brumă şi iubire

Dor pădureţ

Perele pădureţe, sărutate de brumă prima dată,
Cad, încercând să-şi ascundă ruşinea prin iarba uscată.
La fel mi-ascund şi eu printre uscături, prin fâneţe
Iubirile târzii şi pădureţe.

poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea numelui

Cuvânt în loc primit...
Începe un sfârşit.
Sfârşitul naşte începutul...
Veacul devine minutul.
Dragoste reînvie lumina...
În cea ştiută pe nume de "Adina".
Primită-n inimă iertarea...
M-a vizitat şi vindecarea.
Am renunţat la nume...
Să n-am destin în brume.
Astăzi e chemat...
Numele-nzestrat.
Cuvântul e puterea...
În El ne stă averea.
Alt nume dă noul destin...
Împlinind terestru şi divin
Veşnic mereu...
Amin.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer olandez

Vorbim despre privirea-ţi ce-mbracă aburii,
Misteriosul ochi cum este, albastru, verde, gri?
Schimbându-se în tandru cu-a visului splendoare
Reflectă indolenţa şi-a cerului paloare.

Tu chemi aceste zile călduţe şi-ncropite,
Ce fac să se topească în plâns inimi vrăjite,
Când zbuciumate rău, ele se-ntorc în somn,
În zeflemea agită pe nervii ce nu dorm.

Şi semeni câteodată cu zările frumoase.
Care aprind zenituri sezoanelor brumoase,
Aşa cum străluceşti, cu nişte vederi ude,
Ce luminează cerul cu razele căzânde.

Periculoasă fată, seducătoare clime!
Te voi iubi la fel prin iarnă şi prin brume,
Dar şti-voi să aprind chiar când veni-va gerul,
Plăceri mai ascuţite ca gheaţa şi ca fierul?

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ondină

închide ochii
nu lăsa să intre nici un străin
sau voci necunoscute
în magicul contur
iar dacă-am spus
că-mi duc prin răzvrătirile tăcute
o brumă înnodată peste trup
de maci ucişi
pe mine să mă ierţi
iar sărbătoarea s-o opreşti
să nu mă cerţi
când în legende şi poveşti
atâtea margini am atins
atâtea căi şi-n apa lină
atâţia sori am necuprins
şi te-am cuprins
mirifică ondină
mă vei iubi?

o dimineaţă vulnerabilă-n fereastră

[...] Citeşte tot

poezie de Florin I. Cernat din revista "Dominus" (martie 2005)
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu-mi vii?...

Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aşează bruma peste vii -
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

O, vino iar în al meu braţ,
Să te privesc cu mult nesaţ,
Să razim dulce capul meu
De sânul tău, de sânul tău!

Ţi-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne primblam prin văi şi lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori?

În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei...
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am pus trecutul într-un cuib de iarbă uscată

Ridic acest nor în memoria
Florilor căptuşite cu brumă
Care s-au prefăcut în stele de sticlă.
Mi s-a umplut casa cu toamnă,
Celelalte anotimpuri au rămas la locul lor.
Aşa că
Mi-am pus trecutul într-un cuib de iarbă uscată.

Nu pot trăi ca o bucată de piatră,
S-ar vede munţi curgând spontan din mine.
În afara unui foc lăuntric,
Aş fi un colţ de viaţă sfărâmată
Şi din acest motiv aş iubi să rămân vie.

Sărutul nu cunoaşte tragismul marilor pasiuni
Şi de aceea nu vine atunci când trebuie.
Prefer să mor în acest vârtej de foc,
Să ard ca o flacără veşnică pentru el.

Vino în noaptea de cerneală

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin de toamnă

Boarea argintie freamătă în zări,
Toamna în destine pătrunde sihastră,
Putredele cânturi curg lin din viori,
Arde iar rugina, tu eşti mai albastră.

Nurii îţi sunt prinşi pe-al rugului gând,
Malu-a-nflorit în voal crizanteme,
Toamna în tăcere parfumează-n rând
Coamele de vise ce-adorm lumi boeme.

Stelele înalte ard tot mai subţire
Amurgul de sticlă, rănind trandafirii,
Valul clipei luptă-n seri peste privire,

Chipul tău din basm mi-e lamura firii.
Bolta iar colindă pleoapa în psaltire,
Zilele,-n poveşti, duc bruma iubirii!

sonet de Aurel Petre (27 octombrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ah! Priveşte cum se stinge
Într-un foc mistuitor,
Inima în tine plânge,
Că-i rămasă fără dor.

Of! Cum face numai spume,
Cum zâmbeşte hăul slut,
De-ţi aruncă albe brume,
Tu nimic n-ai priceput.

Înarmează cu iubire
De speranţe al tău vag,
C-un sărut nebun de dulce,
Fii stăpân pe ce ţi-e drag!

Şi urgia e răpusă,
Iară îngerul vorbeşte:
Greul se termină-acolo
Unde dragostea porneşte!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nunta de aur

În bruma vieţii iubirea revigorează,
Se reînoieşte în inima care visează,
Vrea să aibă diamante şi virtute,
În ochi să-i crească stelele din munte.

Vrea să fie iubirea, iubirilor senine,
Scrutează cerul vieţii să se simtă bine,
Uimitoare să-i fie sclipirea din albastra zare,
Săgeţile din inimă să-i fie razele de soare.

Dorul prelung să-i răscolească trupul,
Să fie căprioara ce-o aleargă lupul
În dragostea fierbinte şi nimic mai mult,
Toamna să-i aducă roade pe pământ.

Rodul cel mai mare să fie dătătoarea
Nunţii de aur cu toată încântarea,
Inima să fie diamant-virtute,
Să fim împreună condor în vârf de munte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de toamnă

Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele,
Părăsit-au a lor cuiburi ş-au fugit de zile rele;
Cârdurile de cucoare, înşirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.

Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestezită,
Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;
Frunzele-i cad, zbor în aer, şi de crengi se deslipesc,
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.

Din tuspatru părţi a lumei se ridică-nalt pe ceruri,
Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri.
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori
Trece-un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori.

Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăţ călare!
Vântul şuieră prin hornuri, răspândind înfiorare.
Boii rag, caii rănchează, cânii latră la un loc,
Omul, trist, cade pe gânduri şi s-apropie de foc.

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

Umbra-mi tremură ca o frunză-n
Bruma toamnei...
Ce ai lăsat-o
In grădina iubirii
Născută-n primăvara
Fluturilor de nai din Mai,
Arsă-n furtuna trupurilor
Cu fulgere carnale
Tunete de şoapte-n
Curcubeie de irişi
Ce se priveau-n noapte
Cu focuri din paradis
Pe marea de cearşafuri
Unde au curs
Fluvii de sudoare
Ce zac acum ingheťate
In buburuze roşii
Pe trandafiri albastri
A iubiri dintre noi...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

aşa eşti tu femeie în luna lui noiembrie
eşti palidă ca ceaţa, cuvintele ţi-s reci
şi te întreci cu norii şi te îmbraci în umbre
şi te prefaci în frunze de sălcii pe poteci

aşa eşti tu mâhnită în luna lui noiembrie
când vântul ne destramă în cea din urmă zi
ai aripile-ntoarse şi zbori doar către tine
şi mie-mi laşi abisul de-a nu te mai iubi

aşa eşti tu femeie în prag de despărţire
ai ochii arşi de brumă şi buze de strigoi
când îţi întorci obrazul eu te sărut pe frunze
şi te-nvelesc cu mine când umerii ţi-s goi

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin în toamnă

Adio, vine toamna,
Am încuiat de dimineaţă
Toate lacătele inimilor frânte de cu vară,
Îmi adun cuvintele din bruma
De pe marginea drumului
Şi mă mut la tine să-ţi povestesc
Despre destin...

Adio, vine toamna,
Ajută-mă să mai car nişte vreascuri
Din celălalt capăt al Pământului.
Nu mă întreba despre vreme,
Eu ştiu despre destin.
Ascultă buletinele de ştiri,
Ascultă ţiglele de pe case cum se învechesc,
Eu pot doar să-ţi povestesc
Despre azilurile de noapte,
Despre gări fără trenuri,
Despre iubire,
Despre casele de nebuni,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altfel de toamnă

De ce-ai venit la mine toamnă,
Îmi era cald şi-mi era bine...
Deşi toţi cred că eşti o doamnă
Mă pot lipsi oricând de tine!

Te furişezi ca o amantă
În patul încălzit de soaţă
Te crezi mereu boema damă...
Nu vezi că eşti de fapt o hoaţă?

Îmi laşi câmpii fără de straie
Copaci goliţi de-a lor podoabă
Şi flori murind fără să-şi vadă
Bobocii înfloriţi de vară.

Iar zilei tu îi furi lumina
La greieri - cântecul în noapte
Copiilor- copilăria
Iubirilor- dorinţi şi şoapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (10 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sens

Munţii scriu paşi
În toate direcţiile
Unde glonţul iubirii
Nimereşte oglinda
Neştiutoare
A inimii
Fără imagini.

Cu braţe
Scăldate în ură
Fereastra se leagănă în dangăte.
Tresar clopote trandafirii
Pe bruma porţionând
Dureri sclipitoare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea amintirii

şi sa mai scurs o vara din nemurirea mea
o toamna circulară stă ploile să-mi bea
şi zile tot mai lente se străduie subtil
cu nopţi adiacente să facă schimb de stil
iar tu să stai departe de toamne şi de veri
de tot ce ne desparte şi-i dincolo de ieri
şi-i dincolo de toate, de viscole şi ploi
şi flux de derivate cu noi şi fără noi
ce tristă disonanţă se zbate cognitiv
să-mi toarne în speranţă un gol paliativ
aceiaşi disonanţă mai ţine să-ţi redea
o ultima restanţă din nemurirea mea
să nu-ţi mai simt privirea ca lama de punmal
stirbind din tristă firea-mi background autumnal
să uit a tale şoapte că marile adânci
cu iz de prune coapte şi cremene de stânci
să uit acele clipe mai lungi decât un veac
să trec din fugă pripe mai scurte ca un fleac
în aste două fraze - tablou de largi culori
scurtcircuit de faze între pămînt şi nori

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (3 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convieţuiri

Arată-ţi cinstea, nu te mai ascunde
De vorbe grele spuse-n vagi urzeli,
Căci au albit copacii de brumele arzânde
Ce-au despicat în suflet îndoieli.

M-am sinucis în propriile gânduri
De utopia schinjuirilor jerfite
Şi totuşi am trăit în litere amurguri
Abstractizând în cazne zeniturile mute.

O viaţă mai există, chiar nescriind istorii,
Pe umbre solitare, în vagabontul vânt,
Cu sufletul rebel în soare îmi scald norii

Şi macin umilinţe, ce ard pe-al meu veşmânt.
N-am să mă frâng de ieri, de cum respiră porii,
Iubiri convieţuiesc adânc în zăcământ!

sonet de Aurel Petre (4 august 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnele rubinii

Toamne rubinii se scutura de frig,
Odata cu ploile, pe spinari de umbrele.
Trecatori cenusii stau covrig,
Sub paltoanele ude si grele.

Dimineti de crepuscul poleite cu bruma,
Petice de nori plumburii aruncate aiurea pe cer,
Seri pe alei cu luna oglindita-n baltoace cu spuma,
Zile de lacrimi de jale de ger.

Corbi care croncane a pustiu si tristete,
Muscate cu parfum de romante inghetate-n ferestre,
Restaurante calde pline de lumini si de feţe,
Precupeti ce isi vand inghetati marfa prin piete.

E toamna iubirilor soptite numai la stele,
In seri cu fum cenusiu in hornuri cu scrum,
Anotimpul asta il simt in oasele mele,
Si e toamna chiar si in sufletul meu acum.

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, constrănge-ne să reevaluăm, să reprospectăm, să remodelăm lumea infailibilă, pe care ai vrut-o! Obligă-ne să realcătuim aurul, din lutul ce mai adăstă în bruma de făptură umană...! Să realcătuim... să realcătuim...! Până când, fibră cu fibră, vom fi perceput inefabila-ţi iubire!

Iulia Mirancea în Amăgire şi dezamăgire (26 iunie 2009)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea iubirii

O brumă ce aseară a căzut
S-a aşezat pe rosul trandafir
Tristeţea în petale am văzut
Puterea iubirii într-un singur fir

E trandafirul ce noi l-am crescut
Hrănit cu primăvara din noi
Iubire protecţie drept scut
Rămas înflorit unul pe altoi

Rosul gerul de-ţi va stinge
Vei înfloriri în inimă la mine
Să-mi curgi prin vene drept sânge
Si ochii mi-s frunze cu priviri senine

Dacă privesc acum înapoi
Văd înflorite câmpuri de flori
Doar amândoi suntem noi
Esenţă a sângelui ce-mi dă fiori

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!