Citate despre câini și gânduri, pagina 2
Câinii latră, vântul duce...
Se-nvârt ciori prin înserare
Curge apa din uluce
Ca un cânt de disperare
Câinii latră, vântul duce.
Zvon de clopot se răsfață...
Cui i-se cioplește cruce?
Cin' s-a petrecut din viață?
Câinii latră vântul duce.
Chicotesc copii la joacă,
Merge ziua să se culce...
Ațâțați de hărmălaie
Câinii latră vântul duce.
Vălul nopții-ntreaga fire
Dintr-o dată vrea s-o-apuce;
Ca să dea lumii de știre
Câinii latră, vântul duce.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Iarăși devin insuportabil
Iarăși devin insuportabil, nedormit, rău
ba lucrez de parcă aș bate un câine îndrăcit,
ba mă cert cu toată lumea,
ba îmi răsare leneș, ca o țigară stinsă,
pe buze, un cântec.
Ziua întreagă stau tolănit,
simțind dispreț și milă față de mine însumi...
Iarăși devin insuportabil, nedormit, rău,
și iarăși n-am dreptate:
știu bine, n-are sens, nu poate avea!
Ceea ce fac e rușinos și jalnic!
dar nu mă pot schimba...
Un gând mă stăpânește tot mai mult:
sunt bolnav și gelos...
iertare!
poezie clasică de Nazim Hikmet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor de lumină
Lacrimi în mare,
Gânduri amare,
Spuză pe vatră,
Câinii nu latră,
Verdele crud,
Frunză de dud,
Zumzet de-albină,
Roi cu regină,
Viță de vie,
Iarba învie,
Rouă-n grădină,
Stropi de lumină,
Albul din nori,
Zbor de cocori.
poezie de Julian Radu
Adăugat de Julian Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea
Noaptea-i dulce-n primăvară, liniștită, răcoroasă,
Ca-ntr-un suflet cu durere o gândire mângâioasă,
Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori,
Scuturând din a lui poale lungi și repezi meteori.
Pe un deal în depărtare un foc tainic strălucește
Ca un ochi roș de balaur care-adoarme și clipește.
Sunt păstori în șezătoare sau vro ceată de voinici?
E vro tabără de care sau un rond de tricolici?
Către munți prin întuneric un lung bucium se aude.
El aminte suvenirul celor timpuri negre, crude,
Când din culme-n culme noaptea buciumele răsunau
Și la lupte sângeroase pe români îi deșteptau.
Acum însă viața-i lină; țara doarme-n nepăsare!
Când și când, un câine latră la o umbră ce-i apare,
Și-ntr-o baltă mii de broaște în lung hor orăcăiesc,
Holbând ochii cu țintire la luceafărul ceresc!
poezie clasică de Vasile Alecsandri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Halucinații
Cerul nu e decât un uriaș iaz,
Mă plimbă pe apele lui corabia norilor.
Încotro mă întorc văd același obraz,
Aceiași ochi mirați, ca ai florilor.
Tu întinde-mi mâna, doar mâna,
Îți voi citi în miezul gândului.
N-ai mai putea să-mi purifici țărâna
Nici dac-ai da foc pământului.
Poate sunt sămânță de lotru,
Nici o stâncă nu mă strivește,
Dar la marginea marelui codru
Întunericul gras mă pândește.
Floarea-soarelui a crescut prea înaltă
Tot uitându-se mereu după soare.
Cârtițele uitate pe câmp
Și-au săpat singure, în pământ, închisoare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Anii de fum (1944)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a bătut un moș la poartă...
Mi-a bătut un moș la poartă,
Biet țăran cu țundra sură,
Îl lătrau departe câinii
Când să-mi vie-n bătătură.
Cu sfiala lui senină
Mi-a trecut cucernic pragul,
Ca un sol din altă lume
Zâmbitor pășea moșneagul.
Câte nu ne povestirăm
Stând alăturea la masă?...
Sfânta mea copilărie
Mi-a venit cu el în casă.
Rând pe rând îmi înviară
Năzuințe frânte-n două,
De la satul de sub munte
Până-n lumea asta nouă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Octavian Goga din Ne cheamă pământul (1909)
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un gând de iarnă
munții coboară-n văi, domol cu frunze ruginite
o casă strănută cu fumul de pe coș
la gura sobei ard trosnind buștenii
afară latră-un câine fioros
din brad se scutură zăpada
un pui de caprioară se uită curios
a venit din nou frumoasa iarnă
să ne bucurăm de ce-i frumos
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasăre și câine
Aștept autobuzul
din curtea vecină
latră un câine
latră și al doilea
latră și al treilea
acum
latră și al meu
dacă nu-l potolesc
o să îmi sfâșie inima
și o să îmi muște axisul gândului
îi arăt pe cer
pasărea altui suflet
cu ciocul înfipt în abdomen
cu gâtul prins în intestine
zboară în interior
gravitând în rătăcirea din jurul picajului
eu
mă bucur că am câine
el
se bucură că nu e pasăre
[...] Citește tot
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnule Theo. Nici nu stiti cat ma bucur ca va pare rau ca sunt atat de inocent in oculta arta [...] | Citește tot comentariul
Gâscanul bodyguard
Într-o margine de sat și lume,
Pe un drum ce trece prin zăvoi,
Un copil isteț, trimis anume,
Se-ntorcea cu lapte de la oi.
Lângă el, păzindu-i, parcă, pașii,
Un gâscan cu aere de șef
Îl privea c-un ochi, precum pizmașii
Pe acei ce fac doar ce au chef.
Ar fi vrut să vină vreo pisică
Sau, măcar, un câine de cel mic,
Să arate că, la o adică,
Lui, nu-i este frică de nimic.
Dar - pe gândul lui - veni o muscă
Însetată, ce trecu la fapte
Când, la o zdruncinătură bruscă,
Se trezi, cum știm, "ca musca-n lapte".
[...] Citește tot
fabulă de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta
pășesc printre veacuri uitate
în mâini port a mea soartă
ruine în jur și pașii se scurg
tăcerea bate în poartă
gândul mă poartă
un zumzet se aude prin ani
mai latră un câine în poartă
se strecoară anotimpuri sub pașii rămași
ce vreme, ce soartă
să bat din poartă în poartă
trec ani trec spre soare apune
apune un gând pe strune de vânt
pășesc printre spini și gânduri mă înțeapă
închid în mine cuvinte
se strânge în palme țărâna
lumina se stinge în gol
plec spre apus și gândul mă poartă
din poartă în poartă
se aprind în copaci cuiburi
mai plânge o mierlă pe umerii sorții
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Feciorul de împărat a pornit ca primejdia, s-a dus ca pedeapsa lui Dumnezeu, s-a bătut cum se bate, cum numai el se bate și, când în a treia zi au crăpat zorile, iarăși a fost la curtea împărătească, sosind cu inima stâmpărată prin luptă și cu ea plină de dor neastâmpărat să știe ce și cum, de când s-a dus! Hei! dar ce-auzi? ce văzu? îmi vine nici să nu mai povestesc când văd atâta răutate, atâta suflet fără milă, și urâtă, și supărăcioasă, și grozavă treabă, încât nici nu se poate spune fără ca să răsufli o dată cu greu! Adică a fost așa: în clipita când stelele se strâng pe cer, când feciorul de împărat era numai trei pași de la poarta curții, s-a întâmplat întocmai precum a fost zis Lăptița: doi feți-frumoși, feciori de împărat, unul ca altul, cu păr de aur și cu luceferi în frunte. Dar era ca lumea să nu-i vadă. Vitrega, rea precum era în gândul ei, în pripă puse doi căței în locul copiilor, feți-frumoși, iar pe copiii cu părul de aur și cu steaua în frunte îi îngropă în colțul casei, tocmai la fereastra împăratului. Când feciorul de împărat intră în casă și cercă s-audă și să vadă, n-auzi nimic, ci văzu numai pe cei doi cățeluși, pe care vitrega i-a fost pus în patul Lăptiței.
Ioan Slavici în Doi feți cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelepciune
Înțeleptul zice s-ai pe lângă casă
O soață deșteaptă și-un câine de rasă;
Eu l-aș contrazice cu un gând pervers:
Aceleași ființe, dotate... invers!
epigramă de Ion Butulescu din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinii vagabonzi
Privesc la câinii strânși pe un tăpșan
Și-un gând a prins în mintea-mi să-ncolțească:
Se sfâșie-ntre ei pentr-un ciolan
C-o patimă atât de omenească!
epigramă de Neculai Darie din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felinare aprinse pe râu
Plutesc felinare pe râu
cuminți călăuze spre moarte
corăbii de ambră și grâu
topite în cețuri, departe
Le facem cu mâna, blajini
de nu ni s-ar pierde solia
vecernia tremură-n crini
acum se-nfiripă magia
E ora când cei ce-au rămas
înalță orații de jale
precum un Orfeu fară glas
orbit de făclii vegetale
Plutesc felinare-n armuri
de gânduri ce nu se destramă
spre câinele cel cu trei guri
ce rupe sigiliul la vamă
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu poți părăsi
Nu părăsi, ci uită
Când totul este șters,
Cine mai umple timpul
Ce nu mai are sens,
Neînțelegeri mute
Din vremea care-a fost,
Cine-ntre pereți moare
De gânduri, fără rost,
În inima de soartă,
Nu mai pleci nicicând,
Nu mai pleci niciund'
Nu poți părăsi,
Nu mai poți fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"
Dă-mi perle de ploaie
Pe-ntinsuri uscate
Să le-ngrop cu mine
[...] Citește tot
cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izolați în România
În satul ăsta nu mai latră câinii,
La ce-ar lătra, când satul e pustiu,
Când liniștea acestui prea târziu
Zădărnicește drumurile pâinii?
Doar doi moșnegi pe lăiți, lângă porți,
Slăbiți de anii grei, aduși de spate,
Trimit spre drum priviri încețoșate,
Ca la vederea propriilor morți.
Speranțe n-au, cu gândul la apus,
Mărturisesc, încet, cu vorbe triste,
Că n-o să aibă cine să asiste
La-nmormântarea ultimului dus.
Doar dincolo de drumul noroios,
Cu două flori de toporaș în mână,
Cu cizme lustruite, o bătrână
Așteaptă învierea lui Hristos.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiii împăratului tăcură și se supuseră; iară feciorul cel mare al împăratului se găti de drum. Merse ce merse și daca trecu de hotarele tatălui său, stete să conăcească într-o dumbravă frumoasă. După ce făcu focul, sta acolo până să se gătească mâncarea, când văzu deodată înaintea lui un vulpoi care îl rugă să-și lege ogarul, să-i dea și lui un codru de pâine, un pahar de vin și să-l lase să se încălzească și el la ăl foc. Fiul împăratului, în loc să asculte rugăciunea, dete drumul ogarului, care se luă după dânsul. Atunci vulpoiul făcu un semn asupra lui și îl schimbă în stană de piatră. Văzând împăratul că fiul său cel mare nu se mai întoarce ascultă rugăciunea fiului celui mijlociu, și îi dete voie să meargă și dânsul. Acesta, după ce se găti și își luă merinde de drum, porni și dânsul. La locul unde se împietrise frate-său, păți ca dânsul; fiindcă nu voi să dea ascultare rugăciunilor ce-i adusese vulpoiul, ci voia să-l prinză ca să-i ia pielea. Împăratul se puse pe gânduri văzând că după atâta mare de timp nu se mai întoarse fiii săi nici cu pasărea măiastră, nici fără dânsa.
Petre Ispirescu în Pasărea măiastră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haideți să mai credem în Iisus Hristos!
Horoscoape astăzi ne îndrumă sorții,
cina rugăciunii este tot mai rară,
prin televizoare își arată colții
diavolul ce urlă tragic ca o fiară.
Neștiut de nimeni merge-n veșnicie
un copil al străzii fără lumânare,
soboare de îngeri îi țin tovărașie
și-l înaripează spre cerești altare.
Un sărman mănâncă supa lui creștină,
pe piept, el își face crucea preasfântă,
din puțina pâine oprește puțină
pentru un câine frate cu privirea mută.
Țintuit de-o cruce zgâriată-n perete,
sataniști sălbatici pe el se răzbună
îl batjocoresc lovindu-l cu sete
cu înjurături de Hristos și mumă.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păstorească
Când pleoapa nopții săruta pe frunte clopoțeii,
În vârf de brazi vântul cânta, ca să-și adoarmă mieii.
Crăiasa nopții se ivise într-un alai de stele,
Luceafărul o însoțea mai mândru decât ele.
Când ciobăneii în cojoace torceau visând departe,
Îi gâdilau în piepturi doruri și oftate grele-n noapte.
Treziți de dorul de acasă și de lătrat de câini,
La drum porneau cântând cu jale, trecând munții bătrâni.
Cu fețe roșii ca bujorii și flori în pălărie,
La vale coborau ciobanii mânați de steaua voii.
Pe plai de Mioriță mânau turma de oi și spre izvoare clare,
Din fluiere cântau cu jale, ca-n Mărginime pe la noi.
Cu gândul la mândra din sat lăsată plânsă-n poartă,
Plângeau din fluiere cu foc, rugând timpul să treacă.
Doar năfrămuța din șerpar le mai stingea din doruri,
Căci poartă-n ea parfum de flori și prafuri de la horă.
poezie de Valeria Mahok (5 martie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie negru
Căpitane, tu ești a noastră rază
Și de tine ne e foarte dor...
Domnul să te aibă-n pază,
În sufletele câinilor rămâi nemuritor.
Te purtăm în gând, nu uităm niciodată
Locul în care ți-ai dat ultima suflare
5 octombrie 2000, în această dată
Ai devenit Îngerul din "Ștefan cel Mare".
Un câine roșu și dincolo de moarte
Purtai mândru numărul 11 pe tricou.
Plecat prea timpuriu în Eternitate
Să fii în Cer acum al nostru-erou!
Echipa preferată de Sus îți veghezi,
La fiecare meci numele tău răsună.
Calea spre victorie ne-o luminezi,
Îți simțim prezența și-n tribună.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (10 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre câini și gânduri, adresa este: