
această diplomaţie a geamătului,
din durere şi nu din plăcere,
tăinuieşte interjecţiile apoteotice
ale întronării dreptăţii sub cupola circului.
O curcă mai tăcută,
cam vineţie la ochi,
dar cu penele văcsuite într-un verde papagal jenant, îmi zise:
"sunt sigură, domnul meu, că aveţi dreptate!",

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Gâlceava mea cu Haydn sau despre Romanţa pentru clopot la patru mâini (2010)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că acum stai şi munceşti, iar prietenii tăi se distrează. Poate că îţi "pierzi" timpul liber cu nasul în cărţi învăţând lucruri noi, iar alţii sunt pe terasă. Poate că faci sacrificii neînţelese de unii pentru a evolua, iar ceilalţi râd de tine. Poate că te-ai îndepărtat de vechiul anturaj pentru că ţi-ai dat seama că în preajma lor nu ai posibilitatea de a da tot ce e mai bun din tine, iar ei te arată cu degetul. Poate că tu te zbaţi pentru ceva mai bun în viitorul tău, iar ei te batjocoresc. Poate că nu mai ai aceleaşi idei ca şi ei şi pentru asta te marginalizează. Poate că în viitor ei vor munci pe brânci pentru siguranţa zilei de mâine, iar tu vei zâmbi, bucurându-te de roadele acelei perioade când ai fost atât de criticat şi îndepărtat.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ouă de paşte

oul minune şi enigmă a lumii
mâna dibace în scop mercantil
îl sparge la un cap şi la altul
atât cât să intre acul seringei
îl goleşte de conţinut apoi
migălos îl împestriţează în fel şi chip
să fure privirea celui ce nu ştie ce vrea

fierte
simplu boite
în virtutea unui vechi obicei
sunt ciocnite în veselie şi râs
de ziua învierii cuvântului batjocorit răstignit...

pe mine oul mereu m-a uimit
sub cloşcă misterios şi tăcut
ca adevărul adânc
e ca un gând sub tâmpla poetului
firesc şi banal ca şi viaţa
dar din ea izvorât

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea omului

În ziua 8-a, Dumnezeu Prea Sfântul,
Care-a făcut şi cerul şi pământul,
Cu soare, flori, lumină, vânt şi ceaţă,
Să-Şi încunune această operă măreaţă,
A strâns vieţuitoarele-n grădină,
De la ihtiozaur la jivină...
Şi om şi leu şi flutur şi măgar
Şi elefant, mamut şi jaguar,

Hipopotam, furnică, zebră, miel,
Lăcustă, armăsar şi porumbel;
Şi arătându-li-se lor, de sus,
A pogorât şi omului i-a spus:

- Tu, Omule, micuţa Mea insectă,
Eşti creaţiunea Mea cea mai perfectă,
De-aceea tu eşti hărăzit, anume,
Să stăpâneşti de acum întreaga lume!

Ocean şi mare, câmp şi deal şi vale

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Premiaţi pentru uitate reprezentaţii

Privirea cerului de-i umedă
Piatra lăcrimează mută, blândă.
Guvernanţi noştri râd mai tare
Când un bătrân cu rugi cere:
Pietrei, râului, cerului, codrului...

Ce-i aude ţipătul ochiului
Să caute moartea pridvorului
Unde îngeri au îmbătrânit
Intr-un moşneguţ slab şi împietrit:
Infometat, hulit, batjocorit...

C-un colţ de pâine ca la câini zvârlit
De care copii-n zări i-au fugit,
Scăpaţi de cioarele conducătoare
Cameleonice-n privighetoare
Incântându-ne cu bunăstare...

Până semnăm iar la votare
Dovezi de deces constatoare...

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sugestie

Înveleşte-te cu timpul! Doar aşa n-o să exişti!
Deci, poţi să-ţi baţi joc de-oricine şi de toţi îngerii trişti!
Transparenţele opace te-or feri de judecată,
îţi vei savura în tihnă partea ta întunecată.

Dar nu vei avea cu cine să te bucuri şi să râzi!
Numai dac-a ta oglindă îţi va scoate ochii hâzi,
o să înţelegi, probabil, că eşti singur, n-ai scăpare.
Vei visa la evadare, îţi va fi timpu-nchisoare..

Când vei vrea să te asculţi, nu vei auzi nimica,
pentru că, pierdut de toţi, vremea ţi-este inamica.
Gândind la pustiul lumii transformată în ulcele,
în orice clipă cinstită, vei simţi doar doruri grele.

N-ai trecut, nici viitor şi nici prezent, că-s alte legi,
te vei strădui zadarnic, de vei vrea să le-nţelegi.
N-ai nici mamă, n-ai nici tată, de nimic nu mai ai parte,
dar ai poarta ferecată, ţi-ai cedat dreptul la moarte.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a mă asigura că blasfemie mea este exprimată în întregime, în acest fel îmi declar opinia că noţiunea de Dumnezeu este o superstiţie elementară, că nu există dovezi pentru existenţa oricărui zeu(zei), că diavolii, demonii, îngerii şi sfinţii sunt mituri, că nu există viaţă după moarte, rai sau iad, că papa este un dinozaur medieval bigot şi periculos, şi că Sfântul Duh este un personaj din benzile desenate demn de a fi luat în râs şi batjocură. Îl acuz pe Dumnezeul creştin de crimă pentru că a permis holocaustului să se întâmple - să nu mai vorbim de "purificarea etnică", în prezent fiind efectuată de către creştinii din lumea noastră - şi eu condamn şi denigrez această zeitate mitică pentru că încurajează prejudecăţile rasiale şi comandă degradarea femeilor.

citat din James Randi
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ateului blasfemator Valeriu Butulescu (pamflet)

Înfrăţit cu Iliescu,
În vremi ce-au frizat grotescu',
Deputat de FSN-eu,
Nu mă mir că eşti ateu,

Dar mă mir îngrozitor
Că eşti şi blasfemator.
Tu, prin vorba ta, vicleana,
Eşti o slugă-a lui Satana.

Ca oricare ticălos,
Ai obrazul foarte gros.
Nu-i nimic din ce e sfânt
Nehulit de-al tău cuvânt.

Plin de tine, cu tupeu,
Îl huleşti pe Dumnezeu;
Pretinzând că ai umor,
Îţi baţi joc de Ziditor.

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Blasfemiile şi blasfematorii în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (17 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am cusut Iov 15:15-22,17:1-10

Mi-am cusut apoi un sac de piele
Şi ţărâna-n pleoape mi s-a pus
Umbra morţii-apasă peste ele
Plânsul mult aproape m-a răpus.
Totuşi n-am făcut nici o greşeală
Fără şovăire-am fost în paşi...
Sângele să-mi iasă la iveala
Azi, te rog, pământule, să-l laşi.

Vaietele mele să răsune
Până-n zare, dincolo de ea
Am în cer un martor ce va spune
Tuturora de durerea mea.

Prietenii îi ştiu că râd de mine
Dar mă rog plângând la Dumnezeu,
Fă dreptate omului la Tine,
Fă-mi dreptate-n faţa lor mai vreu.

Anii mi se scurg spre nefiinţa,

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!