cărbune şi moarte

În miezul verii

O fâşie nesfârşită
Dintr-o pânză pare calea,
Printre holde rătăcită.
Toată culmea-i adormită,
Toată valea.

Liniştea-i deplin stăpână
Peste câmpii arşi de soare,
Lunca-i goală: la fântână
E pustiu; şi nu se-ngână
Nici o boare.

Numai zumzetul de-albine,
Fără-ncepere şi-adaos,
Curge-ntruna, parcă vine
Din adâncul firii pline
De repaos.

Şi cât vezi în depărtare
Viu nimic nu se iveşte...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gligore Fărăţară

De-un car de ani mă tot numesc aşa
bătrânii brazi pe care-i ţin de neamuri,
aghezmuind pe jos, în calea mea,
cu lacrimi de răşină de pe ramuri.

Când urc pe munte, sus, printre păduri,
aud, de sub a crengilor povară,
cum mă îndeamnă nevăzute guri:
"Rămâi la noi, Gligore Fărăţară."

Dacă mă prinde-al Dunării şuvoi
cu spume albe ce se sparg în valuri:
"Gligore Fărăţară, hai cu noi!"
mă cheamă glasul apei dintre maluri.

Iar când pornesc smerit spre cimitir
să mai îngrop câte-un copil de ceară
mă trag de mână morţii mei în şir:
"Mai stai cu noi, Gligore Fărăţară."

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Pământ e viu şi bine

Cu foc sacru, prometeic, ieşind ferm din nefiinţă,
viu s-a-ncununat pădurea, ca-ntr-un imn de biruinţă!

Vrăjitoarea gheţii plânge în torente de cărbuni,
cu călcâiele aprinse, se strecoară-n văgăuni.

Mugurii se zbat în sevă, suliţele îşi ascut,
spre a da mereu culoare, ţel şi cântec de-nceput!

Un nor tânăr, străveziu scoate fruntea după zare
şi se-ntreabă grijuliu unde arde şi cât doare...

Ce folosim împreună este raiul tuturor -
marea albie comună, unde visele nu mor!

poezie de Maria Rugină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut ţară!

Vă spun din proprie experienţă
-Ce-am câştigat c-onoare şi cu chin-
Că-n ţara, unde-am-nceput o existenţă,
Îmi este spre ruşine, strâmb destin.

E-acolo, unde de vorbesc, sunt înjurat,
Chiar de încerc din propiile-mi puteri,
S-o-nvăţ; să nu mai cadă în păcat,
Să nu greşească precum alţi, până mai ieri.

E ţara unde vin, că-i casa mea,
-Din pântecele ei m-am făcut om-
Dar tot ce-aduc câştig, mi se tot ia;
Sunt despuiat de fructele-mi de pom.

Nu mi se dau străbunii înapoi,
-Mă fură de ţărâna unde-au fost-
Şi n-am nici ajutor, nici de la voi;
Sunt tot eu un damnat, un hoţ, un prost.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cununia

în suflet, printre-atîtea noţiuni
sa furişat şi asta, a speranţei
şi arde, împroşcând protuberanţe
precum un soare. Începând de luni

iar marţea ploi aştept ca opţiuni
şi vânt puternic îndoind rafale
când de zenit şi când de coardele vocale
cu care leg o şoaptă de genuni

pe la o miercuri ţes un soare din minuni
pe cerul aşternut covor pe zare
şi care râde, saltă şi treasare
când trece cardinale joncţiuni

şi iar în suflet rup dimensiuni
şi trag din ele linii albe, drepte
ca joia să-şi ridice nişte trepte
la foişorul plăzmuit încă de luni

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (25 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara

Câmpul alb, ca un cearşaf,
Până-n zări se desfăşoară...
Sus pe-un stâlp de telegraf,
S-a oprit din zbor o cioară,

Nemişcată-n vârf de par
Ca o acvilă pe-un soclu,
Oacheşă ca un hornar
Şi macabră ca un cioclu;

Neagră ca un as de pică,
Sub nemărginitul cer;
Singuratică şi mică
Cât o boabă de piper;

Gârbovă ca o feştilă
Într-un cap de lumânare;
Ca o mutră imobilă
De harap cu nasul mare,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu din Migdale amare (1928)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul nebunului

Mai bine-ţi văd chipul uscat, neg lângă neg,
Mai bine-ţi văd tâmplele-nvineţite, piatră flint,
Decât să uit s-alerg, s-alerg
După sunetul fermecat al unui corn de-argint.

Mai bine-ţi leg fruntea cu o nuia de sălcioară
Şi-alerg, alerg până-n ceasul în care o să mori,
Decât s-adorm pe-o pernă moale-n fiecare seară
Făr-a-nălţa capul când trec pe dealuri vânători.

Mai bine-ţi văd obrajii cenuşii precum scaieţii
Şi părul sur – negru-acum cum sunt cărbunii,
Decât să uit s-alerg în vara vieţii
După ogarii albi ca laptele ai lunii.

poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt un om sincer

Eu sunt un om sincer
Din ţara unde palmierii-s alintaţi de alizeu
Şi vreau, înainte de-a muri, să eliberez
Toate poeziile din sufletul meu.

Sunt călător în toate părţile
Şi nou-venit în nicio parte,
Sunt unul şi-acelaşi cu munţii,
Sunt artă printre arte.

Ştiu să numesc şi să clasez
Toate florile de pe şesuri şi coline;
Cunosc bine fiecare fir de iarbă,
Minciunile fatale şi suferinţele sublime.

Am văzut prin noaptea morţii,
În căderea lentă-a capului meu,
Raze ţesând din cea mai pură lumină
Cerească-o minune de curcubeu.

[...] Citeşte tot

poezie de José Julián Martí Pérez, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină întunecată

[Umbra]

În fiecare zi
De un infinit de ori

Şi copacii mor
Aşteptând în rând ca la tăiere
În a omului onor
Sacrificaţi pentru o clipă de plăcere.
Ne mişcăm, trezim, visăm
Fără ca-n viaţă să discernem
Un cărbune, diamant
Un diamant ce-i tot cărbune.
Nu conştiinţa, inteligenţa
E ceea ce
Ne face umani, geniali sau raţionali.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă în scânduri

Copac înflorit peste copac uscat
Oho! Ce rug în rugăciune
păcat de el că-i condamnat
în jarul unui alt cărbune...

Dacă fiecare palmă are un cui în care să-ţi agăţi credinţa
când ţi-e prea haină de febra ei
sau
prea tremur de desgheţul ei
când eşti în încurcătură
fiindcă ai două mâini două palme două cuie
ce faci?
pe care să-ţi agăţi credinţa asta
o viaţă într-una
o moarte într-alta
sau sfâşii credinţa în două
şi o lepezi pe jos!?

Copac înflorit peste copac uscat
ai ales să te scuturi

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piaţa cărbunie

Caldarâme filozofice călcate de cărbuni
Asmuţate de roşu necomunist
Ahtiat de puterea torţionară
A lagărelor din Bărăgan
Tineri maci albi tăiaţi cu minţii de seceră
Zdrobind în ciocane din umede adâncuri
Ideii îngropate în epoca de aur vitriolic
Arzând cărţi libere
Încătuşate închisorilor de Gherla, Aiud, Piteşti
Torturi pentru simple cuvinte
Agitatoare a nopţilor de caviar
Prin bulevardul Primăverii
Dictatoare veşminte schimbate amăgitor
În democraţie de securitate
Înscăunată de falsă revoluţie
Zvonită pe ecrane de sticlă
Înlănţuite regimului ce mort părea
Înviat cu sângele universitar
Dintr-o piaţă cărbunie...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul robilor

Soarele în spuză s-a mai cuminţit,
Şi străbate-n taină, Drumul robilor,
Herghelii se-ndreaptă, către asfinţit,
Biciuri din nuiele trec prin coama lor.

Huiduie în cer, de inimă-albastră,
Surugii de tablă ca nişte spahii,
Şase bidivii ce-au supt la corastră,
Au sleit de lapte, ţâţe razachíi...

Cu mustăţi imberbe, caii ţigăneşti,
Galopează mândri prin jar de cărbuni,
Dumnezeu aşază carele cereşti,
Să nu se răstoarne pe copacii bruni.

Dinapoia, mânjii, se ţin după iepe,
- au ochi de tăciune, au şi stei pe frunte -
Dinaintea lor, mamele-sirepe,
Calcă în picioare, galaxii mărunte...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Rădiţa Răpeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vânătoare

I. Decorul

Sus, pe dealuri, Toamna pune
Mirişti galbene-n lumină,
Arături ca de cărbune
Şi mohoare de rugină.

Rânduri-rânduri, spre câmpie
Se perindă nori de plumb
Peste larga simetrie
De coline cu porumb.

Iar când soarele străbate,
Luminând peisajul vast
De dreptunghiuri colorate
Într-un limpede contrast,

Saltă-n valuri jucăuşe
Şi foşneşte lung sub soare,
Cu mătasă la pănuşe,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

Pun peste cărbuni,
Pelin şi tăuni,
Cioburi smălţuite,
Vise rătăcite,
Veninoase limbi,
Numai să te schimbi.
Luna de nebună,
Să cadă-n fântână,
Stelele pe gard,
Să le văd cum ard
În ocol de vânt,
Viscolind pământ.
Buruieni de-adus
Soarele-n apus,
Busuioc, sulfină,
Înapoi să vină
Seara pe la şapte,
Dor de buze coapte.
Şi de coapse goale,
Dincolo de cale.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nastasia

Domnişoara Nastasia, domnişoara Nastasia
Ne trezea pasiunile, pe maidanul dragei mele
Sfârâia cărbunele,
Un copil cânta în soare, un destin şi zâmbete,
Închid ochii, duh bătrân, lasă-mi clipa, strâmbă-te.
Trăiam ca o pasăre, ca un mormoloc,
Ale mele maida-nele au luat-o din loc,
Înconjoară, azi, planeta
Vagabonzi şi hoţi,
Îmbrăcaţi în salopete, baronii-iloţi.
Vă sculaţi, nu-i mântuire, rob cu rob, uniţi,
Nu strigăm, nu-i stalinire,
Marxişti liniştiţi.
Unul scrie cântecul, altul umflă pântecul,
Un fir din fus se duse, din biznes- parnuse.
Degeaba cânţi, vieţaş milog,
Ucis-ai tu un biet olog,
Dar ai şi tu un cord deschis,
Care vorbeşte chiar şi-n vis.
Sub plopii rari merg doi acari,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă moartea nu-i sfârşitul

Dacă moartea nu-i sfârşitul, aş vrea să ştiu ce este.
Noi pentru eternitate nu existăm,
exceptând clipa de acum.
În pelerina mea de detectiv, m-am căţărat pe coama acoperişului,
apoi, am făcut un pas în spate
şi-am aprins un chibrit, să-mi luminez viaţa;
în timp ce ardea, s-a pierdut în întuneric,
neluminând nimic, doar pe ea însuşi.

Mi-am văzut viaţa căzând şi m-am gândit:
Well, pupă-n fund toată ştiinţa mea-într-ale fizicii!
Timpul s-a consumat – sau nu există,
Dar ştiu un lucru:
Viaţa trece prin noi cum trece lama
bambusului în creştere prin prizonierul prăbuşit în poiană –
ne intră prin sânge, prin capul care ţipă de durere.
Viaţa este ceea ce li s-a întâmplat deja celor morţi.
Nu existăm pentru totdeauna,
ci doar acum.
Viaţa trece prin noi precum raza

[...] Citeşte tot

poezie de Robin Hitchcock, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pată pe obrazul istoriei

Auschwitz nu-i o haltă banală,
O gară printre alte gări,
Auschwitz este epicentrul unui cutremur
Care încă zguduie conştiinţa lumii
Vin şi pleacă vizitatori,
Privesc înmărmuriţi
La munţii de oase,
La cuptoarele morţii,
La urmele unui genocid cumplit
Dar nu ştiu dacă şi înţeleg
dimensiunea acelui dezastru
nemaiîntâlnit în istorie.
Din când în când, apar replici
Ivite din neîmplinite răzbunări,
În Europa sau în alte ţări
ura contra noastră nu s-a potolit
Şi poate-n veci nu se va potoli
Noi, care am supravieţuit genocidului,
Suntem priviţi cu suspiciune,
Unii acuzând un truc

[...] Citeşte tot

poezie de Harry Ross din Auschwitz, ţara morţii: eu nu pot să uit şi nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urma şarpelui pe cărarea albă

cu orbitele albe ale degetelor
ating prezentul
văd trecutul ca pe un vas răsturnat în nisipul prezentului
viitorul este acea crăpătură care îmi taie aripile
şi ochiul alb al degetelor când
încercând să mă cuprind
nu mai aflu nimic

oricând poate veni solia unui cuvânt dintâi
suspendat între a fi
şi a muri ca un copac
pe verticala aşteptărilor copilului

aşa că

deschid larg porţile
orbitele albe ale degetelor le umplu cu sine
cât mai mult sine

la fel ca o fântână cu şapte inele

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem dreptul să iubim toamna

Şi noi avem dreptul să iubim ultimele zile de toamnă şi să-întrebăm:
Mai este loc pe câmp pentru-o nouă toamnă,-n care să locuim precum cărbunii?
O toamnă care să-şi scalde frunzele în aur.
Doar dacă-am fi frunzele unui smochin sau chiar ale unui fir de iarbă
şi-am putea sesiza cum un anotimp se trece-n altul!
Doar dacă noi n-am fi spus niciodată adio unor principii
şi dacă ne-am fi-întrebat părinţii de ce-au fugit din faţa unei arme.
Fie-ne dat să-aflăm în numele Domnului şi-n poezie îndurare!
Avem dreptul să-încălzim nopţile femeilor frumoase – şi să vorbim despre cum
am putea scurta nopţile celor doi străini care-aşteaptă să le intre Nordul în compas.
E toamnă. Avem dreptul să mirosim aromele toamnei şi să-i cerem nopţii vise.
Oare visul se-îmbolnăveşte-asemeni visătorilor? Toamnă. Toamnă.
Se poate naşte-un popor pe ghilotină?
Avem dreptul de-a muri în felul în care vrem.
Fie ca pământul însuşi să se-ascundă-n urechea unui bob de grâu!

poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul demers

Cum aş putea să îmi exprim durerea
Când lacrimi nu mai am, dar mi-a rămas
Un stih, prin care să îmi spun părerea
Şi, ridicând spre voi răstitu-mi glas,

Azi, să vă-ntreb de ce-i atâta jale,
De ce norodul e îngenuncheat,
De ce ne ard părinţii în spitale,
Vrajbă-ntre noi, de ce aţi semănat?

De ce-aţi inoculat stupida ură,
Nu mai suntem, acum, de sânge, fraţi,
Ci sintem,, vaccinaţi"-,, nevaccinaţi",
Nepricepând absurda dictatură?

Vaccinul nu e simplă opţiune
Precum a fost şi cel antigripal,
Să-i ardem pe jăratec de cărbune,
Să-i acuzăm de genocid global

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!