cărbune şi lumină

Reacţia luminii

Dimineaţa m-a scăldat cu roua ei,
Binecuvântând Creaţia divină
Am risipit mărgăritare, ce-au devenit cristale de foc
Prinde-mă de mâna
Şi siluetele noastre vor merge pe alee,
Printre picături de ploaie
Pâna ce lumina va forma siluete multicolore
Creaţia se risipeşte prin muguri de pomi,
Prin iarba tăiată, prin zgomotul apei
Se aud lebedele in dansul lor pe apa
Copii aleargă cu pâine să le hrăneasca
Se pierd sunetele printre sălciile pletoase.
Ascund lumina în felinarul din duc
Ascund cărbunii în preacurat loc
Pierd frâiele în călătoria astrală
Adorm cu fiecare cuvânt de alint
Şi mă trezesc precum o floare,
În lumina zâmbetului de copil transcental
Până voi fi picătură de rouă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se făcu ziuă, împărăteasa îşi puse de gând să prăpădească paturile. Porunci dar să facă alte două paturi tocmai ca şi acelea şi, când împăratul merse la vânat, le puse pe aceste pe neştiute în casă, iară paturile de paltini le aruncă în foc până la cea mai mică scândură. Focul ardea, iară în pocniturile focului împărăteasa părea că aude tot acele vorbe de înţeles nepriceput. După ce paturile arseră, încât nu rămase nici măcar o bucăţică de cărbune, împărăteasa adună cenuşa şi o aruncă în vânt, pentru ca să fie dusă peste nouă ţări şi peste nouă mări, ca parte cu parte în veci să nu se mai afle. Ea n-a văzut însă că tocmai atunci când focul ardea mai frumos se ridicaseră în sus două scântei şi, ieşind la lumină, căzură tocmai unde au fost crescuţi cei doi paltini, iară căzute aici, cele două scântei se prefăcură în doi mieluşei gemeni, din care unul era tocmai atât de frumos ca şi cellalt, tocmai atât de blând, cu lâna tocmai atât de strălucită. Doi miei, fiecare preţ de-o împărăţie!

Ioan Slavici în Doi feţi cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fată dragă

Fată dragă, fată dulce,
Vise vor să mi te culce
În parfum de fân cosit
Şi de dragoste sfinţit.

Poţi a învăţa să numeri
Cu picioarele pe umeri
Şi săltând înspre ispite
Sfârcurile... întărite.

Apoi, sărutări vor ninge
Şi fiori... te vor învinge
Unduind trup de felină
Pe o rază de lumină.

Fată dulce, fată dragă,
Nu lua nopţile în şagă,
Palmele ce te frământă
Buzele ce nu cuvântă.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşti din lumea cealaltă

+
icoana luminoasă a măreţiei sale!
memoria mergând pe amprentele lumii...

+
structura disperării. încetineşte.
inima nebuniei!

+
expresionism nenumit.
cei 7 magnifici.

+
(semnal verde: sfântul nichifor
din singurătate)

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casabianca

Băiatul stătea pe puntea-n flăcări mari, o mie;
Coechipierii-n viaţă fugiseră – nişte bieţi vătui;
Focul mistuia epava-n marea bătălie
Şi-şi revărsa lumina peste oamenii morţi din jurul lui.

Frumos şi strălucitor, niciun pas nu dădea-napoi,
Parcă era stăpânul pălălăii – enormă;
O fiinţă dintr-un sânge nobil de eroi,
O mândră, deşi copilărescă formă.

Flăcările creşteau tot mai înalte – el aştepta
Ca tatăl să-i permită să părăsească vasul;
Tatăl, care sub punte-atunci tocmai se sfârşea,
N-avea cum fiului să-i audă glasul.

Striga-n mijlocul incendiului: "Spune, tată, spune,
Nu-i aşa că mi-am îndeplinit datoria pe deplin?"
El nu ştia, dar căpitanul zăcea ars cărbune
Şi nu-i putea răspunde, el fiindu-i Styxului vecin.

[...] Citeşte tot

poezie de Felicia Hemans, 1793 -1835, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şerpii de vânt

pământul are ore între coaste
când respiră lumile se developează în hieratice astre
iar miile de panoplii se umplu cu ore în cărbune expuse prin întunericul brut pe unde bufniţe tac din solidaritate cu lumina captivă cu becul mut

în epicentrul pământului sufletul meu deztrupează timpul
îl aşează pe rotisor împreună cu arborii ciopliţi în cuvânt
ca lungile albii de râu unde neînceputul creşte
mai alb decât şerpii casei şerpii de vânt
voi mai inhala porii ceasurilor umbrele lor striate cu timpanul lipit de
malaxorul secundelor vii
voi mai roti stelele de mare galaxiile lumii hergheliile de la Letea zurlii?

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum când ora coboară în amurg

Acum când ora coboară-n amurg
Libere pe şesurile cerului, rând pe rând,
Către mare stoluri de păsări curg
Fluviu, umbra unei săgeţi înaintând.

Crepusculul e limpede, stepa tăcută,
Roşu, asfinţitul îşi arde la foc mic cărbunii...
Cerul e periat de stoluri în alunecare mută,
Delicate, aripile păsărilor pasc stelele păşunii.

Cât de departe zboară şi cât de sus!
Tu priveşti – albastrul devine tot mai intens,
Pe când hăul cerului de toamnă, de nepătruns,
Deasupra ta se evaporă dilatându-se imens.

Această distanţă îşi extinde-îmbrăţişarea –
Sufletul pe sine însuşi vrea să se dea-n dar,
El eliberează din lut o urmă, cum ar fi chemarea
Unei noi angoase iradiind lumina unui gând, a unui har.

poezie de Ivan Alexeievici Bunin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leziuni

Acum e bine.
Între dinţi lumina târâie soarele în cuib.
Eu sunt tot aici.
Mi-au crescut crengi din foarfeca cu care le voi tăia.
De data asta nu o să mă mai doară.
Pastilele bolnavilor, în pahare, spitale coboară.
E numai un pas.
Din deget, un compas trasează cerul păsării sudate de ciocul ei.
E numai un pas.
Faţa mi-a luat o întorsătură neaşteptată.
În curând va fi gata.
I-am făcut unui ochi de geam o pleoapă cu ştergare
Aducătoare de sticlă
Pe metereze râd corbii
În aşteptare.
E numai un pas.
Blocul urmează să se-arunce din mine
De pe etajeră.
Miroase a faşă sterilă.
Pământul şi-a lăsa barbă cu miros de huilă.

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul victimelor din minerit

Îşi descleştează falca de cărbune,
Ademenind în ea, hulpava mină,
Orfanii de noroc şi de lumină,
Pe care-atât de fragezi îi răpune.

În galerii, ajunse gropi comune,
S-au înfrăţit cu iadul, fără vină,
Să-şi ia o pâine neagră, pentru cină,
Din leafa cu miros de-ngropăciune.

Când liniştea se spintecă, afară,
Vuieşte-n noi un murmur abisal
Ce-acoperă şi marşul de fanfară,

Iar soarta, la al vieţii madrigal,
În Valea Jiului a câta oară!
Adaugă un nou acord final...

sonet de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exişti

închid uşi
mă încui în ieri şi-n urmă zile
clipe-mi sting lumini
număr chei
rătăcesc amintiri dinspre viitor
descuie-mă în tine
cu răbdare într-un alt mâine

opaiţul inimii îmi alungă umbre
încăperea mea nu are margini
nu pot
cuprinde singur pereţi de viaţă
masa din mijlocul meu
ţine încă zarurile
rostogolesc nebune destinul
o faţă se opreşte spre viitor

tăcerea-n mine fumegă
mă ard-n cărbuni
prin vine-mi curge timpul

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (decembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara

Câmpul alb, ca un cearşaf,
Până-n zări se desfăşoară...
Sus pe-un stâlp de telegraf,
S-a oprit din zbor o cioară,

Nemişcată-n vârf de par
Ca o acvilă pe-un soclu,
Oacheşă ca un hornar
Şi macabră ca un cioclu;

Neagră ca un as de pică,
Sub nemărginitul cer;
Singuratică şi mică
Cât o boabă de piper;

Gârbovă ca o feştilă
Într-un cap de lumânare;
Ca o mutră imobilă
De harap cu nasul mare,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu din Migdale amare (1928)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor cu rimele-n cruce

Aleargă codana sub flori de cireş
În adierea dulcii primăveri,
Se bucură de soare, muşcă din vers,
Frumoasă-i şi azi ca şi ieri...

Braţele-i mângâie stelele în zbor,
Voiniceşte o prind de mijloc,
Aleargă, aleargă codana cu dor
În clipa iubirii cu foc...

Şi nu aleargă în vise pătate,
În găuri mai negre ca ochii minciunii,
Ea luminează speranţa-n cetate,
Deoache pământul şi-i stinge cărbunii...

Izvorul de viaţă apasă pe buze
Surâsu-i ca mierea iubirii, mai dulce,
Înoată cu mine între fluturi şi frunze
Şi facem amor cu rimele-n cruce!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motive de schimbare

speranţa mă transpune în stări de vibraţii
descoperind cu ea căi de purificare
fac salturi de voinţă cu zeci de admiraţii
mă pregătesc mereu pentru marea schimbare.

am ridicat altarul pe cărbuni de foc
din flăcări să renasc ca pasărea Phoenix
despicând obscurităţi cu mare noroc
arzând în conştiinţă rugăciuni de onix.

inima mea a ars mereu precum o torţă
să lumineze bezne haotice, haine
dar am avut credinţa ce mi-a dat o forţă
să lupt cu deznădejdea ce duce la ruine.

nu cred în sufletele care nu se frământă
fără freamătul dumnezeiesc viaţa e răsfrântă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camelia

A ieşit în zori o fată, având rochia brodată
şi încinsă la mijloc cu un fluture de in
când pe frunze mai era lacul cerului senin.
Cum din fire-i râzătoare,
se opri să stea de vorbă
în grădină cu o floare:
unele în cuib de rouă, alte nalte cât un munte.
Însă una-i prea cochetă: are guler de satin,
împlinit cu fagur roşu.
Mai văzu aşa minune altădată la bunici
când pe gard cânta cocosu' -
ea făcea căsuţe-n şir printre ierburi la furnici.
Dar cum mâna mică îi scapă,
se-nţepă pe negândite într-un mugure de spin...
Vai, ce chin!
- îşi zise-n sine.
Poate vrea un strop de apă,
de mă-mpunse aşa tare firul greu de mărăcine.

Pe o frunză de cleştar un gândac abia-şi ridică

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Planeta poveştilor, Ed. Universitară, Bucureşti - 2021, Antologie de literatură pentru copii (19 ianuarie 2018)
Adăugat de Camelia Sava - Mărgean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întinderi abisale

aştept să prindă formă...
iubirea mea informă conturul unei şoapte
pierdută-n miez de noapte nimicul are suflet
şi braţe şi picioare nimicul te goleşte
şi golul se-adânceşte nimicul nu cuvântă
el doar te înspăimântă prezenţa unei umbre
mă face mai lumină şi ploaia la fereastră
căzută în surdină memoria privirii
ce zbănţuie prin vise şi limba unei ore
cu acele precise acesta e nimicul

aş scrie despre moarte dar totu-i mort în jur
nimic nu mă atrage şi fără de contur
e gloria secundei se duce într-o lume
cu limba pământie şi suflet de cărbune
şi paserile nopţii lucind în spuza lunii
ucisă de-ntuneric arzând cu dor mocnit
un soare adormit visând la răsărituri
în braţele furtunii şi muguri de zăpadă
albind poteca firii în care tot îmi caut

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulcele zahar din pelinul amar

În viaţă sunt lumini si umbre
Cărbuni aprins si rosu jar
Clopoţel sună lumini sumbre
Dulcele zahar din pelinul amar

Privesc timpul se tot arde
Si inima-mi saltă arde si ea
Flacăra dansează si râde
Scrisori ce-s uitate pe canapea

Am scris timpului ce va veni
Căci ce-a fost ieri am cunoscut
Ce este azi mâine nu se va pomeni
Viitorul încă nu s-a născut

Am vrut să-l iau din faşe
Să îl cunosc să mă cunoască
Să nu-mi mai joace mie farse
Si sufletul să mi-l rănească

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vânătoare

I. Decorul

Sus, pe dealuri, Toamna pune
Mirişti galbene-n lumină,
Arături ca de cărbune
Şi mohoare de rugină.

Rânduri-rânduri, spre câmpie
Se perindă nori de plumb
Peste larga simetrie
De coline cu porumb.

Iar când soarele străbate,
Luminând peisajul vast
De dreptunghiuri colorate
Într-un limpede contrast,

Saltă-n valuri jucăuşe
Şi foşneşte lung sub soare,
Cu mătasă la pănuşe,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călin

Gazel

Toamna frunzele colindă,
Sun-un grier sub o grindă,
Vântul jalnic bate-n geamuri
Cu o mână tremurândă,
Iară tu la gura sobei
Stai ca somnul să te prindă.
Ce tresari din vis deodată?
Tu auzi păşind în tindă -
E iubitul care vine
De mijloc să te cuprindă
Şi în faţa ta frumoasă
O să ţie o oglindă,
Să te vezi pe tine însăţi
Visătoare, surâzândă.

I

Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Theodore, poetul

Copil fiind, Theodore, stăteai ore în şir
Pe malurile râului Spoon, cel cu cu ape tulburi,
Cu ochii aţintiţi la ieşirea găurilor în care locuiau crabi,
Aşteptând răbdător ivirea unuia dintre ei, strecurând afară
Mai întâi antenele, asemeni unor fire de fân,
Şi apoi tot corpul, de culoarea granitului,
Cu ochii mici, de cărbune.
Iar tu te întrebai înfiorat, în transă de gânduri,
Ce ştia el, ce dorea şi, la urma urmei, de ce trebuia să existe?
Mai târziu, perspectiva s-a schimbat şi-ai început să veghezi bărbaţi şi femei
Ascunşi prin găurile sorţii, în mijlocul marilor oraşe,
Şi aşteptai ca sufletele lor să iasă la lumină,
Ca tu să poţi afla
Cum trăiau, şi pentru ce trăiau,
Şi de ce mişunau atât de grăbiţi
De-a lungul drumului nisipos unde nu era apă –
În vreme ce zilele verii se apropiau inexorabil de sfârşit.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceferii de Mariane

Legat de catargul totem
Cu cerc de piatră-mi blestem
Te aud cântând în recviem
Sirenă cu glas de Salem

Topind cercuri în lavă
Duh cu mireasmă suavă
Posedându-mă coralină
Străveziu de Aladină

In murenele fantasme
Cu marinele miasme
De răsărituri solare
Invăluite de palmiere

Adieri ambre quasare
Cu valurile de mare
Ridicate de privire
Concentric turbionare

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!