chimie şi existenţă

Normal că există reîncarnare, însă e altceva mult mai evident care nu există şi o anulează din temelii. Nu există naştere, tu nu ai fost născută vreodată, doar visezi asta şi atunci cine ar putea să se reîncarneze? Pentru că nici măcar visătorul, darmite entităţile de vis, nu se ocupă cu aşa ceva. Într-un vis tu chiar crezi că te-ai născut pe Marte, când te trezeşti, vezi farsa. Această lume sterilă nu există, este o iluzie indusă de chimia creierului pe care tu o numeşti gând.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoluţionarul trebuie să intre pretutindenea, în clase înalte şi mijlocii, în dugheni, în biserici, birouri, armată, în lumea literară, în poliţia secretă. Revoluţionarul cunoaşte numai o ştiinţă: distrugerea. Pentru ea şi numai pentru ea studiază el mecanica, fizica, chimia şi chiar medicina. Pentru revoluţionar nu există decât o plăcere, o mângâiere, o satisfacţie: răsplata revoluţiei.

citat din Mihail A. Bakunin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Genetica clasică a intuit existenţa unor factori materiali, responsabili de a deţine în structura lor capacitatea de transmitere de-a lungul generaţiilor a diferitelor caractere ereditare. Asemenea factori s-au numit factori ereditari sau gene. Se ştie de mult timp că aceste gene sunt segmente dintr-o substanţă chimică cu moleculă mare, adică dintr-o macromoleculă, care s-a numit acid dezoxiribonucleic, cel mai adesea cunoscut prin iniţialele sale ADN. Genele deţin prin însăşi secvenţa lor de nucleotide informaţia ereditară care dirijează sinteza unei anumite proteine. Această proteină poate juca un rol structural, fie unul enzimatic şi astfel contribuie la realizarea unui anumit caracter ereditar al organismului.

Lucian Gavrilă în Miracolul vieţii, miracolul eredităţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Il existe toujours un ange gardien

oamenii miroseau a bomboane mentolate
nimeni n-ar fi putut spune
cât de conştienţi cât de mândri cât de indiferenţi
erau ei la frumuseţea degajată

se opreau în dreptul bazarului cu iluzii
mimau negocierea afişau expresia achiziţionatorului de succes
oricând îşi puteau permite investiţii în trecut

ieşeau... briza împingea pe scenă
siluete valencia eşarfe galbene prelungind
fragilităţi minore în aria aceea unde părea
că îngerul se uneşte cu omul

dansau-dansau!
nu era vina lor!
străzile pocneau de reacţii chimice!

râzând îşi asigurau porţia poate eronată de endorfine
călcau terenuri minate se aventurau scăpau ca prin urechile acului

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Publicitate

Eu sunt un calmant.
Sunt eficient acasă.
Lucrez la serviciu.
Trec examene
în calitate de martor.
Repar grijuliu ceşti sparte.
Tot ce ai de făcut este să mă iei,
îngăduie-mi să mă topesc sub limba ta,
înghite-mă
cu un phar de apă.

Ştiu cum sa tratez nefericirea,
cum să primesc veştile proaste.
Pot minimaliza nedreptatea,
pot înlocui absenţa lui Dumnezeu
sau ridica voalul văduvei de pe faţa ta.
Oare ce mai aştepţi?
Ai încredere în compasiunea mea chimică.

Eşti, încă, un bărbat tânar, o femeie tânără.

[...] Citeşte tot

poezie de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Percepţie colectivă

E dreptul adevăr; îs soluţii în decantare
Ce-ar trebui să aibă chimii determinate
În unicate logici, creând conformitate
Fără cusur... cum plus algebric, e-adunare?

Ce simplă-i raţiunea când e mediator
De secole trăite cu aceleaşi experienţe,
Extrapolate în grup, din simple existenţe
Se repetând citatu', în simbolic autor!

E simţul natural, recunoscut genune
Şi care-şi umple fire călătorind senzaţii,
Să aprindă neuroni cu certe dedicaţii...
Specialişti, experţi, modeştii fără nume!

Iar natural, natură, imensitate şi una,
Nu ştie pervertire, minciuni, mistificare,
Că-şi apără etern, ce nu cunoaşte "moare"...
Doar maşinal respectă acelaşi "totdeauna".

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Botezul lucrurilor

cuţitul chimic scrijelea în ţărână chip,
iminentă naşterea mea
– uriaşule în halat alb, cândva,
îţi voi da înapoi, la fund, palma asta
să ştii...

ecourile... după atingerea lucrurilor
nicio consoană
cel mai greu a fost până mi-am dresat degetele:
zahăr cubic, bici, curaj, sete de zbor
vântul de jos în sus îmi ţinea discursuri:
"dacă există vreo ţintă
neapărat va fi atinsă, altfel nu..."

lumina lăptoasă încheia întâia oară
nasturii umbrei mele de trup –
vântul, cheamă lucrurile,
aşterne nume sub ele... "e bine aşa!"..

acum, însemnele de aur

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Posedai tot felul de obiecte electrice

tu eşti altfel făcută decât mine. tu mă înspăimânţi.
tu eşti un monstru. mi-e frică de tine.
ai lucruri pe care eu nu le am. ai sâni, de pildă,
ai tupeu.
ai o grămadă de rochii, ai rude cu grade universitare.
şi, doamne cum îţi picură părul până pe şale
ca un camion fructexport, fantomatic şi moale
care ar trece pe dorobanţi.
şi ai şolduri, şi ai pandalii, ai amanţi...

inconştientul tău trebuie să fie aşa uriaş
încât ar putea să reducă el singur diferenţa dintre sat şi oraş
să pună capăt valului de violenţă şi pornografie
cu doar un gest, sau o alifie.
nu, dacă tu ai fi un film documentar despre valenţele elementelor chimice
iar eu o tablă pe-un acoperiş de siloz
tot n-am fi fost aşa de străini
în realitatea cu atheneuri, caberneturi, maşini.

tremur când mă atingi. mi se face rău când îţi aud vocea la telefon.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virtuala revedere

Pentru minunaţii mei colegi de liceu (O, tempora!)

NOSTALGIC, mi-amintesc de-adolescenţă
De prima fată, primul meu sărut,
De un regulament cazon (ce exigenţă!)
Şi implicit, ce-n replic-am făcut...

EFERVESCENT, îmi amintesc de mine
Cât de timid iubita-mi atingeam
Şi ce ferice mă simţeam, în fine
Când de la ore-n grup senini chiuleam,

EMOŢIONAT îmi cunoşteam colegii
Pe care soarta-n cale-mi a adus
Şi mulţumit, eu mă simţeam ca regii
De care proful de istorie ne-a spus...

PREOCUPAT eram, într-o măsură,
De mate, de franceză, geografie
Sau de chimie, fizică, română,

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poet a spus odată: "Întregul univers este un pahar de vin." Noi probabil că nu vom şti niciodată în ce sens a spus-o, pentru că poeţii nu scriu pentru a fi înţeleşi. Dar este adevărat că dacă ne uităm la un pahar de vin destul de aproape noi putem vedea întregul univers. Avem lucrurile din fizică: lichidul stors care se evaporă în fucţie de vât şi vreme, reflexia din pahar; şi imaginaţia noastră adaugă atomi. Paharul este un distilat din rocile pământului, şi în compoziţia sa vedem secretele vârstei universului, şi evoluţia stelelor. Ce mulţime ciudată de chimicale sunt în vin? Cum s-au format? Avem fermenţii, enzimele, substraturile şi produsele. Acolo în vin se găseşte o mare generalizare; toată viaţa este o fermentaţie. Nimeni nu poate descoperi chimia vinului fără să descopere, precum a făcut Louis Pasteur, cauza atâtor boli. Cât de viu este vinul roşu imprimându-şi existenţa în conştiinţa celui care îl priveşte! Dacă minţile noastre mici, pentru convenienţă, divid acel pahar de vin, acest univers, în bucăţi - fizică, biologie, geologie, astronomie, psihologie şi aşa mai departe... -- amintiţi-vă că natura nu ştie asta! Aşa că să asamblăm totul la loc, şi să nu uităm în cele din urmă pentru ce este. Să-l lăsăm să ne dea încă o ultimă plăcere; beţi-l şi uitaţi tot!

citat din Richard P. Feynman
Adăugat de Cătălin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt într-o căutare permanentă şi neobosită şi adevărul este că ceea ce căutăm este dincolo de ceea ce se vede şi ceea ce se simte. Căutăm banii care se văd pentru că ne dorim siguranţa şi confortul care se simt în urma obţinerii lor. Căutăm partenerul de cuplu fizic pentru că ne dorim iubirea şi căldură care se simte când suntem alaturi de o altă fiinţă umană. Însă ce ne facem cu atât de multe lucruri pe care ne dorim să le simţim însă nu pot fi văzute sau atinse? Ca de exemplu un sens şi un scop în fiecare clipă e existenţei precum şi pentru întreaga viaţă. Împlinirea sufletească. Bucuria. Relaxarea şi liniştea sufletească. Libertatea. Entuziasmul. Majoritatea lucrurilor pe care le căutăm şi fără de care nu putem să trăim, nu pot fi văzute sau atinse însă ele sunt extrem de reale. Pentru a le "vedea" şi "simţi", pentru a le transforma în realitate, e nevoie să schimbăm realitatea, să intrăm într-o altă stare de conştiinţă. Iar una din căile prin care ne putem schimba starea de conştiinţă este alcoolul. Una din căile cele mai ieftine, uşor de accesat de către oricine şi deasmenea una din căile cele mai dăunătoare. De aceea, foarte mulţi oameni cad pradă dependenţelor. Orice modificare a stării de conştiinţă ce foloseşte un compus chimic va duce rapid la dependenţă.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa ori seara

Să fi fost doar chimie şi doar ochii vinovaţi
pentru tot ce s-a întâmplat, să nu fi fost nimic
din ce ar putea fi divin, să fi fost doar
întâmplare, trup şi carne, toate numite destin?!

Să fi trecut atâtea decenii degeaba... şi totuşi
ceva de neînţeles s-a întâmplat în momentul
acela în care am anulat timpul, în momentul
acela când ţi-am citit gândul, s-a născut poezia!

Să fie acesta preţul plătit unei muze rebele,
răzvrătită de soartă, preţu-i prea mare să fie...
să cred că-i doar întâmplare şi nimic din ce ţine
de suflet nu poate... nu există pe acest pământ!

E prea mult gând între Noi, e prea fără timp ce
se întâmplă cu Noi, nu văd începutul, nu
întrăzăresc nici sfârşitul, pare că nici timp nu
există de atâta prezent ori de atâta absent!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încetaţi!

Oh, voi, oameni însetaţi
De a focului putere
De pustiuri şi tăcere,
Încetaţi, voi, încetaţi!
Ori văzând cum lumea piere
Pentru voi e o plăcere?!

Vreţi să treceţi în nefiinţă
A omului conştiinţă?
Terra, frumoasa planetă
S-o distrugeţi c-o rachetă?
Vreţi să faceţi un dezastru
Din Pământul nostru albastru?!

Catastrofa de-o iubiţi
Şi de vreţi apocalipsul,
Vreţi la luptă să porniţi,
Ca să vedeţi paradisul
Şi să vă-nfăptuiţi visul?

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă de schimbare

Trec nori cenuşii pe sălbatice ape
Pământul, sub umbre deodat' s-a-ngropat,
Vin cioclii de friguri în suflet să sape,
Să caute visul uitat pe asfalt.
Trec gânduri-tornade sub platoşa minţii
Să spulbere taine şi lacrimi şi ploi,
Dar biochimia preschimbă arginţiii
În limbi de tăcere, în scrum şi-n noroi.

Trec nori cenuşii pe sălbatice ape,
Se iscă furtuna, din cer se cobor
Pe rând, în săgeţi de lumină, în noapte,
Ciorchinii de temeri în negru sobor.
E pleoapa cohortă de gânduri sinistre,
Se-aude de crime, de răni şi dureri,
Iubirea şi viaţa de-acum sunt doar vise,
S-au dus precum umbra trecutului ieri.

Pământul, sub umbre deodat' s-a-ngropat,
Sub temeri şi pleoape-mpietrite de zgură.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteva cuvinte despre Ioana

1
Citeam Kundera cu micul dicţionar francez-român pe piept
şi ea mi se juca feroce cu degetele mâinii:
baga unul în gură şi îl molfăia, mârâind, cu gingiile.
Apoi am luat-o pe piept: se uita ţintă în carte,
atentă, de parcă ştia să citească
şi atunci m-am gândit: "Ioana,
mă laud tuturor că eşti cel mai bun produs al meu, că eşti
mai presus de literatură
dar aşa te scot din literatură
adică din viaţa mea.
Ioana, ca să fii în literatură şi în afara ei
mă gândesc să scriu un poem despre tine."

2
La Bogdan cu M. D. G. Bogdan s-a dus să se radă,
eu şi M. D. G. ramânând să ne conversăm. Dar tac cu încăpăţinare.
Mă uit pe un album Dali. E penibil,
caci eu şi Mihai suntem prieteni. Dar ce să ne spunem?
În fine (ah, şi la pick-up o selectie "Wings")

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nobodiness menhir

Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspiraţie fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenuşii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening iniţatic desenându-mi o ideogramă pe faţă
Pe birou rămurele de busuioc şi pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluţiei franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de uşa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în oraşul devenit ceaţă şi întuneric
Statui înţepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însufleţind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer ţâşnesc fascicole verzi
În intersecţia năclăită de noapte

[...] Citeşte tot

poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!