Citate despre castele și moarte, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la castele și moarte, dar cu o relevanță mică.
Despre ea...
pentru Clari
Te-am regăsit când nu aveam speranță,
Că ai să vii, s-apari din nou la mine...
Și cu iubire ai topit frica de gheață,
Și m-ai iubit... cum te iubești pe sine.
Pe coridoare de nepătruns, înspre oglindă
Se presăra un praf de stele translucid,
Și-o zână luneca să prindă
Acele suflete rătăcind avid.
Menirea-i fură somnul și iubirea,
S-a dăruit să dea iubire celor mulți...
Jertfindu-și chiar și fericirea
Salvând pe cei trăind ca morți.
S-a ferecat într-un castel fără ferestre
Deși, lumina îi e prezentă peste tot...
Cuvintele-i nu sunt decât măiestre
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Lumina și orașul
peste pașii fermi, haosul
coborat în strada
pedepsită cu neoane
dărâmă castele
luminate de licurici cu sângele lor,
fetusi atrasi de stelele fierbinți
locuiesc într-un univers în schimbare,
pecete cuvintelor, lumina scapă de ceața
ce ne ucide ritmic memoria cu parfumul florilor,
efemeride ne asaltează cu moartea clipei,
concepte ideologice mărșăluiesc
pe biciclete vopsite democratic oferite
bicepșilor învingători, în toiul nopții
viața joacă cu numere iraționale
la ruletă,
pătat
adevărul sucombă la naștere
ca un făt avortat.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te îndepărtezi
nopțile-au devenit pustii
orașul nu mai are fii
iubirea arde în făclii
copacii pier în bătălii
e prea târziu să înțelegi
cetățile cad fără regi
ce juri nu poți să mai dezlegi
iubirea nu mai are legi
mai stau un veac ca să-ți revii
luna dispare în fâșii
eu mor prin munți, tu să mă-nvii
când lupii mușcă din stafii
ne întristează niște ploi
clepsidrele curg înapoi
stau răsturnate peste noi
nisipul pleacă la război
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doliu etern
M-ai pierdut și este inutil
să mă cauți...
Ploaia curge încet
prin acoperișul inimii tale,
pulsând în ritmul toamnei...
Valurile sparg fortăreața
castelului fermecat,
inundând cea mai sigură
ascunzătoare a sufletului
meu...
Moartea și clipele ei
de maximă dominare
pun stăpânire pe gândurile
mele...
Doliu etern...
poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lady Blues
m-ai învățat să dansez pe cerul înstelat și plin de speranțe fără temei,
pașii noștri au cutremurat carnea zeilor,
au răscolit amintirile tuturor amanților legați de promisiuni imposibil de respectat...
de mână cu tine, timpul s-a scurs cu totul altfel.
zilele au fost lungi iar nopțile incandescente, având gustul șampaniei amestecate cu sânge.
m-ai învățat să cânt în preerie când animalele își căutau pereche iar oamenii își alegeau mormânt.
vocea mea a răsunat puternică, ca un fragment din armonia absolută a durerii.
ploile au încercat să ne șteargă pașii ca un dușman fără scrupule, fără onoare,
cântecul nostru s-a așezat ca un covor fermecat între iubire și banal
iar moartea a plâns nefericită pentru că îmbrățișarea ei nu e de ajuns.
m-ai învățat să te iubesc într-un fel în care nu voi mai putea iubi pe altcineva.
cuvintele bluesului ne-au legat tinerețea de o cauza pierdută.
de aceea toamna vine cu miros de gutui ascunse în sânul tău
și frunzele își ascund culoarea departe de iubirea mutilată de timp.
la sfârșitul unei zile în care nu ești,
ridic un alt castel de nisip,
departe de tine.
poezie de Eduard Dorneanu (19 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remember
Zâmbetul ți-aduce flăcările vii,
Chiar de te-am uitat într-un colț de basm;
M-ai uitat și tu, florile-or muri,
Amintiri mai fulgui; cioburi de fantasm!
Nu a fost să fie, îngere pierdut -
Stările iubirii poate le-ai uitat,
Crâncenele ofuri, toate le-am știut;
Nu ne vom pătrunde, s-au desperecheat...
Fructele sub brume s-au uscat demult,
Doar prin crizanteme se respiră încă,
Eu ți-am dat o stare, crezului exult,
Tu mi-ai dat suspinul, sus, pe-un colț de stâncă!!!
Vanele furiei se deschid în tâmplă -
Timpuri galopante răsucesc în trup;
Cauze pierdute un pumnal împlântă
În a lumii inimi, poftind iar la stup.
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cina cu împăratul
El, împăratul slovei
cu litere de aur întinse dinainte
castelul lui miroase a ceară
topită de cu seară din cuvinte.
Eu cheia cetății atărnată la gât
Pășesc pe covorul de stânci
Port pe umeri lebăda visând
În ochi ape adânci
Și timpului caiele ruginite
Îi scoate potcovarul din copite.
Iau cina cu împăratul
În cupele de aur spumegă cuvinte
Șoptite servitoarei cu o seară înainte
În miezul pâinii înveliți cu aluatul
Frământat de mâini de sfinți
Își fac culcușul bunii lui părinți
Și păcătoșii fierți în sânge de balaur
Își fac culcuș în porumbei cu cioc de aur
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Ana Balan din Împăratul de ceară (2012)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iberia
Muzica Sferelor era
după umila părere a mea.
Ceruri cântând,
vitroasele ceruri sunând,
incorporale retorici retorizând
în aerul fără densitate,
în extramundana puritate,
aceste muzici nu le aude
buruiana-săraca, ori acel vânturat,
ori acel măcinat
de un vis nevisat,
un vai de mine în ploaia perpetuă,
de ploaia mașteră îmbrățișat,
de bicele sale,
împletitele-n șapte,
VAI DE MINE
cu elpitic discurs,
tinichea de gaz
din care gazul s-a scurs.
Oricine
[...] Citește tot
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luceafărul
A fost odată ca-n povești,
A fost ca niciodată,
Din rude mari împărătești,
O prea frumoasă fată.
Și era una la părinți
Și mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinți
Și luna între stele.
Din umbra falnicelor bolți
Ea pasul și-l îndreaptă
Lângă fereastră, unde-n colț
Luceafărul așteaptă.
Privea în zare cum pe mări
Răsare și străluce,
Pe mișcătoarele cărări
Corăbii negre duce.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu din Poesii (aprilie 1833)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Uitare
Din candelabre de cristal se-aude-o șoaptă,
E tânguitul unui vis aprins și dus la groapă.
E liniștea ce vine după cea mai grea uitare,
Sau e blestemul unei iubiri ce încă doare.
Acum castele în ruină adună spirite din moarte,
Ce râd încă de noi și de durerea ce încă ne desparte.
Treceam mai ieri pe-acolo făcând o sfântă cruce,
Necunoscând că azi blestemul singură l-oi duce.
M-ai învins durere și mi-ai impus cu vicleșug uitarea,
Și mi-ai luat tot ce-am avut tumultul și visarea,
Acum mă lupt să fac cărări pe ele să pot merge,
Și nu găsesc pe nimeni tristețea să-mi deslege.
Așteaptă-mă viață, ajută-mă în suflet să-ți pătrund
Să uit durerea toată să-mi construiesc alt gând.
Să caut meritata și mereu chemata-mi soartă,
Și să încep cu toate-acestea viața înc-odată.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (februarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incursiune în Yoknopatawpha
În lumina de august aș vrea să mor,
Alături de Faulkner, Hemingway și More,
Why is the world.....? O confesiune? NU.
Totul se află în mine, nemulțumire, TU.
O sclavă și-un aligator au dat acestei lumi scriitori,
Ah, Oxford, no, better Harvard,
Faci facultăți pe bulevard,
Stau precum Kafka la Castel, afară-n ger
Un Gulliver, vânez un urs fantoma sa,
Harun o caută pe Fatma, as I lay dying,
Te visam, darling, ești peste tot, de aceea
Iubind eu nu voi fi nici mort.
"Tăticule, e greu să mori?
Nu, cred că este de ajuns de ușor, depinde".
Fantoma Lolita se strecoară și ea, neobosita.
Truman Capote juca la ruletă-rulotă- cocotă.
Și totuși pe Trotuș se scrie mai bine, vecine, vecine.
*************************************
Ies din pijama, dimineața ca o șopârlă fără piele,
Întâmpin din nou realitatea, un duș rece ca gheața,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții nu mor niciodată cu totul
nici nu ar putea s-o facă
oricât de mult se străduiesc
prin fiecare poezie
de altfel poeții nici măcar nu știu să moară
deși o fac prin fiecare cuvânt
dar prin fiecare tușă de infinit
supun piatra
învață pădurea cu zborul
pictează cerul cu inimi
se amestecă cu nisipul
în castele fermecate
pătrund în adn-ul fluturilor
și se împerechează cu florile
poeții măsoară eternul în clipe
urcă lacrima spre oceanul iubirii
apoi cu fiecare suspin resemnat
răsucesc lumina în fuioare de curcubeu
îmbracă lumea în cămașă de in
și învață desculți spinii
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Momente poetice (I)
Un animal ciudat, pisica -șoarece,
Înoată, vorbește, scrie, prieten
Cu geamandura Neufahrwasser,
A prins un pescăruș în gheare,
Un pescăruș în bocanci de soldat,
Pisica-șoarece este din tablă,
De sute de ani ruginește,
mi-a spus o trecătoare,
nici nu știți ce face
când nu e nimeni acasă.
Profil divin, un biet hoinar,
Cu taina lui, un neant de jar,
Când moartea moare uneori
și eu mai sper și eu mai mor.
Abia grăit, între lumini,
Cuvântul piere din senin,
Eu mâna-ntind, primesc nimic,
Lucrează îngerii la cric.
Doar poezia fermentând
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castel de ceară
De azi îmi cobor dorul în chitară,
Dau versului un chip de pergament
Că sufletului greu, ca de ciment
Îi vine a muri-n fiece seară.
Pe trupul ce-mi e însuși o povară
Nu șade bucuria sediment,
Pe el nu aș plăti măcar un cent
Să-l am îngenuncheat încă o vară.
Iubirea-i un castel frumos de ceară,
Sărutul e doar sport de agrement
Cu gustul lui dulceag nepermanent
De care și chitara va să moară.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne iubim în ploaie
Să ne iubim, iubita mea, în ploaie
Stropi să-ți scalde chipul tău
Eu să fiu un zeu sub soare,
Tu un curcubeu.
Să ne iubim, iubito, în ploaie
Și stropi să cadă pe părul tău frumos,
Eu să fiu un înger care moare,
Tu să fii un Hristos.
Să ne iubim, iubita mea, în ploaie,
Și ploaia să fie un castel,
Eu să fiu un rege și tu regină
Și să trăim cu dragoste în el!
Să nu ne speriem de ploaie,
Căci ea este apa sfântă, care vine din cer,
Noi suntem două taine,
Și iubirea noastră - un mister.
poezie de Vladimir Potlog (29 iunie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Poeții nu știu să moară
deși o fac prin fiecare cuvânt
sau prin fiecare tușă de infinit
trasă timid pe acestă imensă pânză cu stele
botezată cu emfază univers
apoi supun piatra
învață pădurea cu zborul
pictează pe cerul lor inimi pulsând vise
sau doar le amestecă cu nisipul
în castele fermecate
iar într-un târziu
pătrund cu labilitate în adn-ul fluturilor
și se împerechează cu florile
poeții nu știu să moară
dar nu știu nici să trăiască
poate de aceea nu le e bine nicicând
deși uneori măsoară eternul în clipe
ori urcă lacrima spre oceanul iubirii
apoi cu fiecare suspin resemnat
răsucesc lumina în fuioare de curcubeu
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea violetă
Ciorapii de sticlă sunt aici
ar fi loc și pentru câțiva păianjeni
se aduc somptuoasele tăvi de dantelă
sânii în borcanele străvezii
și în mâinile celor mai frumoase femei
meduzele dorm ca în craterul celui mai agitat vulcan
vom fi la timp la această întâlnire
vom trece prin noapte ca printr-o cutie cu fosfor
la această întâlnire la care ne asteaptă
umbrele noastre ca niște pantofi uzați
fluturii de sugativa care ne vor suge sângele
toate mănușile uitate toate pleoapele
pe care ne-a plăcut să le sărutăm
tot ce am găsit pentru niciodată
gurile care ne-au rămas lipite de sâni ca niște inele
plantele care ne-au crescut pe față în timpul somnului
apa limpede din pahare
spânzurații cu mâinile de cretă
[...] Citește tot
poezie clasică de Gellu Naum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu sonat
De la cai morți, potcoave de-aș găsi
n-aș mai umbla prin lume, teleleu,
să zică, toți, că-s vai de capul meu
și că mai bine-ar fi de n-aș mai fi.
Le-aș pune pe o funie, șirag,
și le-aș purta la gât, să am noroc,
iar uneori le-aș scoate să mă joc,
și chiar le-aș bate, că-s de fier, de drag.
Iar când m-oi sătura, coroană-mi fac,
mai grea decât atârnă capul meu,
și n-am s-o port ca un nebun, mereu,
că lăcomia-i boală făr' de leac.
Cum caii morți, să fiu cinstit, nu-mi plac,
trec la castele. Am nisip... un sac.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La hotarele realității
pun trăirile mele pe primul plan
îmi văd de treabă cu bune cu rele
zburd printre cuvinte cu mult elan
așteptând noaptea să-mi zâmbească stele.
drumul pe Golgota e și greu și ușor
prăpăstii în jur parcă stau la pândă
de-atâtea ori eu am visat că zbor
aripi de raze să mă cuprindă.
meșteresc la iluzii cât e ziua de lungă
viața o privesc ca pe-un stand cu dantele
murmur de izvoare mereu o să m-atingă
cu vorbele iubirii din tainice castele.
soarta mea se duce dar mai am un scop
să fac inima să cânte pe al morții stetoscop.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remember
Zâmbetul ți-aduce flăcările vii,
Chiar de te-am uitat într-un colț de basm;
M-ai uitat și tu, florile-or muri,
Amintiri mai fulgui; cioburi de fantasm!
Nu a fost să fie, îngere pierdut
Stările iubirii poate le-ai uitat,
Nostalgii și ofuri, toate le-am știut;
Nu ne vom pătrunde, s-au desperecheat...
Fructele sub brume s-au uscat demult,
Doar prin crizanteme se respiră încă,
Eu ți-am dat o stare, crezului exult,
Tu mi-ai dat suspinul, sus, pe-un colț de stâncă!!!
*
Vanele furiei se deschid în tâmplă
Timpuri galopante răsucesc în trup;
Cauze pierdute un pumnal împlântă
În a lumii inimi, poftind iar la stup.
Voința zvâcnește, chiar de azi se pierd
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre castele și moarte, adresa este: