batjocură şi timp

Durerea vieţii...

Ştiam că vei pleca în ceasul serii,
lăsând în urmă durerea depărtării,
dar ştiu că tu eşti vesel şi zâmbeşti pe undeva,
iar eu supărarea şi tristeţea nu o pot uita.
Tot timpul am sperat că ai să te întorci la mine,
dar ţi-ai bătut joc, cuvinte urâte ce boala întreţine.
Am încercat şi eu să-mi caut umbra printre flori,
dar am găsit omul ce mă căuta pe mine prin culori.
Iert, pe toţi ce mi-au facut rău, că boala mea e grea
şi-aş vrea veselia să revină în inima mea.

poezie de Eugenia Calancea (17 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

. hai ţârişoară, ieşi duminică, alege
între hoţi obişnuiţi şi hoţ în lege
numai că tu ce n-ai face, cum n-ai drege
tot câştigă hoţii hoţului în lege...

hai ţârişoară, ieşi duminică şi spune
cine încă patru ani te va supune
la batjocură şi dură sărăcie
hoţ în lege ori maeştri în hoţie...

hai ţârişoară, ieşi duminică, dă votul
celor care de când eşti îţi muşcă cotul
şi te fură şi te fură şi te fură
de la os la pâinea de la gură...

poezie de Iurie Osoianu (21 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertul

Nisipuri aspre-n mine se revarsă,
privesc în zări şi neclintit rămân,
iar răsuflarea-mi, de căldură arsă,
abia se mai strecoară prin plămân.
Şi mă întreb: ce oare mă aduce
pe necuprins şi selenar deşert?
Este destinul răstignit pe cruce,
batjocorit de alţii, pe nedrept!

M-au vrut umil şi fără spor în viaţă,
un sclav să fiu, pe veci fără destin,
pe ochi să port cumplitul văl de ceaţă,
din ce-i al meu să vreau cât mai puţin.

Dar evadat din arşiţa solară
destinul reclădit mi-aduce-n zbor
un strop din apa vie, milenară,
ce mă zideşte-n veacul viitor.
Deşertul tot dispare, ca o pată,
mă scald în apa vie de izvor,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pilat din Pont

Daca apa nu se innegreste,
Satisfactia spalatului este egala cu zero,
Spuse Pilat, frecandu-se bine cu sapun.
In acest timp Isus e batjocorit,
Rastignit,
Pus sa se foiasca pe cruce
Ca intr-un pat cu iasomie.
Pus sa bea otrava,
Pus sa moara,
Pus sa invie a treia zi,
Pus sa se urce la ceruri.
In acest timp crucea e azvarlita in foc,
Cruciadele facute aschii;
Prin crapaturile dintre natii
Iese un fum inecacios,
Se starneste praful de pusca,
Zgura iradiatiilor vestind zorii moderni.
In sfarsit,
Apa curge tot mai murdara,
Istoria-si urmeaza cursul ei,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă gândesc că-n România o femeie peste 30 de ani deja are nişte probleme cu vârsta din punctul de vedere al percepţiei. Nu suntem atât de civilizaţi, încât să credem că o femeie peste vârsta asta mai poate avea succes, frumuseţe, o viaţă sexuală sau sentimentală. Suntem foarte răi la capitolul acesta. Uită-te cât misoginism, câtă bătaie de joc faţă de femeile care au o anumită vârstă.

citat din Mihaela Rădulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ne furaţi copilăria, oameni...

Nu ne furaţi copilăria, oameni...

Nu ne furaţi copilăria,
Chipuri încruntate cu suflet de statui,
Ce râsul nu-l cunoaşteţi
Şi zâmbetul vi s-a uscat pe buze,
Ca iarba arsă pe câmpii
Şi nu-l aveţi, decât pentru capricii ieftine, amăgitoare,
Iar viaţa caier încâlcit de timp, necurat petreceţi,
Cu feţe duble, ascunse între murdari pereţi.

Nu suntem noi copiii vina neşanselor voastre oameni, părinţi...
Venim pe lume nevinovaţi, pentru a fii fericiţi
Şi deseori ajungem victime sigure,
Mofturilor voastre bolnave.
Copii nerecunoscuţi sau pe viaţă batjocoriţi.
Nu pricepeţi oare, războiul
Ce în minţile noastre confuze stârniţi?

Nu ne furaţi copilăria, oameni răi,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (1 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină de pe Ceglău

A trecut săptămână după săptămână,
De când tu nu mă mai ţii de mână!
Poate s-a scurs tot nisipul pustiei
Şi mâna ta a uitat să mă ţie!

Dar ce importanţă mai are
Câte veşnicii mor în propria mea stare?
Când te laşi înfulecat de zădărnicie,
Iubirea este singura ta vecie!

Azi am stat pe laviţă la poartă
Şi mi-am bătut joc de lumea deşartă!
Şi am aflat că timpul nu trece, nu vine--
Pe uliţă trec, în genunchi, numai eu
Împreună cu mine!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus răstignit

Cu crucea-n spate, spre Golgota
Bătut, scuipat, batjocorit
Iisus, Care-a zidit făptura
De om se lasă răstignit.

Zdrobitul trup, cumplit Îl doare
Îl arde fruntea-nsângerată
Dar El e copleşit de milă
Pentru mulţimea-ntărâtată.

Iar în nedreapta-I pătimire
Se roagă Tatălui Ceresc
Ca să le ierte rătăcirea
Celor ce azi Îl osândesc.

Şi de atunci, de peste veacuri,
La fel de cruzi şi de haini,
Noi Îl mai răstignim o dată
Şi-L mai încununăm cu spini.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Băcanu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai pomenit?

Să nu munceşti
şi s-ai venit,
ai pomenit?

Sau să munceşti,
să fi furat,
e de-acceptat?

Să îţi pierzi timp
în pregătit,
ai pomenit?

Sau să-ţi plăteşti
testul perfect,
este corect?

Să minţi ce vezi
că n-ai privit,
ai pomenit?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O aduseră cu nepusă în masă, căci ei nu-i prea era voia să se dea la iveală îmbrăcată în pielea de măgar. Dară cine o ascultă! Cum o văzură slugile, se umflară de râs. Ea, cu capul plecat şi plină de ruşine de batjocura tutulor slujitorilor, veni şi cu sfială se apropie. Cum îi puse inelul, parcă fu de acolo; şi de unde să nu fie aşa! Cum auzi fiul împăratului că s-a potrivit inelul, odată răsări ca din somn. Porunci de o aduse în faţa împăratului. Acestuia nu prea îi venea a crede că fiu-său să fi căzut la boală pentru o aşa netrebnică, şi cât p-aci era să-i oropsească. Fiul împăratului şi mumă-sa căzură cu rugăciune la găinăreasa ca să se facă cum era la nuntă. După mai multe tăgăduiri, se înduplecă şi, ducându-se în cocioaba ei, se îmbrăcă şi apoi veni sus, îmbrăcată şi frumoasă ca o zână. Împăratul bleojdi ochii la dânsa şi rămase mult timp uimit de frumuseţea ei. Văzu şi el acum că bună bucăţică îşi alesese fiul lui. Atunci împăratul îşi scoase stema din cap şi o puse în capul fiului său; tot aşa făcu şi împărăteasa, puind stema sa în capul găinăresei.

Petre Ispirescu în Găinăreasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se întoarse acasă, dete iarăşi pe la zâna. Ea, ca şi de la rând, îl rugă să se dea niţel odihnei; şi în acel timp îi schimbă apa, puindu-i alta în locul celei ce adusese el. Sculându-se după somn, luă borcanele cu apă şi veni acasă. Atâta îi fuse mă-sii, ca să-l vază. Nu ştia ce mai făcea de bucurie. Îl săruta şi p-o parte şi pe alta. Apoi după ce bău din apa ce-i aduse, ei îi păru că mai prinse niţel suflet. Vorbă să fie! Ea nu băga de seamă, vezi, că bucuria pentru vederea fiului său o face să fie oarecum mai sprintenă. Zmeul se da de ceasul morţii când îl văzu că s-a întors cu isprava făcută. El (îşi) bătuse capul mult şi bine să dea în cap pe fata împăratului, în lipsa fiului său, dară toate mrejele lui rămăseseră de râs; căci ea nu dete în clapca în care o împingea spurcatul. Ea nu-şi putea da seamă de ce tot umblă el pe lângă dânsa cu şoşele, cu momele. Nici că visa despre ce avea de gând procletul de zmeu. Pasămite zmeului îi era frică să se ia la luptă pe faţă cu voinicul. Ci voia să-l piarză prin viclenie, şi apoi să-şi bată joc şi de mă-sa, ca să-şi izbândească pentru moartea fraţilor săi. Dară nu-i ajută Dumnezeu.

Petre Ispirescu în Voinicul cel fără de tată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facă-se voia ta, Doamne!

Doamne,
deja mi-e frică,
tremur toată:
Dumnezeu pare
că-şi bate joc de noi...
Mintea mea e scindată,
virtualul acesta mă atrage,
îmi omoară zilele şi nopţile albe,
mă hipnotizează, mă intoxică,
mă îmbolnăveşte de tine, stea polară,
îmi spală creierul
şi uit că rănile sunt superficiale, infime,
faţă de calmul divin din constelaţii...
am putinţa de a închide plăgi
pentru a echilibra balanţa Ursei Mari?
Sau să mă las în mâna ta, Lucifer?

Facă-se voia ta, Doamne!

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea omului

În ziua 8-a, Dumnezeu Prea Sfântul,
Care-a făcut şi cerul şi pământul,
Cu soare, flori, lumină, vânt şi ceaţă,
Să-Şi încunune această operă măreaţă,
A strâns vieţuitoarele-n grădină,
De la ihtiozaur la jivină...
Şi om şi leu şi flutur şi măgar
Şi elefant, mamut şi jaguar,

Hipopotam, furnică, zebră, miel,
Lăcustă, armăsar şi porumbel;
Şi arătându-li-se lor, de sus,
A pogorât şi omului i-a spus:

- Tu, Omule, micuţa Mea insectă,
Eşti creaţiunea Mea cea mai perfectă,
De-aceea tu eşti hărăzit, anume,
Să stăpâneşti de acum întreaga lume!

Ocean şi mare, câmp şi deal şi vale

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă cu zarul

dacă tot ai de gând s-o faci, fă-o până la capăt,
altminteri, nici măcar nu încerca.

dacă tot ai de gând s-o faci, fă-o până la capăt.

s-ar putea să-ţi pierzi iubita,
soţia, rudele, serviciul şi poate minţile.
fă-o până la capăt,
s-ar putea să nu mănânci 3 sau 4 zile.
s-ar putea să îngheţi pe o bancă-n parc.
s-ar putea să faci puşcărie,
s-ar putea să te faci de râs,
de batjocură,
să rămâi singur,
singurătatea e un dar,
toate celelalte sunt teste de rezistenţă,
a cât de mult chiar vrei să faci asta.

iar tu o vei face
în ciuda respingerii şi a şanselor schiloade

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privite de la distanţă, vapoarele duc la bord dorinţele fiecărui om. Pentru câţiva, ele vin odată cu fluxul. Pentru alţii, plutesc pentru totdeauna la orizont, nu dispar niciodată, nici nu ancorează până ce privitorul nu se îndepărtează resemnat, după ce timpul şi-a bătut joc de visele sale. Aşa este viaţa omului.

citat din Zora Neale Hurston
Adăugat de Cristiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă...

Chiar dacă îţi apune "soarele " bucuriei,
să ştii că există " luna " înţelepciuni.
Chiar dacă două mâini te lovesc,
ai şi tu tot două cu care să te aperi.
Chiar dacă îţi pierzi o speranţă,
sădeşte alta în locul ei,
nu se ştie când se va adăuga
buchetului de împliniri şi te vei bucura mult.
Chiar dacă alţii te îndrumă spre drumuri greşite
care să te ducă la răscruci de rătăcire,
tu mergi mână în mână cu încrederea în tine
şi cu înţelepciunea având mult curaj.
Chiar dacă tu ţi-ai greşit drumul,
să nu crezi asta,
trebuie să înţelegi lecţia lui de viaţă.
Chiar dacă pierzi,
să ştii că pierzi mai mult
dacă te opreşti la această pierdere tot regretând,
nu ai timp să pierzi şi timpul continuă,
ca să câştigi altă rundă.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Bogdana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson: Ascultaţi! (Scoate din buzunar o hârtie mototolită.) Iată ce-mi răspunde premierul: (Citeşte batjocoritor.) Votre Majeste! Îmi pare nespus de rău că, datorită agendei mele încărcate, nu pot da curs invitaţiei de a face o vizită de lucru în Valea din Deal. Totuşi, am trecut acest obiectiv pe lista de aşteptare, alături de alte priorităţi istorice, cum ar fi Stejarul din Borzeşti, Umbra lui Mircea la Cozia şi Cronica pictată de la Viena...
Arbore (cu furie): Nu vine la noi! Merge la Viena!
Samson: Tăcere! Un pic de respect! Sunt cuvintele premierului... (Citeşte mai departe, batjocoritor.) Voi face tot posibilul să vizitez acest important bazin electoral, probabil anul viitor, cu ocazia festivităţii de închidere a minei Dâlja. Am preferat să vă răspund în scris, pentru a lăsa o mărturie indubitabilă a bunelor mele intenţii. Vorba romanilor: "Verba volant, scripta manent!". Vă trimit alăturat bugetul rectificat pe anul trecut. Vă rog să lucraţi cu spor pentru că economia are mare nevoie de aer! Felicitări pentru locul secund ocupat de scaunul excelenţei voastre în competiţia naţională. A bientot! Al dumneavoastră... indescifrabil...

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertul

Nisipuri aspre-n mine se revarsă,
privesc în zări şi neclintit rămân,
iar răsuflarea-mi, de căldură arsă,
abia se mai strecoară prin plămân.

Şi mă întreb: ce oare mă aduce
pe necuprins şi selenar deşert?
Este destinul răstignit pe cruce,
batjocorit de alţii, pe nedrept!

M-au vrut umil şi fără spor în viaţă,
un sclav să fiu, pe veci fără destin,
pe ochi să port cumplitul văl de ceaţă,
din ce-i al meu să vreau cât mai puţin.

Dar evadat din arşiţa solară
destinul reclădit mi-aduce-n zbor
un strop din apa vie, milenară,
ce mă zideşte-n veacul viitor.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, Bucureşti, 2016 (2016)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe malul Oltului

Pornind din Lotru spre Cornet,
Şoseaua urcă-ncet... încet...
Ţinându-se parcă de mână
Cu linia ferată,
O vecină,
Ce-i pare totuşi o străină,
Fiindcă nu seamănă cu ea,
O biată bătrână şosea
Banală -
Dar naţională!...

Şoseaua urcă-ncet, ca de-obicei,
Proptindu-se doar în copacii ei...
Urcă tăcută
Şi timidă
Ca o omidă...
În timp ce linia ferată
Urcă ţipând,
Parcă-ar fi beată,
Ca şi locomotiva "Malaxa",

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O admiram acum mulţi ani pentru că era mult mai la modă şi mai drăguţă decât mine. Şi cunoştea băieţi şi chestii de genul ăsta. Cel puţin, se prefăcea că-i cunoaşte. Zicea că se întâlnea pe furiş cu câţiva. Îi chema Leonardo Da Vinci, Winston Chruchill şi Adolf Hitler. De-abia după ce am primit primul meu manual de istorie, mi-am dat seama că şi-a bătut joc de mine.

Marisa Mackle în Un tip la înălţime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!